A vândut Regele Mihai tablouri ale Coroanei?

Am găsit întâmplător acest articol mai vechi apărut în Evenimentul Zilei și care mi se pare uluitor:

de Stefan Ciocan     Evenimentul Zilei

Vineri, 11 martie 2005, 0:00

Scriitorii Mihai Pelin si Petru Romoşan scot la iveală un fapt senzaţional, necunoscut pină acum opiniei publice din România, care amestecă numele Regelui Mihai în dispariţia a 42 de tablouri din Colecţia Coroanei Regale.
 Este vorba despre picturi care valoreaza în prezent sute de milioane de dolari, opere ale unor artisti celebri precum Rembrant, El Greco sau Caravagio.

Conform scriitorului Mihai Pelin, care citeaza documente din arhivele Securităţii, tablourile au fost scoase din ţară de Regele Mihai, în portbagajul maşinii personale cu care se deplasa in Anglia, la nunta Reginei Elisabeta. Se intimpla in noiembrie 1947, cu o luna înainte de abdicare.
Trei dintre cele 42 de pinze au fost identificate de scriitorul Petru Romoşan îin colecţii private din Franţa, SUA şi Italia, deşi, potrivit legii, tablourile care aparţin patrimoniului public nu pot fi înstrăinate. Atât pe vremea lui Ceauşescu, cât şi imediat după revoluţie, guvernul român a încercat zadarnic să dea de urma acestor valori publice şi să le recupereze.
Dl Kreuger , primul soţ al celei de a treia fiice a lui Mihai I (actualmente Irina Walker) a înapoiat statului român unul dintre tablourile de pe lista celor dispărute.



Procesul intentat, la Geneva, de guvernul Petre Roman fostului suveran a fost abandonat din motive necunoscute.
In 1997, ziarul francez "Le Monde" a scris pe prima pagină un articol despre cel mai mare comerciant de obiecte de artă din lume, Alec Wildenstein, care era acuzat că a cumpărat ilegal, de la Regele Mihai tablouri aparţinând statului român, pe care apoi le-a vândut pe bani grei.
Trei tablouri extrem de valoroase din Colecţia Coroanei Române, incluse în patrimoniul naţional, dar dispărute dupa 1947, au fost identificate de scriitorul Petru Romoşan în Franta, SUA şi Italia. Două dintre cele trei pânze - "Sfintul Sebastian" si "Portretul lui Giacomo Bosio" - sint opere ale celebrului pictor El Greco.

Prima figurează într-o colecţie privată din Franţa, iar cea de-a doua la Kimbell Art Museum, in Fort Worth, Statele Unite ale Americii.
 Al treilea tablou, intitulat "Concerto" şi pictat de artistul italian Tintoretto, se găsşste în Colecţia Labadini din Milano.

O scrisoare trimisă de un negustor de tablouri conducerii Muzeului de Artă din Forth Worth (SUA) atesta fără dubii că pictura lui El Greco a fost cumparată de la Regele Mihai.

Colecţia Coroanei, o valoare inestimabilă

Colecţia Coroanei Române a fost constituită prin achiziţii făcute din bani publici de guvernul Brătianu, la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Acest lucru a fost recunoscut şi de primul rege al României, Carol I, care a precizat în testamentul său că valorile instimabile din aceasta coleţie de artă sunt ale poporului român şi nu vor fi instrăinate niciodată.

In anii 1940, Coroana României dispunea de cea mai importantă colecţie de tablouri din afara Spaniei pictate de El Greco.
Intr-un catalog editat in 1898, Leo Bachelin, bibliotecarul Casei Regale, a inventariat toate tablourile valoroase aflate în patrimoniul Coroanei României, printre ele fiind incluse şi pânzele identificate acum de scriitorul Petru Romoşan in Franţa, SUA şi Italia.

Primul istoric de artă român care a studiat Colecţia Coroanei şi a descris toate tablourile într-un catalog, publicat in 1939, a fost Alexandru Busuioceanu.
Printre acestea, erau descrise nouă pânze semnate El Greco, aflate în patrimoniul Coroanei şi expuse în trei locaţii: Castelul Peleş, Palatul Cotroceni şi Palatul Regal din Bucureşti. Dintre cele noua tablouri pictate de celebrul El Greco şi aflate atunci în administrarea Casei Regale, şase nu mai sint pe teritoriul Romaniei.

Acestea au disparut imediat după cel de-al doilea război mondial, alături de alte picturi extrem de valoroase, care nu au mai fost identificate nicăieri după abdicarea Regelui Mihai, in 1947.

Scoase din ţară înainte de abdicare?

