Manifestaţie împiedicată la Strasbourg

Siderurgiştii francezi şi belgieni s-au dus la Strasbourg să protesteze contra închiderii de către Arcelor Mittal a şase linii de producţie şi a unei topitorii în Belgia, dar şi a două furnale în Franţa

STRASBOURG (Reuters) -Câteva sute de salariaţi de la 'ArcelorMittal', veniţi ieri de la   Florange, din Lorena, şi din Liège, Belgia, au încercat zadarnic să manifesteze în faţa Parlamentului european , accesul fiindu-le oprit de poliţie.

Ciocnirea s-a soldat cu 12 răniţi dintre poliţişti şi doi printre manifestanţi şi  mobilier urban distrus.

Poliţia a folosit gaze lacrimogene şi patru tiruri cu arme neletale (  flash ball)

Siderurgiştii cereau ca Europa să acţioneze pentre a împiedica reducere activităţii siderurgice , ce presupune suprimarea a 630 de locuri de muncă în Franţa şi 2300 în Belgia.

Cele douăzeci de autocare plecate din Belgia au fost blocate pe autostradă de forţele de ordine pentru control şi doar o mică parte dintre ei au reuşit să ajungă la Strasbourg.

Poliţiştii au reţinut un dispozitiv de producere de zgomot asurzitor şi 12 pastile de explozibil, două capsule cu gaz, o grenadă artizanală cu bile, 40 de buloane mari şi unelte tăietoare din fier, 66 de fumigene, 147 de petarde mari, un vas cu vopsea şi numeroase recipiente cu vopsea.

"CURAJ POLITIC"

Cele două autocarecu siderurgişti francezi, care au fost percheziţionate în acelaşi mod, au putut să ajungă în capitala alsaciană , dar obligaţi de poliţie să rămână într-o piaţă aflată la mai multe sute de metri de Parlamentul european. 

O delegaţie a sindicaliştilor a fost primită la Parlamentul european.

"Vrem ca Uniunea europeană să ia măsuri pentru a păstra siderurgia", a spus René Wozniak, sindicalist pensionar de la FGTB.

"Aleşii trebuie să facă dovadă de curaj politic pentru a-i tempera pe magnaţii financiari", a adăugat Antoine Tomei, pentru Reuters.

Transportul militar pe calea ferată - în Franţa

Militarii circulă în Franţa (şi) pe calea ferată!

Chiar şi pentru defilarea de ziua naţională, în Franţa a fost o mare deplasare de trupe, desfăşurată în mare parte pe calea ferată. Dar căile ferate şi trenurile militare franceze sunt folosite tot timpul anului.

Comisia centrală a căilor ferate din cadrul Statului Major al armatei terestre a Franţei dirijează 180 de trenuri ce transportă material militar în fiecare an. Ea se ocupă de activitatea feroviară a armatei în parteneriat cu Sncf (reţeaua feroviară a Franţei) şi cu ministrul transporturilor. Fiecare dintre aceste entităţi posedă şi întreţine o parte din căile ferate. Ministerul Apărării utilizează regulat 70 de instalaţii, şine sau peroane, din domeniul public feroviar şi 50 situate pe amplasamente militare. Pe căile ferate militare şi civile pe care circulă trenuri aparţinând Sncf, serviciul militar al căilor ferate poate să adauge o parte dintre cele 523 de vagoane adaptate pentru transportul de tehnică militară.

Căile ferate permit transportul materialelor, vehiculelor şi personalului către locurile de antrenament sau către o bază de îmbarcare spre o destinaţie din străinătate.« Aceste căi ferate sunt strategice, ele permit transportul masiv de material,  subliniază locotenent-colonelul  Christian Morin, adjunctul comisiei centrale a căilor ferate. Se economiseşte astfel potenţialul vehiculelor, care nu rulează şi deci nu se accelerează punerea lor în condiţii operaţionale. »

Pentru a se asigura aceste misiuni de transport, militarii urmează cursuri specifice în materie de tracţiune de tren, de întreţinere şi de construcţie de căi ferate.  « În timpul războiului din   Kosovo, această competenţă feroviară a permis să se construiască sau să se reabiliteze căi ferate », reaminteşte locotenent-colonelul Morin. 

sursa: http://www.defense.gouv.fr/actualites/articles/militaires-en-bonne-voie

Această colaborare serveşte probabil ambelor părţi. Se împart cheltuielile între ministerul Transporturilor şi cel al Apărării, militarii capătă calificări ce le servesc şi în viaţa civilă, căile ferate sunt bine întreţinute...(observăm că infrastructura nu a fost separată de rest).

