Casa Robescu – ce ați face dacă școala în care ați învățat ar arăta așa?

Fiecare om- cred- își iubește școala în care a învățat. După trecerea anilor, revederea școlii aduce puțin din suflul tinereții, amintirea colegilor și câte și mai câte. De aceea se organizează periodic întâlniri cu foștii colegi și cu profesorii.

Dar, dacă școala ar fi fost într-o clădire –monument istoric, o clădire deosebit de valoroasă, proiectată de marele arhitect Ion Mincu?  Marele arhitect care a operat “o sinteză subtilă şi armonioasă între gramatica stilului eclectic beaux-arts-ist, sugestii venite din arhitectura veche mediteraneană şi căutările de redescoperire şi valorificare a arhitecturii medievale şi premoderne româneşti. Fixează pentru generaţiile următoare repere ale stilului naţional în arhitectură“ – după cum ne învață Ordinul Arhitecților de la noi..Școala ar fi nu doar o frumoasă amintire, ci și o bijuterie arhitectonică de care avem mare nevoie în Capitală, un punct de reper la care să ne raportăm când stabilim direcțiile dezvoltării ulterioare a orașului.

A propos, stabilește cineva așa ceva în București? După ceea ce vedem pe stradă, nu s-ar părea...

Dar, să vedem această frumoasă bijuterie, acest monument catalogat pe lista de monumente de arhitectură :MONUMENTELE ISTORICE DIN ROMANIA  

Perioada:       sfârşitul sec. XIX - prima jumătate a sec. XX

Importanţa:   B

Cod LMI:        B-II-m-B-18131

Adresa:          Str. Berthelot H. M. g-ral, 12 sector 1

Localitate:     municipiul BUCUREŞTI

Priviți-o!

Cum a ajuns ea, oare, în halul acesta??

Adresa: Budişteanu 19, Bucureşti (varianta de adresă găsită în ghiduri).

Scurtă istorie:

Casa Robescu (numită şi Casa Scarlat-Ghica) este una dintre clădirile cu statut de monument istoric ce făceau cândva fala Bucureştiului. Construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în stil neoclasic după proiectul arhitectului Ion Mincu, vechea casă boierească, aflată azi în curtea Universităţii de Artă Bucureşti este în paragină şi chiar ameninţată cu distrugerea. Deşi puternic deteriorată, încă se mai văd decoraţiile exterioare din ocniţe cu butoni, brâul în stil brâncovenesc al frânghiei răsucite, plăcile de ceramică lustruită.
Profesorul Andrei Pippidi a scris că această casă exista deja în ajunul Unirii, fiind casa beizadelei Scarlat Ghica (1812-1875) Pînă în 1901, aici a locuit magistratul Alexandru Scarlat Ghica (1837-1918). Acesta i-a vândut casa , în 1901 lui A.F. Robescu, profesor de matematică la Liceul „Matei Basarab“ care a dăruit-o la scurt timp Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, aici fiind apoi mutată şcoala profesională de fete nr. 1.
 Donaţia a fost făcută cu condiţia, acceptată de către Spiru Haret, ca aceasta să poarte “în veci“ numele lui Robescu. 

Elevele suiau scara monumentală de marmură, ale cărei rampe se întâlnesc pe platforma de la jumătatea spațiului central, spre a ajunge apoi la etaj, în holul care se deschide prin cele două uși-ferestre ale unei logii cu un balcon de fier forjat. 

Firma a fost dată jos în 1948, odată cu desfiinţarea şcolii de fete. 

Casa a găzduit o vreme liceul de artă “N. Tonitza“ . În tot acest timp, clădirea era încă “ pe linia de plutire“. A găzduit apoi atelierele unor artişti precum Ion Bitzan, Geta Brătescu sau Dan şi Lia Perjovschi. De atunci nimeni nu a mai întreținut corespunzător clădirea.   

Actualmente, de ani de zile casa e lăsată să se ruineze, doar- doar o cădea singură. 
Ce să caute un monument istoric în fața zgârie-norului înfipt în ciuda oricăror proteste în coasta catedralei Sfântu Iosif?

N-avem nevoie de monumente istorice, noi vrem doar cutii de sticlă apărute  

pe “terenul nimănui“, în țara lui Papură Vodă unde “papuașii“ nu văzuseră o creație de arhitectură înainte de “descălecatul“ companiilor multinaționale  - nu-i așa?

Era să uit: 
Anul 2012 este Anul Arhitect Ion Mincu!
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 
Documentele atestă faptul că  familia Robescu a deţinut trei case concepute de arhitectul Ion Mincu (cu care se pare că existau legături de rudenie):

• În 1895 casa Robescu din Bucureşti, pe strada numită actualmente general Berthelot, care s-a numit un timp şi Nuferilor - pe care o vedem lângă clădirea Universităţii de Arte, fosta casă a lui Beizadea Scarlat (unul dintre fiii domnitorului Grigore Dimitrie Ghica), unde a locuit Alexandru Scarlat Ghica.

 A.F. Robescu era  profesor de matematică, fizică şi chimie  la Liceul "Matei Basarab" şi  frate cu Constantin Robescu, primarul Capitalei din anii 1895-1899 şi 1902-1904. Chiar în 1902, A.F. Robescu a dăruit casa, îndată după ce a intrat în posesia ei, pentru a căpăta destinaţia de şcoală.

• În 1897 casa Robescu din Galaţi (str, Mihai Bravu 38) - ce a aparţinut lui Constantin F. Robescu

Constantin F. Robescu a fost inginer agronom şi membru corespondent al Academiei. După încheierea activităţii de primar a fost director general al Poştelor şi Telegrafului şi apoi preşedinte al Senatului (calitate în care a participat la Consiliul de Coroană din 14 august 1916, la care s-a dezbătut şi aprobat intrarea României în primul război mondial). În casă a locuit Gheorghe.C. Robescu, doctor în drept de la facultatea din Bruxelles , prim procuror la Galaţi şi fost primar al Galaţiului în perioada februarie 1891-august 1892 ; a deţinut şi funţia de prefect . 

• Tot în 1897 vila Robescu din Sinaia, care  a aparţinut generalului Alexandru Robescu, Maestrul Curţii Princiare a principelui Ferdinand

Averea fraţilor Robescu era constituită de proprietăţile funciare deţinute de familie din secolul XVII.

În zona Focşanilor şi Buzăului boierii Robescu aveau moşii întinse. 

Ei au ctitorit multe lăcaşuri de cult aici, printre care: biserica cu hramul „Sfinţii împãraţi Constantin şi Elena” din Focşani, bulevardul Unirii, ctitorie din sec. al XVII-lea a familiei boierilor Robescu şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Voetin, comuna Sihlea, construitã -în anul 1808 - de cãtre familia Şerban Asanache Robescu. 
În 2012 sărbătorim Anul Arhitect Ion Mincu!