Scriitorul Mihai Pelin, care a studiat amănunţit istoria serviciilor secrete din România, susţine într-o carte care urmează să vadă lumina tiparului că Regele Mihai este cel care a scos din ţară 42 de tablouri. Pelin deţine mai multe dovezi şi mărturii scrise, pe care a acceptat să ni le prezinte pentru a-şi susţine afirmaţiile: "In noiembrie 1947 (n.r.- cu o luna înainte de abdicare), Regele Mihai a fost invitat la Londra pentru a participa la căsătoria Reginei Elisabeth a Marii Britanii. La plecarea din ţară, Regele a luat cu el şi tablourile de dimensiuni mai mici, pe care le-a trecut peste frontieră în portbagajele mai multor autoturisme", afirma Mihai Pelin. Acesta invocă si alte dovezi: "
Jacques M.Vergotti, fost prefect al Casei Regale în ultima perioadă a domniei Regelui Mihai, a depus mărturie într-o instanţă americană pe 23 aprilie 1985.
Din depoziţia sa, înregistrată ca document oficial, rezultă foarte clar că suveranul a scos tablourile din ţară înghesuite în portbagajele autoturismelor cu care a plecat în noiembrie 1947.

Tot din spusele fostului prefect al Casei Regale rezultă că tablourile cu dimensiuni mai mari, care nu puteau fi ascunse în portbagaj, printre care şi trei lucrari de El Greco, au fost lăsate în ţară".

"Mihaiţă le-ar fi scos din ţară şi tace"

In opinia lui Pelin, o probă zdrobitoare este scrisoarea trimisă de cel mai important comerciant de artă din lume, Daniel Wildenstein, către proprietarul muzeului din Fort Worth - SUA, căruia Wildenstein îi vinduse "Portretul lui Giacomo Bosio", pictat de El Greco.

In scrisoare, Wildenstein cerea expres să nu fie menţionată provenienţa picturii lui El Greco, afirmând că fusese cumparată de la Regele Mihai căruia îi promisese că nu-i va dezvălui identitatea pentru a-l proteja.

Scriitorul Mihai Pelin afirmă că tablourile scoase din ţară de fostul suveran au fost depozitate o vreme in seifurile Băncii Union Suisse, din Zurich, apoi în vila Reginei-mama Elena, de la Florenţa. Un alt argument invocat de Pelin este un fragment din jurnalul lui Carol al II-lea, tatăl Regelui Mihai, care, în 1948, la scurt timp dupa abdicarea fiului său, nota:

"Duduia (n.r.- Elena Lupescu, pe atunci amanta lui Carol) a primit o ştire de la Ruth Kleiber, care dă o ştire foarte importantă, că tablouri ale Colecţiei Regale ar fi depozitate de Zurich. Aceasta ar insemna că Mihăiţă (n.r. - Regele Mihai) le-ar fi scos din ţară şi, dupa obiceiul lui, a pus mina pe ele şi tace. Încă un gest puţin elegant care, din partea mea, ar cere o reacţiune".

Carol al II-lea, o pistă falsă

În perioada comunistă, istoricii şi serviciile secrete au pus dispariţia celor 42 de tablouri ale Colecţiei Coroanei pe seama fostului Rege Carol al II-lea. Scriitorul Mihai Pelin susţine însă că este exclus ca picturile să fi fost scoase din ţară de tatăl Regelui Mihai, pentru că ele au fost văzute în România după plecarea lui Carol al II-lea în exil.

"Pictorul Petru Suţianu ne-a deschis ochii asupra acelei minciuni de proporţii (n.r. - faptul ca tablourile au fost scoase din ţară de Carol al II-lea). "Nu se poate - ne-a spus Suţianu, indicându-ne reproducerea după Martiriul Sfântului Sebastian -, acest tablou, în toamna lui '43, l-am ţinut în propriile mele mâini. Nu putea fi scos din ţară în 1940 de Carol al II-lea!".

Dupa care, pictorul Suţianu ne-a detaliat povestea miracolului de a ţine în mână un tablou semnat de El Greco", povesteţte Mihai Pelin. Episodul se petrecuse în vremea când, student fiind la Academia de Arte Frumoase, pictorul Suţianu şi-a ajutat profesorul, Jean Al.Steriadi, la evacuarea colecţiilor de artă ale Coroanei Române, în urma bombardamentelor asupra oraşelor Câmpina şi Ploiesti, de pe 1 august 1943.
O altă mărturie legată de existenţa tablourilor din Colecţia Coroanei în România, dupa 1940, vine de la administratorul domeniului regal de vânătoare din Gurghiu, Ioan Popescu, doctor în ştiinţe juridice.