De ce nu e şi la noi aşa?
--------------------------------------------------

Privatizarea CFR Marfă

Aud la televizor un cunoscut comentator spunând la Antena 3: 

" eu nu transport marfă pe calea ferată, aşa că...dar nu ştiu ce treabă avea CSAT -ul cu treaba asta...."

Nici eu nu transport marfă pe calea ferată, dar poate că alţii transportă.

O să spuneţi că noi, România, oricum nu mai producem nimic, aşa că nu avem ce să transportăm pe calea ferată. Se mai produce câte ceva în România, dar de către firme străine. Da, dar noi importăm multe. Cam totul. Iar costul transportului se adaugă la banii pe care trebuie să-i plătim pentru ce cumpărăm, de pildă, de la supermarket.

O să spuneţi că şi până acuma se plătea transportul, doar că banii mergeau la CFR Marfă, adică la statul nostru. Se plătea, dar puţin, aşa că CFR Marfă ieşea în pierdere. N-aveţi grijă, dacă se privatizează n-o să mai fie în perdere. 
Cum n-a mai fost în pierdere nici Romtelecom-ul, după ce l-a luat compania de telefonie a statului grec. (Nu se poate numi privatizare, deci, dar efectul a fost similar: grecii au mărit urgent preţurile, că tot n-aveau concurenţă).

O să spuneţi că la transportul de marfă pe calea ferată există deja transport privat, prin urmare ar fi concurenţă. Vorba e că CFR Marfă e mult mai mare decât companiile private şi poate impune preţul. Până acuma a impus un preţ mic. După privatizare, va impune un preţ mare.

Cum a a fost şi cu băncile.

Câtă vreme băncile erau româneşti, dobânzile la împrumuturi erau foarte mici. După 1989 au continuat să fie mici, chiar mult mai mici decât rata inflaţiei, aşa că desigur au început să acumuleze pierderi mari, cu buna ştiinţă a celor ce le conduceau. Au fost vândute unor bănci străine. Dobânzile la împrumuturi au crescut vertiginos pentru români, depăşind şi dobânzile cămătăreşti, în timp ce în ţările lor aceleaşi bănci practicau dobânzi mici. Întreprinderile noastre n-au mai putut să ia împrumuturi, sau- dacă au luat- au dat rapid faliment. Şi au fost vândute la fier vechi.

Dar noi am continuat neabătut pe acelaşi drum. 

Se pare că CFR Marfă reprezintă o uriaşă resursă de fier vechi şi de cherestea (sub forma actuală de vagoane - deci se pot duce pe roţile proprii spre topitorii). Preţul de vânzare va fi oricum sub preţul fierului vechi. 
Locomotivele ar valora 900 milioane de lei (considerate la jumate de preţ).Vagoanele ar rămâne gratis. 

După care, lucrurile vor continua , la vale, ca şi până acum.

Adică, marea societate străină ce va cumpăra compania va vinde fierul vechi şi cheresteaua, va rămâne cu un profit uruaş şi îşi va aduce propriile vagoane, percepând preţuri exorbitante pentru transport.
Celelalte companii private existente vor mări şi ele preţurile- nemaifiind obligate să ţină preţurile "jos" de concurenţa de stat.  Firmele ce îşi transportă mărfurile respective îşi vor mări preţurile în consecinţă. Cei ce vom plăti vom fi, ca de obicei, noi toţi. De unde? Nu prea ştiu...
  Interesant va fi când statul va vrea să transporte ceva şi el pe calea ferată. 
Ce anume? Mărfuri nu mai produce, dar are o armată. Dacă -Doamne fereşte!- ar fi nevoie să se transporte nişte trupe? Ar trebui ca firmele private să fie de acord. Dar, poate că firmele respective ar avea deja alte contracte şi nu ar avea vagoane disponibile! Cred că firma privată respectivă ar cere "marea cu sarea" ca să binevoiască să facă acel transport.


