Fiecare
om- cred- își iubește școala în care a învățat. După trecerea anilor, revederea
școlii aduce puțin din suflul tinereții, amintirea colegilor și câte și mai
câte. De aceea se organizează periodic întâlniri cu foștii colegi și cu
profesorii.
Dar,
dacă școala ar fi fost într-o clădire –monument istoric, o clădire deosebit de
valoroasă, proiectată de marele arhitect Ion Mincu? Marele
arhitect care a operat “o sinteză
subtilă şi armonioasă între gramatica stilului eclectic beaux-arts-ist,
sugestii venite din arhitectura veche mediteraneană şi căutările de
redescoperire şi valorificare a arhitecturii medievale şi premoderne româneşti.
Fixează pentru generaţiile următoare repere ale stilului naţional în
arhitectură“ – după cum ne învață Ordinul Arhitecților de la noi..Școala ar fi nu doar o
frumoasă amintire, ci și o bijuterie arhitectonică de care avem mare nevoie în Capitală,
un punct de reper la care să ne raportăm când stabilim direcțiile dezvoltării
ulterioare a orașului.
A
propos, stabilește cineva așa ceva în București? După ceea ce vedem pe stradă,
nu s-ar părea...
Dar,
să vedem această frumoasă bijuterie, acest monument catalogat pe lista de
monumente de arhitectură :MONUMENTELE ISTORICE DIN ROMANIA
Perioada: sfârşitul sec. XIX - prima jumătate a sec. XX
Importanţa: B
Cod
LMI: B-II-m-B-18131
Adresa: Str.
Berthelot H. M. g-ral, 12 sector 1
Localitate: municipiul
BUCUREŞTI
Priviți-o!
Cum a ajuns ea, oare, în halul
acesta??
Adresa: Budişteanu
19, Bucureşti (varianta de adresă găsită în ghiduri).
Scurtă istorie:
Casa Robescu (numită şi Casa Scarlat-Ghica)
este una dintre clădirile cu statut de monument istoric ce făceau cândva fala
Bucureştiului. Construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în stil
neoclasic după proiectul arhitectului Ion
Mincu, vechea casă boierească, aflată azi în curtea Universităţii de Artă
Bucureşti este în paragină şi chiar ameninţată cu distrugerea. Deşi puternic
deteriorată, încă se mai văd decoraţiile exterioare din ocniţe cu butoni, brâul
în stil brâncovenesc al frânghiei răsucite, plăcile de ceramică lustruită.
Profesorul Andrei Pippidi a scris că această casă exista deja în ajunul Unirii, fiind casa beizadelei Scarlat Ghica (1812-1875) Pînă în 1901, aici a locuit magistratul Alexandru Scarlat Ghica (1837-1918). Acesta i-a vândut casa , în 1901 lui A.F. Robescu, profesor de matematică la Liceul „Matei Basarab“ care a dăruit-o la scurt timp Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, aici fiind apoi mutată şcoala profesională de fete nr. 1.
Donaţia a fost făcută cu condiţia, acceptată de către Spiru Haret, ca aceasta să poarte “în veci“ numele lui Robescu.
Elevele suiau scara monumentală de marmură, ale cărei rampe se întâlnesc pe platforma de la jumătatea spațiului central, spre a ajunge apoi la etaj, în holul care se deschide prin cele două uși-ferestre ale unei logii cu un balcon de fier forjat.
Profesorul Andrei Pippidi a scris că această casă exista deja în ajunul Unirii, fiind casa beizadelei Scarlat Ghica (1812-1875) Pînă în 1901, aici a locuit magistratul Alexandru Scarlat Ghica (1837-1918). Acesta i-a vândut casa , în 1901 lui A.F. Robescu, profesor de matematică la Liceul „Matei Basarab“ care a dăruit-o la scurt timp Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, aici fiind apoi mutată şcoala profesională de fete nr. 1.
Donaţia a fost făcută cu condiţia, acceptată de către Spiru Haret, ca aceasta să poarte “în veci“ numele lui Robescu.
Elevele suiau scara monumentală de marmură, ale cărei rampe se întâlnesc pe platforma de la jumătatea spațiului central, spre a ajunge apoi la etaj, în holul care se deschide prin cele două uși-ferestre ale unei logii cu un balcon de fier forjat.
