25 martie Bunavestire

Buna Vestire

 

Este  sărbătoarea creștină celebrată în data de 25 martie a fiecărui an în amintirea momentului anunțării Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gabriel că va  va deveni mama fiului lui Dumnezeu,a lui Isus Christos.

Cei mai mulți creștini țin această sărbătoare a Bunei Vestiri pe data de 25 martie.  Conform evangheliei după Luca 1:26:9, Buna Vestire a avut loc „în a șasea lună” a sarcinii Elizabetei, mama lui Ioan Botezătorul

Istoric

O sărbătoare a „Vestirii Nașterii Domnului” se ținea în Răsărit încă din anul 550, la 25 martie. În tradiția ortodoxă locul este marcat de biserica ortodoxă grecească a Bunei Vestiri, din Nazaret.

La Roma sărbătorirea s-a introdus în sec. al VII-lea.  În tradiția catolică, locul este marcat de Bazilica Bunei Vestiri din Nazaret.

25 martie

Data de 25 martie este la 9 luni înainte de Crăciun (sărbătoarea Nașterii Domnului) (Crăciunul, din latină incarnatione).

Semnificație

Buna Vestire făcută Mariei inaugurează „plinirea timpului” (Gal 4, 4), adică împlinirea făgăduințelor și pregătirilor venirii lui Hristos. Maria este chemată să-l zămislească pe Fiul lui Dumnezeu. Încuviințând, a devenit Născătoare de Dumnezeu.

Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.  Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?  Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.  Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.  Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.  Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.  Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?  Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.  Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.  Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.  Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.  

Harul este, în sens strict și obiectiv, un dar supranatural acordat de Dumnezeu unei făpturi raționale, spre mântuirea veșnică.

„Sfânta smerenie este cea mai vestită din toate virtuţile, pentru că numai aceasta poate să le păzească pe toate, iar fără de ea, toate sunt nimic. Să ştiţi şi să ţineţi minte că numai această singură virtute poate în vremea morţii să mântuiască pe om, după cum zice unul din sfinţii Filocaliei ( Teognost). De aceea şi Mântuitorul nostru pe cei smeriţi cugetători îi fericeşte cei dintâi, zicând: „ Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a acelora este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 3). Căci cel ce are smerenie în inima sa, măcar de ar avea toate faptele bune, pururea se socoate pe sine sărac şi că n-a făcut nici un bine înaintea Domnului. Fraţii mei, să nu uitaţi de la acest înalt, slăvit şi prealuminat praznic al Bunei Vestiri cele ce aţi auzit, dar mai ales să nu uitaţi cât de mare este darul smereniei şi câtă slavă şi fericire aduce omului această preaslăvită şi mai mare virtute. Amin!” părintele Ilie Cleopa – fragmente, Buna Vestire

Cine vrea sa-i lipseasca pe tigani de numele lor stramosesc?

Originea cuvântului ţigan

În 1068d.H, un călugăr armean a scris că în anul 1054 d.H. au sosit la Constantinopol, din Asia Mică, unii numiţi "athinganoi", grup ce se ocupa cu ghicit şi vrăjitorie.
Din acest cuvânt a derivat "atsiganos" (aţigani).
O altă menţiune în documente datează din secolul XII, când patriarhul Antiohiei Teodor Balsamo comentează interdicţia de a face descântece, ghicirea viitorului sau leacuri, menţionând printre cei care se ocupau cu asta şi pe athinganoi.
Istoricii şi ligviştii au remarcat asemănarea limbii ţigăneşti cu limbile actuale ale Indiei.
Mihail Kogălniceanu consideră că prima consemnare certă privind existenţa ţiganilor în Europa datează din anul 1260, când Ottocar II, regele Boemiei îi scria papei Alexandru IV, amintind printre altele şi că în armata lui Bela al IV-lea regele Ungariei existau şi cete dintr-o populaţie numită "Cingari" - denumire cu care sunt numiţi şi astăzi ţiganii în Ungaria. (se poate observa asemănarea între denumirile  „cingari” și „zingari” , „zigeuner”și  „țigani”).    De menţionat că în franceză ţiganii mai sunt numiţi şi boemieni (bohémiens) , adică veniţi din Boemia. De acolo derivă şi termenul de "boem", adică nomad, om fără domiciliu stabil.
În august 1419, ţiganii au fost semnalaţi în Franţa, la Châtillon-sur-Chalaronne, în regiunea Bresse. În secolul al XIV-lea, ţiganii s-au răspândit în  Europa centrală. 