Dar, ce ne pasă nouă? Noi nu avem marfă de transportat, cum spunea comentatorul de la Antena 3.....

6 februarie
Ni se spun mai multe amănunte:

"In conformitate cu prevederile Programului de privatizare al M.T. pe anul 2013, se estimeaza ca veniturile din privatizare vor inregistra un nivel de 291.090.000 lei, (66,18 milioane euro), rezultat in principal din vanzarea unui pachet majoritar de actiuni ce reprezinta 51% din capitalul social al SNTFM CFR MARFA S.A. prin licitatie publica cu strigare cu criterii de precalificare si decontarea tranzactiei pe parcursul anului 2013. 

In consecinta, prin adoptarea actului normativ propus, veniturile bugetare aferente anului 2013 vor fi alimentate cu suma de 50.010.000 lei (11,37 milioane euro), reprezentand transferuri catre bugetul de stat din dividende si dobanzi incasate de M.T. in calitate de institutie publica implicata in procesul de privatizare, iar suma de 268.752.103 lei ( 61,1milioane euro) va fi varsata suplimentar la trezoreria statului ca urmare a derularii procesului de privatizare, respectiv de vanzare de actiuni S.N.T.F.M. CFR MARFA S.A.", se arata intr-un proiect  de act normativ.
Relu Fenechiu a mai aratat ca Romania are discutii cu UE pentru a vedea in ce conditii pot fi anulate datoriile CFR Marfa, pentru ca aceasta companie sa fie mai atragatoare pentru investitori. 

"Avem discutii cu Comisia Europeana pentru anularea datoriilor catre bugetul de stat, pentru transformarea unora in actiuni. Datoriile sunt la bugetul de stat, CFR Infrastructura si bugetul asigurarilor sociale".
La sfârşitul anului trecut, datoriile companiei se ridicau la circa 450 de milioane de euro.
Păi, dacă statul român preia datoriile de 450 milioane euro şi vinde compania fără datorii cu 66,18 milioane de euro, înseamnă că vinde în pierdere cu 303,82 milioane de euro numai din ştergerea datoriilor.
Din diferenţa de cost între preţul deja anunţat şi valoarea reală se pierde mult mai mult. 
Valoarea fierului vechi ar fi 145 milioane de euro, la care s-ar adăuga valoarea cherestelei din vagoane. Deci chiar prin vânzarea ca fier vechi la un preţ de vânzare de 66,18 milioane de euro s-ar pierde mult peste (145-66,18) 79 de milioane de euro. Am ajuns deci la o pierdere estimată de peste 303 milioane de euro.

Numai că locomotivele şi vagoanele sunt funcţionale, nu sunt de aruncat. 

CFR Marfă are zeci de mii de vagoane, sute de locomotive, terenuri şi clădiri care valorează miliarde de euro.

"O locomotiva noua costa in jur de 1,6 - 2 milioane de euro. 900 de locomotive ori un milion de euro fac minim 900 de milioane. Dacă tragem linie şi calculăm, doar de aici se strâng aproape 1,1 miliarde de euro", spune liderul sindical Bogdan Hossu.

Grosul pierderii, şi care va fi inestimabilă, va consta însă în pierderea capacităţii proprii de transport marfă pe calea ferată! 

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/fmi-nu-impune-privatizarea-cfr-marfa-89118

IMPARTIREA SARACIEI

Cam cât de săraci suntem?

Institutul Naţional de Statistică a publicat datele referitoare la veniturile şi cheltuielile noastre cuantificate în ultima perioadă a anului 2012 şi repartizarea procentuală a acestora. Cred că specificarea sumelor de bani e mai sugestivă decât procentele, aşa că am calculat, pe baza procentelor, sumele despre care e vorba.