Firma a fost dată jos în 1948, odată cu desfiinţarea şcolii de fete.
Casa a găzduit o vreme liceul de artă “N. Tonitza“ . În tot acest timp, clădirea era încă “ pe linia de plutire“. A găzduit apoi atelierele unor artişti precum Ion Bitzan, Geta Brătescu sau Dan şi Lia Perjovschi. De atunci nimeni nu a mai întreținut corespunzător clădirea.
Actualmente, de ani de zile casa e lăsată să
se ruineze, doar- doar o cădea singură.
Ce să caute un monument istoric în fața zgârie-norului înfipt în ciuda oricăror proteste în coasta catedralei Sfântu Iosif?
Ce să caute un monument istoric în fața zgârie-norului înfipt în ciuda oricăror proteste în coasta catedralei Sfântu Iosif?
N-avem nevoie de monumente istorice, noi vrem doar cutii de
sticlă apărute
pe “terenul nimănui“, în țara lui Papură
Vodă unde “papuașii“ nu văzuseră o creație de arhitectură înainte de “descălecatul“
companiilor multinaționale - nu-i așa?
Era să uit:
Anul 2012 este Anul Arhitect Ion Mincu!
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update
Documentele atestă faptul că familia Robescu a deţinut trei case concepute de arhitectul Ion Mincu (cu care se pare că existau legături de rudenie):
Era să uit:
Anul 2012 este Anul Arhitect Ion Mincu!
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update
Documentele atestă faptul că familia Robescu a deţinut trei case concepute de arhitectul Ion Mincu (cu care se pare că existau legături de rudenie):
- În 1895 casa Robescu din Bucureşti, pe strada numită actualmente general Berthelot, care s-a numit un timp şi Nuferilor - pe care o vedem lângă clădirea Universităţii de Arte, fosta casă a lui Beizadea Scarlat (unul dintre fiii domnitorului Grigore Dimitrie Ghica), unde a locuit Alexandru Scarlat Ghica.
- În 1897 casa Robescu din Galaţi (str, Mihai Bravu 38) - ce a aparţinut lui Constantin F. Robescu
Constantin F. Robescu a fost inginer agronom şi membru corespondent al Academiei. După încheierea activităţii de primar a fost director general al Poştelor şi Telegrafului şi apoi preşedinte al Senatului (calitate în care a participat la Consiliul de Coroană din 14 august 1916, la care s-a dezbătut şi aprobat intrarea României în primul război mondial). În casă a locuit Gheorghe.C. Robescu, doctor în drept de la facultatea din Bruxelles , prim procuror la Galaţi şi fost primar al Galaţiului în perioada februarie 1891-august 1892 ; a deţinut şi funţia de prefect .
- Tot în 1897 vila Robescu din Sinaia, care a aparţinut generalului Alexandru Robescu, Maestrul Curţii Princiare a principelui
Ferdinand
Averea fraţilor Robescu era constituită de proprietăţile funciare deţinute de familie din secolul XVII.
În zona
Focşanilor şi Buzăului boierii Robescu aveau moşii întinse.
Ei au ctitorit multe
lăcaşuri de cult aici, printre care: biserica cu hramul „Sfinţii împãraţi
Constantin şi
Elena” din Focşani, bulevardul Unirii, ctitorie din sec. al XVII-lea a familiei
boierilor Robescu şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Voetin, comuna Sihlea, construitã -în anul 1808 - de cãtre familia Şerban Asanache
Robescu.
În 2012 sărbătorim Anul Arhitect Ion Mincu!
În 2012 sărbătorim Anul Arhitect Ion Mincu!
3 comentarii:
Buna seara!
va felicit pentru interesul ce-l aratati pentru zona zrtistica si patrimoniu.
Insa vreau sa va amintesc faptul ca arhitectul Ion Mincu nu are nici o legatura cu imobilul de pe strada Budisteanu!
Mincu a lucrat pentru familia Robescu construind o vila la Galati si una la Sinaia.
Cele bune!
Toata lumea spune ca nu e facuta de Mincu si asta e destul de evident, dar totusi, cine a facut casa?
Care „toată lumea” spune că nu e făcută de Mincu? Și de ce ar fi asta evident? Mie mi se pare că totul arată că a fost făcută de Mincu.
Trimiteți un comentariu