Acesta afirma într-o scrisoare trimisă autorităţilor comuniste, în 1967, că tablourile din palatele de la Sinaia şi Bucureşti, printre care şi cele dispărute, fuseseră depozitate în perioada 1943-1946, în pădurea Troias - Săvârşin, fiind păzite de un brigadier de vânătoare, pe nume Iosif Mureşan.

Scriitorul Mihai Pelin susţine că Regele Mihai a scos din ţară tablourile Cţctiilor Coroanei cu ajutorul regimului comunist proaspăt instalat de sovietici.

Pentru a nu fi acuzaţi de complicitate, comuniştii ar fi aruncat vina descompletării patrimoniului naţional pe mareşalul Antonescu (!) şi Regele Carol al II-l şi că  nu au depus nici un efort pentru recuperarea acestora, până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Carol I: "Galeria mea de tablouri va ramâne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară"

Din punct de vedere juridic, patrimoniul Coroanei se deosebea de patrimoniul personal al regelui. Toate bunurile aflate în patrimoniul Coroanei erau proprietate a statului roman, administrate de instituţia regală, în folosul suveranului şi familiei acestuia. Colecţia Coroanei a fost compusă din tablouri de mare valoare, achiziţionate din bani publici, dar şi din lucrări donate de pictori români.

Nucleul de bază al colecţiei regale a fost Colecţia Bamberg din Messina - Italia, cumparată în întregime de guvernul Brătianu.

De altfel, Regele Carol I a certificat caracterul public al colecţiei şi prin testamentul său din 1899: "Galeria mea de tablouri, cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna şi în întregul său in ţară, ca proprietate a Coroanei României".

Nici o lege nu permite înstrăinarea tablourilor

Legile interne şi acordurile internaţionale ratificate de România reglementează foarte strict circulaţia şi comercializarea operelor artistice incluse în patrimoniul naţional. Patrimoniul naţional este inalienabil (nu poate fi instrăinat), insesizabil (nu poate fi pus garanţie) şi inprescriptibil (rămâne veşnic al statului).

Acordurile internaţionale prevăd reglementări drastice în ceea ce priveşte circulaţia valorilor de patrimoniu. Operele de artă trebuie certificate, iar vânzătorul are obligaţia de a declara provenienţa şi istoricul acestora. Obiectele de artă care fac parte din proprietatea publică a unui stat nu se pot comercializa şi, în cazul identificării lor, se returnează statului respectiv.

Există şi excepţii de la aceste reguli: Statele Unite ale Americii şi Rusia înapoiază foarte greu valorile artistice ale altor state ajunse ilegal pe teritoriul lor.

Operaţiunea "Duduia", abandonată de Pacepa

In 1968, din ordinul personal al lui Ceauşescu, Securitatea a lansat operaţiunea "Îmbogăţirea". Acţiunea avea ca scop recuperarea obiectelor de patrimoniu însuşite în timpul conducerii lui Gheorghiu-Dej de diverşi activişti de partid. Direcţia de Informaţii Externe a primit şi ea un rol în operaţiunea "Îmbogăţirea", acela de a recupera valoriile de patrimoniu scoase peste hotare.

Pornind de la premisa că tablourile din Colecţiile Coroanei au fost scoase din ţară de Carol al II-lea, a fost iniţiată operaţiunea "Duduia", dupa porecla Elenei Lupescu, amanta lui Carol al II-lea. După calculele comuniştilor, tablourile nu puteau fi decât în posesia Elenei Lupescu. Acţiunea a fost coordonată de generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa.

Operaţiunea nu a dus însă la vreun rezultat. Nici unul dintre cele 42 de tablouri nu au fost recuperate şi nici măcar identificate în vreo colecţie din străinătate. Potrivit lui Mihai Pelin, "Pacepa a stiut că se afla pe o pistă greşită, dar a continuat cercetările din raţuni de ordin pecuniar".
"Autorităţile române aveau pretenţii asupra tablourilor din fosta Colecţie a Coroanei deoarece acestea nu erau proprietatea unui rege anume, ci aparţineau Instituţiei Coroanei, adică statului român", relatează Pelin.

Doua procese fără nici un rezultat

Dupa defectarea lui Ion Mihai Pacepa, în urma unei anchete întreprinse asupra activităţii Direcţiei de Informaţii Externe, autorităţile comuniste au ajuns la concluzia că tablourile fuseseră scoase din ţară de Regele Mihai. Drept urmare, statul roman a intentat in 1984 un proces fostului suveran în vederea recuperării celor 42 de tablouri.