NIVELUL SI STRUCTURA VENITURILOR TOTALE IN TRIMESTRULUI II 2012

	Venituri totale	% din total:
		Venituri băneşti	Din care:					Venituri În natură	Din care:
	Medii lunare pe persoană -lei-		Salarii brute	Venit din agri-cultură	Venit din acti-vităţi Inde-pen-dente	Venit din pensii şi alte pres taţii sociale (CM,CO, şomaj, Asistenţă socială şa)	?		Contra-valoarea veniturilor în natură obţinute de salariaţi şi beneficiarii de prestaţii sociale	Contra-valoarea consu- mului de produse agroali-mentare din resurse proprii
TOTAL Statutul ocupaţional al capului gospodăriei: din care:	100% 832,92 (cca  185 eur)	84,0% 699,65	50,5% 420,6	3,6% 30,0	3,0% 25,0	23,7% 197,4	3,2% 26,6	16,0% 133,27	1,9% 15,8	14,1% 117,4
• Salariat	100% 1016,02	89,7% 911,4	81,2% 825,0	0,6% 6,1	0,6% 6,1	5,5% 55,9	1,8% 18,3	10,3% 104,6	2,1% 21,3	8,2% 83,3
• Agricultor	100% 546,27	57,7% 315,27	11,9% 65,0	27,6% 150,8	3,7% 20,2	10,3% 56,3	4,2% 22,97	42,3% 231,0	1,2% 6,5	41,1% 224,5
• Şomer	100% 437,30	84,5% 369,5	44,3% 193,7	2,6% 11,4	5,2% 22,7	17,7% 77,4	14,7% 64,3	15,5% 67,8	2,8% 12,2	12,7% 55,5
• Pensionar	100% 813,09	81,7% 664,3	20,6% 167,5	2,6% 21,1	1,0% 8,1	55,4% 450,5	2,1% 17,1	18,3% 148,8	1,7% 13,8	16,6% 135,0
URBAN	959,57	92,0% 882,8	62,8% 602,6	0,4% 3,8	2,6% 25,0	23,1% 221,7	3,1% 29,7	8,0% 76,77	2,2% 21,11	5,8% 55,66
RURAL	679,39	70,2% 476,93	29,6% 201,1	9,1% 61,8	3,5% 23,8	24,7% 167,8	3,3% 22,4	29,8% 202,46	1,3% 8,8	28,5% 193,6

A fost nevoie de introducerea unei noi coloane, (cu galben), care să cuprindă sumele ce lipsesc din tabelul INC, ca să dea totalul. Se observă ponderea importantă care se atribuie unor venituri din gospodăria agricolă proprie ce pot fi de fapt doar presupuse. Cică pensionarii ar avea venituri din agricultură aproape de trei ori mai mult decât şomerii şi mai mult decât salariaţii. Aşa să fie oare? Nişte oameni bătrâni mai pot munci în agricultură? Şi mai ales pot munci mai mult decât un şomer, sau decât un salariat, oameni aflaţi în puterea vârstei?

Dar să vedem şi tabelul cu cheltuielile:

NIVELUL SI STRUCTURA CHELTUIELILOR TOTALE IN TRIMESTRUL II 2012

	Cheltu-ieli totale	% din total:
		Cheltu-ieli băneşti	Din care cheltuieli băneşti pentru:						Contra-valoareaa consumului de produse agroali-mentare din resurse proprii
	Medii lunare pe per-soană -lei-		Cheltu- ieli de consum	Din care pentru:			Impozite, taxe, cotizaţii, contribu-ţii	­ ?
				alimente şi băuturi consu-mate	Cumpăra- rea mărfurilor nealimen-tare	plata serviciilor
TOTAL Statutul Ocupaţional al capului gospodăriei din care:	749,00	84,3% 631,4	63,1% 472,6	24,1% 180,5	21,0% 157,3	18,0% 134,8	16,5% 123,6	4,7% 35,2	15,7% 117,6
• Salariat	904,24	90,8% 821,0	62,3% 563,3	22,8% 206,3	20,7% 187,2	18,8% 170,0	25,5% 230,6	3.0% 27,1	9,2% 83,2
• Agricultor	531,40	57,7% 306,6	47,2% 250,8	20,8% 110,5	16,9% 89,8	9,5% 50,5	3,5% 18,6	7,0% 37,2	42,3% 224,8
• Şomer	440,34	84,4% 371,6	72,1% 317,5	31,6% 139,1	18,9% 83,2	21,6% 95,1	12,0% 52,8	0,3% 1,32	12,6% 55,5
• Pensionar	721,35	81,3% 586,5	66,0% 476,0	25,6% 184,7	22,3% 160,8	18,1% 130,5	8,7% 62,7	6,6% 47,8	18,7% 134,85
URBAN	843,24	93,4% 787,58	69,0% 581,8	25,8% 217,6	21,6% 182,1	21,6% 182,1	21,0% 177,1	3,4% 28,68	6,6% 55,65
RURAL	634,76	69,5% 441,1	53,6% 340,2	21,4% 135,8	20,1% 127,6	12,1% 76,8	9,2% 58,4	6,7% 42,5	30,5% 193,6

