marți, 10 iunie 2014

Simona Halep şi Radu Banciu

Ţărăncuţa şi lady





Am aflat cu oarecare întârziere despre aprecierile pe care a binevoit să le facă publice comentatorul Radu Banciu cu privire la Simona Halep şi la Maria Şarapova.
În aceste zile toată lumea discută despre Simona Halep şi ,vorba unui alt comentator tv, foarte mulţi au devenit "halepologi". Adică, toată lumea are păreri despre Simona noastră şi mai are şi impresia că se pricepe.
Doar că, unele păreri sunt de-a dreptul ciudate.

Bine, e de înţeles că, între atâtea păreri elogioase, unii simt nevoia să iasă din tipare emiţând păreri contrare, care să şocheze şi să atragă de fapt atenţia asupra comentatorului.
Totuşi, în acest caz, aceste ziceri ale  domnului Banciu (pe care le-am citit în presă) sunt de-a dreptul rizibile.
Spune dl. Banciu cam aşa:
Simona Halep este o ţărăncuţă, nu aţi văzut cum vorbeşte engleza? Aia, Şarapova, e o lady
Să luăm întâi prima parte a afirmaţiei, cea că Simona ar fi o ţărăncuţă
             Ca şi cum, a fi ţărăncuţă ar fi ceva de rău. Nu că Simona ar fi ţărăncuţă, pentru că din câte ştiu eu nu e cazul, dar chiar dacă ar fi, nu ar fi ceva blamabil. 
Ţăranii, adevăraţii ţărani, care îşi muncesc şi îşi apără pământurile de sute şi poate chiar de mii de ani, au un bun simţ şi o înţelepciune ancestrale şi putem spune că datorită lor avem astăzi această ţară. 
Afirmaţia că un familia unui simplu locuitor dintr-un sat ar putea avea o continuitate de mii de ani nu este gratuită. Eu cunosc cazuri de familii provenind din sate de răzeşi atestate documentar din secolul XV şi care aveau zapise de împroprietărire provenind de la Stefan cel Mare. Dar am citit şi despre un caz petrecut în Marea Britanie, unde au fost găsite într-o grotă  rămăşiţele unui om din Neolitic. Britanicii au făcut analiza genetică a rămăşiţelor găsite, datate foarte precis cu carbon radioactiv. Au făcut apoi cercetări asupra caracteristicilor genetice ale locuitorilor din satul învecinat şi, spre surprinderea lor, au descoperit un cetăţean care era urmaşul acelui om din preistorie! Aflând acest lucru, săteanul englez a spus: iată, am cea mai veche ascendenţă cunoscută! Asta, pentru că în Anglia, după cum ştim, s-a dat o mare atenţie genealogiilor şi este un mare motiv de mândrie în familiile nobiliare să se ştie că provin din familii foarte vechi. Iată însă că nu doar familiile nobililor sunt vechi, ci şi cele ale ţăranilor. Poate chiar mai vechi. Ele au asigurat continuitatea şi au format poporul din care ne tragem. Tot ele şi-au vărsat de nenumărate ori sângele pentru a apăra pământul pe care trăiau, ca să poată spune în continuare că este al lor.

Aşa încât nu consider că a fi ţăran ar fi ceva de ruşine. De ruşine este mai degrabă să fii mahalagiu. Adică să nu (mai) fii nici ţăran, dar să nu te poţi numi chiar orăşean, din pricina lipsei de educaţie şi a unui comportament necivilizat, scăpat de sub controlul unei comunităţi care să impună bunul simţ.

Spune dl Banciu apoi că Şarapova ar fi o lady.

           Sigur, la figurat, pentru că la modul propriu e clar că d-na Şarapova nu a fost înnobilată în Marea Britanie, ca să poată fi numită lady Maria. La figurat însă, expresia se foloseşte pentru a desemna o persoană care are un comportament elegant, fără reproş.

Nu prea ştiam ce comportament ar avea d-na Şarapova, ca să ştiu dacă poate fi elogiat sau nu.
Dar am văzut ce a făcut în timpul meciului din finala cu Simona Halep.