"A fost angajat avocatul de origine româna, Panfil Riposanu. Acţiunea evoluase promiţător pentru partea română, însă pe neaşteptate, din motive nu tocmai clare, autorităţile române au renunţat la finalizarea cauzei. Din informaţiile noastre reiese că lui Ceausescu i s-au părut prea scumpe cheltuielile cu recuperare a tablourilor, renunţând în final la proces", povesteşte Mihai Pelin.
În 1991, guvernul Petre Roman a încercat din nou recuperarea celor 42 de tablouri dispărute. Prin Hotarirea de Guvern nr. 572, din 22 august 1991, Petre Roman a aprobat suma de 500.000 de dolari "în vederea susţinerii materiale, în prima etapă, a acţiunii de recuperare a celor 42 de tablouri aparţinând patrimoniului naţional, scoase din ţară până în anul 1947".

Contactat telefonic, Petre Roman, dupa ce iniţial a refuzat să discute pe această temă, a afirmat că nu ştie prea multe despre recuperarea tablourilor. "Am primit atunci un raport pe seama căruia se justifica suma alocată pentru recuperarea celor 42 de tablouri. Eu nu ştiu cine le-a scos din ţară", ne-a declarat fostul premier al României.
Avocatul angajat de guvernul Petre Roman a fost tot Pamfil Riposanu. Procesul a avut loc la o instanţă din Elveţia, care şi-a declinat competenţa.
Ministrul de externe din acea perioadă, Teodor Meleşcanu, ne-a declarat: "Nu ştiu prea multe despre acest proces pentru ca de el s-a ocupat Ministerul Finanţelor.Din cite cunosc eu, tangential, avocatul angajat a murit, iar statul nu a mai avut bani pentru proces".

Scriitorul Mihai Pelin lansează însă o altă ipoteză: "Afacerea a căzut dupa ‘89 tot pe mâinile securiştilor care s-au ocupat de cazul "Duduia". Diverşi securişti vindeau autorităţilor nostre duplicate ale actelor existente în arhivele fostei Securităţi ca probe noi, produse de ei. În aceste conditii, era normal să se ajungă din nou în fundătură.

Într-un mesaj adresat guvernului, avocaţii angajaţi după ‘89 pentru recuperarea tablourilor se lamentau: "Cooperarea cu comitetul condus de domnul ministru Neamţu (n.r.- secretar de stat în Ministerul Finanţelor) a fost excelenta, deşi recent nu am mai primit nici un răspuns la faxurile noastre repetate.

Ni s-a spus că "un membru al cabinetului dumneavoastră vrea să fie generos cu ex-Regele"", relateaza scriitorul Mihai Pelin.

Tablouri de sute de milioane de euro - de fapt valoarea lor e inestimabilă, iar valoarea de piaţă creşte continuu.

Scriitorul Petru Romosan, cel care a reusit identificarea a trei dintre cele 42 de tablouri disparute din Colectia Coroanei Române, apreciază că lucrările scose din ţară nu pot fi estimate valoric. "Oricum, reprezintă tablouri în valoare de sute de milioane de dolari. Cele trei tablouri identificate de mine valorează câteva zeci de milioane de euro.

Cele doua picturi ale lui El Greco sint şi mai scumpe: "Portretul lui Giacomo Bosio", aflat in SUA, este estimat la 8-10 milioane de dolari, "Martiriul Sfântului Sebastian", care se găseşte într-o colecţie privată, în Franţa, valorează tot 8-10 milioane de euro. Al treilea tablou, cel pictat de Tintoretto, e ceva mai ieftin, in jurul a unui milion de euro", apreciază Petru Romosan.

O scrisoare clarificatoare

In anul 1975, una dintre cele mai prestigioase firme de comerţ cu artă din lume - Wildenstein&Co - a trimis o scrisoare directorului Kimbell Art Museum, din Fort Worth - SUA, Richard F. Brown, în care il ruga pe director să nu dezvaluie faptul ca Regele Mihai se afla în spatele tranzacţiei.

În document era precizat preţul cu care a fost vândută către muzeul american pictura de El Greco, intitulată "Portretul lui Giacomo Bosio": 3 milioane de dolari. Pe linga problemele de natură financiară Alec Wildenstein scria:
"(...) Pe factura anexată voi nota că ultimul proprietar este desemnat ca fiind "colecţie privată, Elveţia întrucât noi am promis soţiei Regelui Carol şi Principelui Mihai că numele lor nu vor fi menţionate. Potrivit cererii voastre, noi nu ne vom referi în nici un fel la achiziţie, dar va trebui să informez muzeul din Munich (n.r. - Munchen) că tabloul nu mai este la dispoziţia lor. Voi cere Dr. Steingraber să se abţină de a discuta aceasta până la anunţul vostru oficial. Eu ştiu că putem conta pe discreţia sa...."