 http://www.insse.ro/cms/files%5Cstatistici%5Ccomunicate%5Cabf%5CABF_II_r12.pdf

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ  COMUNICAT DE PRESĂ NR.239 /2012

Observ că un salariat mănâncă şi bea (fără alcool) de 206,3 lei/lună, dar mai mănâncă şi din “resurse proprii” cam de 83,2 lei. Interesant de unde ştie Institutul Naţional de Statistică ce resurse proprii are fiecare cetăţean. Dacă ne gândim că salariaţii sunt preponderenţi mai ales la oraş, e ciudat de unde ar avea ei aceste resurse proprii, la bloc.

Un şomer mănâncă de 139,1 lei/lună, dar are şi alimente din “resurse proprii”de 55,5 lei. De ce, oare, salariatul are mai multe resurse proprii decât şomerul? Aş fi înţeles ca, dimpotrivă, şomerul având timp liber , se poate ocupa mai intens de grădina din curte. A propos – care curte? Dar un salariat poate deveni oricând şomer. Cum se explică atunci aceste date statistice? Nu cumva veniturile proprii, neputând fi cuantificate, sunt adăugate fictiv  ca să îmbunătăţească imaginea salariatului român?

Să ne uităm la statistica pentru orăşeni. Ei mănâncă de 217,6 lei, dar mai au şi alimente din “resurse proprii” de 55,65 lei. Ai spune că toţi orăşenii au grădini de legume şi cresc porci sau găini pe lângă casă, astfel încât o cincime din ceea ce mănâncă sau beau –fără alcool- să provină de acolo.

Eu nu văd nici o grădină de legume în Bucureşti. Curţile sunt foarte rare, de cele mai multe ori ele lipsesc.  De unde vin aceste alimente, de care a auzit Institutul de Statistică şi cine beneficiază de ele? Nu e vorba despre alimentele cumpărate din piaţă, fiindcă pentru acelea  trebuie să plătim , deci intră la cheltuieli băneşti.  Mă tem că aceste “ resurse proprii” de fapt nu există. Ori sunt extrem de puţine. După teoria celor de la statistică,  orăşeanul mănâncă de 217,6+55,65=273,25 lei, iar agricultorul de 135,8+193,6=329,4 lei.Reiese că ţăranii mănâncă mult mai bine decât orăşenii. Dacă orăşenii nu ar avea legendarele “resurse proprii”, ar însemna (şi probabil că aşa este) că ei mănâncă doar cam 66% din cât mănâncă ţăranii. Mult mai prost mănâncă pensionarii. Ei sunt nevoiţi să mănânce de numai 184,7 lei/lună. Statisticienii ne spun că ei au, însă, “resurse proprii” de 134,85 lei, totalizând astfel 199,55 lei  pentru mâncare. Am senzaţia că suma de 184 de lei era prea jalnică pentru hrana unui om pe timp de o lună şi s-a inventat un adaos substanţial din resurse proprii misterioase. Nu am ideie de unde ar putea proven aceste resurse în cazul unor orăşeni. Cum statistica adună pensionarii de la oraş cu cei de la ţară, rezultă că resursele proprii sunt ale pensionarilor de la ţară, iar pensionarii de la oraş trebuie să se mulţumească cu cei 184 de lei.