În primul rând, nu cred că o lady ar răcni din rărunchi la fiecare lovire a mingiei, scoţând nişte sunete ce par inumane, când ca  nişte ţipete de păun, când ca un fel de lătrături icnite, toate la mulţi decibeli intensitate.  E de înţeles că dacă faci un efort mare îţi pot scăpa şi unele icnete sau gemete. Dar să răcneşti în halul ăsta în permanenţă, când nimeni altcineva nu mai face asta, nu mai pare un lucru normal. Unii spun chiar că ar fi vorba despre o tactică de destabilizare a adversarei, în condiţiile în care reuşita jocului depinde de concentrarea jucătorului.  O tactică lipsită, evident de fair play, nu? Au existat chiar iniţiative de interzicere a unor astfel de manifestări pe terenurile de tenis, dar acestea nu s-au concretizat, probabil din pricina dificultăţii stabilirii unui prag dincolo de care s-ar emite sancţiuni. Totuşi, d-a Şarapova deţine în mod clar locul 1 în privinţa gălăgiei strategice făcute pe teren.
Strategia d-nei Şarapova a cuprins însă şi alte aspecte, care de data asta chiar sunt reglementate de regulament. Dânsa a tergiversat în permanentă efectuarea serviciului, depăşind constant timpul maxim regulamentar admisibil, fără să fie însă atenţionată de arbitru decât o singură dată, spre sfârşitul meciului. Această practică induce adversarei o stare prelungită de tensiune şi un mare consum nervos, aceasta fiind "ţinută în şah" , în timp ce persoana care serveşte se relaxează şi se concentrează liniştită asupra serviciului.
Ei, dar - vorba unor reclame - asta nu e tot! D-na Şarapova a mai practicat şi fentarea, prin mimarea lovirii mingiei, adică a aruncat mingea în sus dar nu a lovit-o cu racheta, ci a prins-o din nou şi a continuat cu tergiversarea! Şi asta nu o dată, nu de două ori, ci de multe ori (îmi pare rău că nu am numărat). Este, oare, acesta un comportament fair play? 
           Şi poate fi numită o lady cineva care nu are un comportament fair play?

           Dacă cineva a avut un comportament fair play la acel meci, aceea a fost Simona Halep. 
Ea şi-a apărat corect şansele, fără să încerce nici un fel de truc pentru a diminua capacitatea de luptă a prestigioasei sale adversare. Ea a servit în timpul reglementar, fără trucuri pe lângă regulament, a venit la timp pe teren după pauză, nu s-a lăsat aşteptată 8-10 minute ca să vină de la vestiar şi a arătat o tărie psihică şi un curaj cu adevărat nobile.

Pentru că nu e uşor lucru să continui să lupţi din toate puterile, atunci când pare că până şi arbitrul joacă în echipa adversă. 
Fiindcă acel arbitru (care, vorba lui Cristian Ţopescu, ar fi putut concura la Eurovision după aspectul său, dar nu asta contează) nu numai că nu a împiedicat-o pe d-na Şarapova să tergiverseze exagerat serviciul , dar a şi refuzat să dispună repetarea jucării mingiei atunci când se strigase "out" , Simona s-a oprit din acţiune, dar mingea a intrat totuşi în teren.  Şi asta după ce , în acelaşi meci, dăduse o astfel de decizie într-o situaţie similară, dar în favoarea Mariei Şarapova. 
Asta este, şi astfel de decizii ale unor arbitri trebuie luate ca pe nişte fenomene adverse ale naturii, ca şi ploaia, soarele din faţă sau vântul. Dar îţi trebuie o mare tărie de caracter ca să le faci faţă.

A mai spul dl Banciu că Simona n-a făcut nimic dacă n-a câştigat turneul. 
Dar eu spun că a făcut, şi încă foarte mult!
Nu doar faptul că nu a pierdut nici un set până în finală şi nu doar faptul că a jucat de la egal la egal cu celebra Maria Şarapova. 
Cel mai important lucru mi se pare mie felul în care a abordat Simona Halep meciurile. Felul în care s-a purtat pe teren, demn, corect, dar apărându-şi cu deosebit curaj şansele  şi mai ales luptând până în ultima clipă, până în ultima secundă a meciului cu aceeaşi dăruire ca la începutul lui, câştigând respectul celor care au văzut meciul.
Nu s-a plâns, doar a luptat. 
Iar la sfârşit a spus că va reveni, pentru o altă luptă. Vrând să arate că a fost învinsă, dar nu înfrântă.  
Dacă nici acesta nu este un comportament sportiv, nobil, nu ştiu care mai e.

Cât despre limba engleză, o să-şi corecteze  Simona accentul, nici o grijă. Oricum e mai uşor să capete accentul potrivit decât să joace tenisul pe care îl joacă. Şi oricum o apreciază spectatorii, care au văzut cum se comportă pe teren şi ştiu că asta e ceea ce contează în primul rând.

Ce părere aveţi, domnule Banciu?





Un comentariu:

Marin spunea...

Banciu a vorbit de fapt urat si despre Sarapova- ce, asa se vorbeste, cu "aia"?
Cat despre comportamentul celor doua, ceea ce scrie in articol e cat se poate de corect!