În limba greacă, atsiganos înseamnă " de neatins, intangibil, impur", provenind probabil din poziţia de paria pe care o aveau ţiganii în India (unde au şi acum acelaşi statut de castă).
Ulterior, s-a pierdut particula peiorativă "a", rămânând termenul de "tsiganos", care înseamnă tocmai "pur, de atins", prin urmare era un termen de laudă şi nicidecum peiorativ.
În limba ţigănească se foloseşte forma : o tsigano "ţiganul", cuvânt care a fost preluat în cam toate ţările europene sub formele: tsiganes, gitanes, gitanos, zingari, zigeuner.
În studiul academic făcut de Lucian Cherata se arată că în limba ţigănească se foloseşte cuvântul ţigan sub forma o tsigano “ţiganul”, după cum se vede, foarte asemănătoare cu echivalentul în alte limbi şi poate, şi din acest motiv, s-a crezut că nu există acest cuvânt în limba ţigănească. 
Este adevărat şi faptul că, pentru identificare directă, este preferat cuvântul o rrom “ţiganul” prin intermediul expresiei san rrom ? “eşti ţigan ?”, dar este şi situaţia în care, pentru sublinierea apartenenţei cuiva la etnie, se foloseşte expresia san rrom tsiganiako ? “eşti ţigan de ţigănie ? (autentic! – n.n.))”. Faptul că nu se foloseşte niciodată altă expresie arată că cei doi termeni au fost folosiţi în paralel în limba ţigănească, dar cu semnificaţii precise: rrom pentru identificare în interiorul comunităţii şi ţigan pentru sublinierea gradului maxim de autenticitate al individului care se revendică a face parte din această etnie.

În limba greacă s-au păstrat până în zilele noaste atât forma atsiganos, cât şi tsiganos, cu acelaşi înţeles.

În 1348, într-un document al ţarului Duşan al Serbiei, apar ca echivalente două denumiri (ciganinū/aciganinū).

în Dicţionarul etimologic al limbii române al lui Alexandru Ciorănescu,  termenul ţigan prezintă şi varianta aţigan, provenit din grecescul (a)tsiganos, prin intermediul slavului (a)ciganinū. (După alţi cercetători,  „ numirea de ţigan este o numire a lor proprie, pe care au adus-o de unde au venit, şi derivă, după cum am spus mai sus, de la

cingari, numele unui popor care trăieşte şi astăzi în India.”  
Într-o posibilă etimologie sanskrită, cingar,  poate proveni de la ci-ga-ar, cigār, ci(n)gār unde ci- înseamnă „a căuta, a cerceta” , –ga- „care merge, care se mută”, iar ar(ur) este o terminaţie specifică a cazului ablativ pentru substantive animate. Ar fi deci o referire la modul de trai nomad. 

Este de remarcat existenţa permanentă a celor doi termeni, cu echivalenţă semantică, atât în limba greacă, în limbile slave cât şi în limba română. )

Rezultă că ambii termeni îşi pierduseră sensul peiorativ şi erau, pur şi simplu, denumirea etniei ţigăneşti, atât pentru cei dinafară, cât şi în interiorul etniei.  

În acelaşi timp, termenul r(r)om,dom sau lom sunt variante cu aceeaşi semnificaţie, de "bărbat, stăpân al casei, dar şi bărbos, păros".