Ce poate mânca şi bea cineva de 184 de lei pe lună, deci cu 6 lei pe zi? O pâine şi o sticlă de apă?

Ca să nu mai vorbim de un şomer. El mănâncă de numai 139,1 lei/lună, adică de 4,5 lei/zi. Doar pâine şi apă de la robinet. Cică ar mai avea şi alimente de 55,5 lei din resursele proprii, dar, iarăşI, asta e valabil pentru cei care stau la ţară.

Institutul Naţional de Statistică ne detaliază structura cheltuielilor totale de consum.

Am avea:

Cheltuiala	procente	Suma la oraş	Suma la ţară	Agricul-tor	Salariat	Şomer	Pensionar	În medie
Alimente şi băuturi nealcoolice	43,1%	250,7	146,6	108,1	242,8	136,8	205,1	203,7
Alcool, tutun	8%	46,5	27,2	20,1	45,0	25,4	38,0	37,8
Diverse produse şi servicii	3,7%	21,5	12,6	9,3	20,8	11,7	17,6	16,0
Locuinţa: încălzire, apa,electricitate,	15,3%	89,0	52,0	38,4	86,2	48,6	72,8	72,3
Mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei	4%	23,3	13,6	10,0	22,5	12,7	19,0	18,9
Transport	6,4%	37,2	21,8	16,0	36,0	20,3	30,4	30,2
Comunicaţii (telefon, internet, tv)	4,8%	27,9	16,3	12,0	27,0	15,2	22,8	22,7
Sănătate	4,3%	23,2	14,6	10,8	24,2	13,6	20,4	20,3
Îmbrăcămnte, încălţăminte	4,9%	28,5	16,7	12,3	27,6	15,5	23,3	23,1
Recreere şi cultură	3,4%	19,7	11,5	8,5	19,1	10,7	16,2	16,6
Educaţie	0,7%	4,0	2,4	1,7	3,9	2,2	3,3	3,3
Hoteluri, restaurante, cafenele	1,4%	8,1	4,7	3,5	7,9	4,4	6,7	6,6
Total	100%	581,8 lei la oraş	340,2 lei la ţară	250,8	563,3	317,5	476,0	472,6 lei
Cheltuiala	procente	Suma la oraş	Suma la ţară	Agricul-tor	Salariat	Şomer	Pensionar	În medie

Vedem că principalele cheltuieli sunt pentru stricta supravieţuire. Pentru mâncare (şi aceasta foarte puţină, dacă ne uităm la valoare), pentru întreţinerea locuinţei,produse de curăţenie, cheltuielile obligatorii pentru transport, pentru telefon şi tv.  După ce se plătesc aceste lucruri, nu prea mai rămân bani pentru altceva. Şi oamenii sunt siliţi să limiteze cheltuielile cu îmbrăcămintea şi încălţămintea, şi , încă mai grav, cheltuielile pentru sănătate. Despre recreere, cultură, nu mai poate fi vorba. Poate o carte mai ieftină...o broşură? Sau se renunţă la asta pentru a se strânge banii pentru un spectacol pe trimestru? Hoteluri, restaurante, cafenele - poate o cafea pe lună? Sau o vacanţă la hotel o dată la 10 ani? Poate de aceea se cheltuieşte relativ mult pe alcool şi tutun. Acestea sunt, în ochii multora, singurele "distracţii" pe care şi le pot permite, sau la care se pot gândi, în lipsa educaţiei şi a culturii.

Pe ultimul loc a rămas educaţia. Nu mai sunt resurse şi pentru ea!
O să spuneţi, poate, că sumele rezultate în tabelul detaliat al cheltuielilor de consum nu sunt aceleaşi cu cele din tabelul general al cheltuielilor. Asta e situaţia, aşa rezultă ele din procentele declarate de INS şi din graficul color, care le aparţine. E mai uşor să scrii nişte procente. Dar oricum, nici procentele din cele două tabele nu "bat", au nevoie de o coloană de corecţie. 
Oricum, sumele sunt extrem de mici şi arată gradul de sărăcie generalizată din această ţară!