Pe 14 septembrie 1993, New York Times anunța că guvernul României îl dă în judecată pe fostul suveran pentru returnarea celor 40 de tablouri alegate a fi fost scoase din țară de rege. (Richard Perez-Pena (14 septembrie 1993), „Romania's Ex-King and His Country in Art Duel [tr. Fostul rege al României și țara sa în duel pentru artă]”, New York Times, accesat la 17 aprilie 2014)

Guvernul României nu a plătit însă taxa cerută pentru acestă acțiune judiciară și din acest motiv ea a fost respinsă. 

"Le Monde" a scris despre afacerea cu tablourile Regelui Mihai

In 14 septembrie 1996, prestigiosul ziar francez Le Monde a publicat pe prima pagină un articol semnat de Isabelle Vichniac în care cel mai mare comerciant de obiecte de artă din lume, Alec Wildenstein era acuzat că a cumpărat ilegal, de la Regele Mihai tablouri aparţinând statului român.

In articol se arata că statul român cere fostului său suveran 42 de tablouri celebre, existând pe rolul tribunalului din Geneva un proces pentru acest lucru şi că unele dintre cele 42 de tablouri au fost tranzacţionate ilegal de Casa Wildenstein.

Casa Regală nu comentează

Pentru clarificarea siuaţiei privind înstrainarea celor trei tablouri identificate de scriitorul Petru Romosanu în colecţii din afara ţării, dar şi a celor 42 de picturi dispărute după 1947, i-am contactat pe reprezentanţii Regelui Mihai. Avocatul Casei Regale, Adrian Vasiliu, a precizat că, deocamdată, Casa Regala nu comentează acuzaţiile aduse de scriitorii Mihai Pelin şi Petru Romosan.

Ce părere aveți?

Este vorba despre picturi care valorează în prezent sute de milioane de dolari, opere ale unor artiști celebri precum Rembrant, El Greco sau Caravaggio.

 Trei dintre cele 42 de pânze au fost identificate de scriitorul Petru Romoșan în colecții private din Franța, SUA și Italia, deși, potrivit legii, tablourile care aparțin patrimoniului public nu pot fi înstrăinate.

În 1997, ziarul francez “Le Monde” a scris pe prima pagina un articol despre cel mai mare comerciant de obiecte de artă din lume, Alec Wildenstein, care era acuzat că a cumpărat ilegal, de la Regele Mihai, tablouri aparținând statului român, pe care apoi le-a vândut pe bani grei. Trei tablouri extrem de valoroase din Colecția Coroanei Române, incluse în patrimoniul național, dar dispărute după 1947, au fost identificate de scriitorul Petru Romoşan în Franţa, SUA si Italia. Două dintre cele trei pânze – “Sfântul Sebastian” și “Portretul lui Giacomo Bosio” – sint opere ale celebrului pictor El Greco. Prima figurează într-o colecție privată din Franța, iar cea de-a doua la Kimbell Art Museum, în Fort Worth, Statele Unite ale Americii. Al treilea tablou, intitulat “Concerto” și pictat de artistul italian Tintoretto, se găsește in Colecția Labadini din Milano. Colecția Coroanei Române a fost constituită prin achiziții făcute din bani publici de guvernul Brătianu, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acest lucru a fost recunoscut şi de primul rege al României, Carol I, care a precizat în testamentul său că valorile instimabile din această colectie de artă sunt ale poporului român şi nu vor fi înstrăinate niciodată. 

Iată aici lista lor:

http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2855552946638966089#editor/target=post;postID=303613648151264626

Cititi si: http://roncea.ro/tag/el-greco/

http://www.ziaristionline.ro/2011/12/06/tablourile-romaniei-aflate-in-posesia-fostului-rege-si-a-fostului-duda-de-aici-inainte-are-cuvantul-procuratura

http://www.napocanews.ro/2012/12/regele-mihai-i-a-abdicat-in-schimbul-tablourilor-si-banilor-de-ce-s-au-simtit-romanii-tradati-pe-30-decembrie-1947

Mihai Pelin a investigat amănunţit tărăşenia, refăcând traseul a 17 dintre cele 42 de tablouri dispărute din patrimoniul României ; a scris apoi cartea :

„Marele rapt regal”

Vedeţí aici lista tablourilor dispărute şi catalogul întocmit din dispoziţia lui Carol I

http://nazone.ro/2012/12/unde-sunt-tablourile-furate-din.html