Este normal să se redea  ţiganilor apelativul lor istoric (ţigan) cu semnificaţia lui corectă, care nu are nimic insultător,  şi rămâne cu sensurile iniţiale cel de-al doilea apelativ ( r(r)om ), în înţeles mai restrâns, acela de identificare la nivel familial şi comunitar, în interiorul etniei.

Numele istoric de ţigani este deci foarte vechi şi răspândit în întreaga Europă, certificând faptul că această etnie locuieşte de foarte multă vreme în toate ţările din Europa şi are dreptul să locuiască acolo.  

Termenul de rom (rrom) produce în schimb o discriminare, însemnând că etnia aceasta ar exista doar în estul Europei şi deci nu ar avea dreptul să locuiască în Vest, mai ales că România şi Bulgaria nu sunt primite cu drepturi depline în UE. 

Ţiganii din ţările din vest refuză să fie numiţi "romi", pentru a nu fi confundaţi cu cei proveniţi din est. 

Iar pe ţiganii de la noi, cineva i-a păcălit să ceară a fi numiţi "romi" tocmai pentru a li se refuza apoi dreptul de reşedinţă în Vest!

Situație extrem de convenabilă pentru țările din spațiul Schengen, pentru că dacă le-ar fi dat de acolo o altă denumire țiganilor din Est, asta ar fi fost discriminare, însă dacă ei înșiși cer în gura mare să li se dea o denumire distinctă, e „la fix”, nu?

Pe site-urile franţuzeşti, vedem că denumirea  Tsiganes se referă la ţiganii din Franţa, care au creat  Uniunea franceză a asociaţiilor tsigane, unde s-au grupat "oamenii voiajului" de acolo, dintre care unii francezi (francez înseamnă că are cetăţenia franceză, la ei nu sunt "minorităţi conlocuitoare")  : manouches, bohémiens, romanichels sau gitans. 
Termenul de Rom este rezervat nomazilor din Est, din România şi Bulgaria - deci cei expulzabili!

Originea indiană demonstrată de studii genetice

Studiile genetice efectuate asupra ţiganilor din Balcani, arată că 50% din cromozomii mitocondriali Y şi din  l'ADN -ul mitocondrial studiat aparţíne haplagrupului masculin H şi la haplagrupului feminin M; amândouă sunt larg răspândite în Asia de Sud şi Asia Centrală. ( Origins and Divergence of the Roma (Gypsies), David Gresham, Bharti Morar, Peter A. Underhill, et al, Am J Hum (2001) ; The Eurasian Heartland : A continental perspective on Y-chromosome diversity, Wells et al. )

După cercetările genetice ale UWA, caracteristicile genetice ale populaţiei ţigăneşti permit să se demonstreze originea lor indiană şi să estimeze originile migraţiei lor la acum 32 - 40 generaţii.
(Laboratory of Molecular Genetics, Western Australian Institute for Medical Research and UWA Centre for Medical Research (Université d'Australie-Occidentale) )

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ascultarea telefoanelor

Cum verifici dacă ai telefonul ascultat

Metoda dezvăluită de Dan Diaconescu în cadrul emisiunii “Răi da’ buni” a lui Mihai Morar.

Dacă ai dubii în această privinţă, ar fi suficient să formezi numărul  544. Dacă la telefon răspunde un  robot telefonic, ce spune “număr inexistent” sau ca “abonatul nu poate fi contactat” înseamnă că  telefonul nu e ascultat. Dacă însă, după formarea numărului se aude un sunet ciudat, ca şi cum s-ar încerca formarea unei legături sau alt zgomot, atunci acel aparat ar fi cu siguranţă ascultat.

De fapt, se pare că e o ţeapă! 

La Vodafone sau la Cosmote se aud mesajele obisnuite (care te fac sa crezi ca nu esti ascultat), dar la Orange se aud intr-adevar sunete ciudate. Dar exista o explicaţie: 

Numărul scurt 544 aparține operatorului de telefonie Orange și este folosit de utilizatori pentru a-și configura telefonul pentru acces WAP.

Iată ce scrie pe site-ul Orange

Conectarea pe wap poate fi facutã în douã moduri, în functie de tehnologia folositã (dacã telefonul mobil o permite):

3G / EDGE / GPRS sau CSD (Circuit Switched Data).

Conectarea pe suport 3G / EDGE / GPRS este o conectare de tip IP (Internet Protocol) accesând APN-ul (Access Point Name) corespunzãtor.

Autentificarea este automatã, nefiind necesare alte setãri din acest punct de vedere.

Conectarea pe suport CSD este o conectare de tip “dial-up” prin apel la numãrul scurt 544.

Grăbiţi-vă să verificaţi pănă nu-l schimbă!

Telefoanele mobile pot şi ele să fie ascultate, deşi există legenda (neadevărată) că modelul Nokia 1100 ar fi " imun" la asta. 

Pentru ascultare, se foloseşte codul propriu al fiecărui telefon mobil .Puteţi afla acest cod tastând steluţă, diez, 0, 6, diez, (*#06#). Codul poate fi citit de "specialişti " de la distanţa de 15m. 
Aproape oricare telefon, deştept sau nu, poate fi programat de la distanţă (de operator sau chiar de rău-voitori) să transmită conţinutul convorbirii pe un canal paralel. Criptarea nu mai contează, de vreme ce ea este valabilă pentru canalul principal. Și da, poţi fi ascultat chiar şi când nu vorbeşti la telefon.

---------------------------------------------------------------------------------

Update 11.07.2013

În Rusia se revine la folosirea vechilor maşini de scris de teama interceptărilor posibile. S-a ajuns la concluzia că orice aparatură electronică poate fi interceptată....

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele. 

surse  www 2012en.ro 2010/01 runele-magice/

Un spargător cheama politia sa-l apere

La Montpellier, un hoţ care pătrunsese prin efracţie într-un apartament de la etajul 1,  a chemat poliţia să-l apere de vecinii care voiau să-i aplice o corecţie.

El lăsase un complice să ţină de "şase" afară, dar acesta a fugit când i-a văzut pe vecinii furioşi.
Vecinii au observat o mişcare neobişnuită, duminica trecută,  în locuinţa cu pricina şi s-au mobilizat imediat, l-au surprins pe hoţ asupra faptului şi au declarat că vor chema poliţia, dar după ce îi vor aplica o bătaie zdravănă.
Cum vecinii se înarmaseră cu nişte bare de fier, hoţul a preferat să cheme chiar el poliţia, fără zăbavă...Deja cunoscut de poliţia franceză, hoţul va fi judecat luni în regim de urgenţă. 
Aş fi curioasă în cât timp e judecat la noi un hoţ...

Kate Middleton va naste o fetita

Ducesa de Cambridge va naşte în iulie o fetiţă - aşa cum au dedus ziariştii , deşi nici un anunţ oficial nu s-a făcut pe această temă ( oficial se ştie doar că soţia prinţului William este însărcinată, fără a fi precizat sexul copilului)

Întrebată de ziarişti, ducesa a spus că nu cunoaşte sexul copilului...

Presa se amuză între timp cu mici întâmplări nostime:

De pildă, la festivităţile de Sfântul Patrick, ducesa şi-a prins tocul într-un grătar ce acoperea un canal de scurgere...A reuşit să se desprindă, însă, cu graţie. 

Toată lumea îi admiră ţinutele impecabile, acompanate deseori de pălăriile mici numite "bibi".

Pălăria bibi

Pălăriuţele acestea, foarte la modă în anii 50, au revenit în modă în mare parte datorită preferinţei ducesei de Cambridge pentru ele.
Deja se găsesc de vânzare şi pe internet, în variante ieftine.

De altfel, orice poartă ducesa se vinde cu mare repeziciune și se găsesc în comerț numeroase imitații ale ținutelor ei.




------------------------------------------------------------------------
Update 23 dec. 2019
Între timp, știm cu toții, desigur că primul copil al ducesei de Cambridge ,
născut pe 22 iulie 2013, este un băiat, numit George Alexander Louis. (Acum are 6 ani...cum trece timpul) .           
Apoi, pe 2 mai 2015 s-a născut surioara lui, Charlotte Elisabeth Diana, iar
pe 23 aprilie 2018 a venit pe lume fratele loc mai mic, Louis Arthur Charles. 

Presa a lansat recent ipoteza că ducesa de Cambridge ar fi din nou însărcinată. Fiind întrebată dacă plănuiește să facă un al patrulea copil, Kate a zâmbit și a răspuns : „Cred că William ar putea să fie ușor neliniștit”...orice ar însemna asta.

Bol făcut în China, cumpărat cu 3 dolari şi vândut cu 2,23 milioane de dolari

 

Un particular a cumpărat în 2007, cu 3 dolari, un castronel chinezesc, la o vânzare de obiecte vechi (vide-grenier, garage sale, târg de vechituri) şi l-a vândut apoi cu 2,23 milioane de dolari

Castronelul,(bolul) cu diametrul de 12 cm, este simplu, alb, cu un decor elegant, în relief.

Cumpărătorul l-a ţinut mult timp în sufrageria sa, fără să bănuiască valoarea lui.

În cele din urmă, el a cerut o expertiză din partea unui expert în artă chineză.

Expertul a spus că era vorba despre un bol „ding”,  cu vechime milenară, datând din timpul dinastiei Song, ce a domnit în China între 960 şi 1279.

Proprietarul a dus vasul la celebra casă de licitaţii Sotheby, din New York, unde a fost evaluat între 200 000 şi 300 000 de dolari.

Castronelul a fost pus în vânzare iar cumpărătorii s-au bătut pe el, preţul final ajungând la 2,23 milioane de dolari.

Singurul bol asemănător cunoscut, cu aceeaşi mărime şi acelaşi decor, face parte din colecţiile de la British Museum din Londra, de mai bine de 60 de ani.

Uitaţi-vă bine la obiectele vechi pe care le-aţi moştenit de la bunici: ar putea avea o valoare mult mai mare decât credeţi!

Cand copiii au presimţiri

Kayleigh Lawrie

O fetiţă de 14 ani, Kayleigh Lawrie, şi-a dat seama că este în pericol atunci când tatăl său a urcat-o într-o maşină condusă de prietenul tatălui, cu care acesta băuse o cantitate apreciabilă de alcool. Ea a vrut să coboare din maşină, dar tatăl nu i-a permis. Ea rămas pe bancheta din spate, alături de fiul de 13 ani al şoferului.

De pe telefonul mobil, a trimis un mesaj pe Facebook: ”Cred că o să mor, vă iubesc pe toţi”.

Câteva minute mai târziu, şoferul beat a pierdut controlul volanului iar fetiţa şi-a pierdut viaţa. Băiatul de 13 ani a suferit fracturi la faţă. Cei doi beţivi nu au fost răniţi.(Maşina avea air-bag uri în faţă). 

S-a întâmplat pe 5 august 2012, în Lincolnshire. Şoferul a fost condamnat la 6 ani de închisoare şi alţi doi ani interzicere de a mai conduce autoturisme.  

Irina Petrescu a murit

Unul dintre puţinii intelectuali din lumea teatrului 

- a caracterizat-o Ion Caramitru

Irina Petrescu a interpretat zeci de roluri inTeatru, şi a jucat în peste 25 de filme. Printre filmele cele mai cunoscute se numără „Valurile Dunării", în regia lui Liviu Ciulei (1959) , „Prin cenuşa imperiului" (1975), „Imposibila iubire" (1983), „Hotel de lux" (1992)
Înmormântarea
Actriţa Irina Petrescu va fi înmormântată vineri, la ora 13.00, la Cimitirul Reînvierea din Capitală	Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Biografia Irinei Petrescu

„Eu absorb umorile bune. La otrăvuri mă închid, mă usuc”

Data naşterii: 19 iunie 1941

Domiciliu: Bucureşti şi Rădeşti - Argeş

Filmografie: Valurile Dunării (1959), Nu vreau să mă însor (1960), Poveste sentimentală (1961), Paşi spre lună (1963), Străinul (1964), Duminică la ora 6 (1965), Butaságom története  (1965), De-aş fi Harap-Alb (1965), Dimineţile unui băiat cuminte (1966), Şeful sectorului suflete (1967), Răutăciosul adolescent (1968), Facerea lumii (1971), Stejar, extrema urgenţă (1973), Prin cenuşa imperiului (1975), Dincolo de pod (1975), Acţiunea autobuzul (1978), Castelul din Carpaţi (1981), Singur de cart (1983), Imposibila iubire (1983), O lumină la etajul 10 (1984), Al patrulea gard, lângă debarcader (1984), Cîntec în zori (1988), Cei care plătesc cu viaţa (1991), Hotel de lux (1992), Domnişoara Christina (1996)

Roluri în teatru (selectiv):

Lena - Leonce şi Lena de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1970

Elena - Anunţul la mica publicitate de N. Gingsburg, regia Sanda Manu, Teatrul Bulandra Bucureşti

A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1973

Cecil - Elisabeta l de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1974

Jennifer - Ferma de David Storey, regia Sanda Manu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1975

Cecilia - Casa cea nouă de Carlo Goldoni, regia Valer riu Moisescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1978

Cristina - Judecată în noapte de Buero Vallejo, regia Tudor Mărăscu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1981

Ines - Cu uşile închise de Jean Paul Sartre, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1982

Ea - O, ce zile frumoase! de Samuel Beckett, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1985

Margot - Dimineaţa pierdută de Gabriela Adameşteanu, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1986

Vişa - Io, Mircea Voevod de Dan Tărăchilă, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1986

Milordino - Uriaşii munţilor de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1987

Celimene - Mizantropul de Moliere, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1989

Beatrice - Teatrul comic de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1992

Caesonia - Caligula de Albert Camus, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1996

Doamna Diderot - Libertinul de E. E. Schmitt, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1998

Regina mamă - Thomas a Becket de Jean Anouilh, regia Adrian Pintea, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1999

Actriţa principală - Hamlet de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 2000

Maria Vasilievna Voiniţkaia - Unchiul Vanea de A. P. Cehov, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra Bucureşti, 2001

Maria Mihailovna - Oblomov după I. A. Goncearov, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti 2003

Arina Panteleimonovna - Căsătoria de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra Bucureşti 2003

Irina Petrescu – despre ea însăşi

Despre casa bunicilor, confiscata de comunisti

Irina Petrescu:  În acest mic tablou este casa bunicilor mei paterni, o casă gen culă musceleană cu etaj, care este în Rădeşti - Muscel, la jumătatea distanţei dintre Piteşti şi Câmpulung Muscel. Aceea este casa copilăriei mele fericite. În acest sat, Rădeşti, prin anii '50, a filmat Jean Georgescu primul lui film după „catastrofa" de la 23 august. Filmul „În sat la noi” este un film-reţetă stalinist, despre colectivizarea agriculturii, cu personaje precum boierul cel rău care unelteşte şi cu ţăranul cel tânăr şi frumos. Nu ştiu cine a scris scenariul. Acest film s-a filmat la Rădeşti. Casa noastră a fost aleasă să fie casa boierului, iar boierul era Liviu Ciulei (a fost debutul său actoricesc). 

Despre persecuţii  

 A avut de suferit unchiul meu, fratele cel mare al tatălui, care a făcut politică ţărănistă, el fiind ministru sub Guvernul Antonescu. A fost condamnat  a făcut puşcărie, a ieşit din închisoare şi a rămas un om integru. Şi eu am avut nişte necazuri, dar nu aş vrea să se înţeleagă că mă consider victimă.

Despre cum a ajuns actriţă

Eu mă pregăteam pentru Arhitectură, dar mătuşa mea a insistat să dau la Filologie, la Română- Franceză -  eram mioapă, iar la Arhitectură se cerea mult desen. Am picat examenul din cauză că am făcut prost retroversiunea. Pentru mine, fostă premiantă, a urmat un an umilitor. Părinţii mei, ca să mă consoleze, m-au luat într-o seară cu ei la restaurantul Continental. Şi pe lângă noi a trecut de câteva ori un domn cu barbă care, la un moment dat, a cerut permisiunea să vorbească cu tata. Eu şi mama am crezut că este un fost pacient, dar, după ce domnul a plecat, tata ne-a spus că era regizor, că se numea Savel Stiopul şi că i-a cerut voie ca eu să dau nişte probe pentru un film. Am mers la studio, am făcut nişte fotografii pentru un film al cărui scenariu era scris de Marin Preda. Filmul nu s-a mai făcut, dar Savel mi-a zis: „Te pregătesc eu. Trebuie să te prezinţi la admitere la Institut". M-am pregătit, am dat examen, dar nu am scris în dosar că aveam un unchi deţinut politic, că mama avusese o casă naţionalizată, că mai avuseseră nişte averi pe la ţară..

Despre "originea nesănătoasă"

 Am omis intenţionat. Am vrut să văd dacă sunt respinsă din cauză că nu sunt bună sau din cauza dosarului... Şi am luat probele, dar înainte de proba la Limba Română am fost chemaţi la secretariat, unul câte unul, şi întrebaţi dacă mai avem ceva de declarat. Eu am spus „Nu". Şi înainte de examen, eu şi o fată am fost anunţate că suntem exmatriculate pe motiv de declaraţii incomplete în dosar. 

Eram bucuroasă că luasem probele practice, şi încă foarte bine. Dar pentru că aceste probe se dădeau înainte, am avut timp să mă înscriu la Filologie, unde am şi reuşit. Doar că în luna noiembrie, la avizierul facultăţii, citesc: „Petrescu Irina Carmen este exmatriculată pe motiv de declaraţii incomplete la dosar". Nu înţelegeam de ce, pentru că de data aceasta eu declarasem absolut tot! „Nu se poate ca un om să fie pedepsit de două ori pentru aceeaşi greşeală!", a zis tatăl meu şi s-a dus în audienţe la rectorat. Ei îl tot amânau, că nu s-a întrunit consiliul. Într-o zi, tata a fost solicitat să îngrijească, într-o familie, o doamnă în vârstă. Pe parcursul tratamentului a aflat că doamna era mama Constanţei Crăciun, ministrul Învăţământului şi Culturii. Tata a cerut o audienţă, a fost primit, i-a explicat doamnei Crăciun situaţia şi am fost reprimită la Filologie.

Despre întâlnirea cu Liviu Ciulei şi debutul actoricesc

 Între timp, Liviu Ciulei a văzut fotografiile pe care eu le făcusem pentru Savel şi le-a zis asistenţilor să mă cheme la probe. Am dat probe la „Valurile Dunării", le-am luat. Mi-am dat toate examenele de an la Filologie, iar în vară am început filmările la „Valurile Dunării". Şi în anul acela m-am prezentat din nou la Institut, dar acum aveam un film început, aveam un dosar cu tot ce trebuia şi am reuşit să intru la IATC. Aşa am, pe lângă IATC, şi un an de Filologie. 

Despre prima iesire din tara

Prima mea ieşire din ţară a fost la Paris, la o gală de film românesc care se deschidea cu „Valurile Dunării". Vă daţi seama ce însemna să mergi la Paris în anii '60-'61? Ce strădanii din partea croitoresei! Mătuşa şi mama aveau lacrimi în ochi, valiza era burduşită... Şi la aeroport, după ce trec de vamă, paşaport, vize, aud în difuzor: „Tovarăşa Petrescu Irina Carmen este invitată la biroul de informaţii". „Viza dumneavoastră nu este în ordine. Veţi pleca mâine, astăzi nu puteţi pleca", mi s-a spus la biroul de informaţii. „Dar mâine nu are rost să plec, gala este astă-seară", am protestat eu.  Şi m-am întors acasă. Cu mama, cu tata, cu valiza... 

A fost o umilinţă îngrozitoare! N-am primit nicio explicaţie, dar am găsit-o mai târziu, când mi-am citit dosarul. Ulterior, am plecat peste tot. Nu am mai avut probleme. Cineva m-a luat pe răspundere, aşa cred eu. 

Despre părinţi

Eu nu semăn cu nici unul dintre părinţii mei. Poate mai mult cu bunica din partea mamei. Femeile din familia mea au frumuseţea obişnuită a doamnelor din România interbelică, dar şi ceva în plus: o lumină. Lumina pe care o aduce traiul liniştit, fără griji. Tata a fost ofiţer, medic-ofiţer. Şi el avea o lumină pe chip în anii copilăriei mele. Lumina aceea a lor s-a stins, din păcate, brusc, atunci când au pierit într-un oribil accident de maşină.

Despre statutul de vedetă

Pe vremea mea, cuvântul vedetă nu era la modă. Cât despre noţiune, ce să mai vorbim! Azi - cuvantul se foloseşte prea des. Şi uneori în mod nepotrivit.

Iar sensul lui s-a tocit în mod corespunzător.

"Nu pot să spun decat că regret enorm moartea ei. Ea ne-a rugat să fim discreţi, asa cum a trăit şi ea şi, de aceea, nu pot decât să fiu discret în declaraţiile mele. A murit una dintre puţinele doamne ale teatrului românesc. Dumnezeu să o odihnească!",

 a spus Mircea Albulescu 

Inelul papei

Inelul pescarului, care i-a fost pus pe deget papei Francisc I la instalarea în scaunul papal, este din argint aurit. 

Inelul purtat de papa Benedict XVI

Inelul, ce simbolizează puteera papală, i-a fost pus pe deget de către decanul colegiului cardinalilor, Angelo Sodano.

Bijuteria a fost proiectată de artistul italian  Enrico Manfrini iniţial pentru papa Paul VI (dar nu fusese executată) şi îl reprezintă pe Sfântul Petru ţinând cheile regatului lui Dumnezeu.  

Papa a ales acest model, dintre 3-4 variante propuse.

Inelul ce a fost folosit de un papă este distrus imediat după moartea acestuia, pentru că el serveşte drept sigiliu privat pentru documentele pe care le semnează. 

Cel al lui Benedict XVI a fost incizat cu o cruce, după abdicarea sa. 

Inelul purtat de papa Francisc I
(a fost aurit în aur de două nuanțe- 
cel puțin așa apare în fotografie)

Francisc I a ales ca inelul să fie făcut din argint aurit şi nu din aur masiv.
De menţíonat că un inel din argint care este o creaţíe unicat a unui artist plastic este cu mult mai valoros decât un inel din aur sau platină dar care nu este semnat de un artist cunoscut. De asemenea faptul că inelul aparíne unei personalităţí de prim rang conferă prin însuşi acest fapt o mare valoare unei astfel de bijuterii, indiferent din ce ar fi confecţionată. Faptul că inelul este din argint aurit va impune operaţioni de reaurire a sa după un timp, operaţiune tehnică dificilă în condiţiile în care nu trebuie să fie afectate detaliile artistice ale bijuteriei. Dar opţiunea pentru un inel de argint aurit este una simbolică. 

De asemenea, papa nu a dorit să poarte o cruce sofisticată din aur la ceremonia de întronare, ci a preferat crucea sa simplă de episcop.

Noua locuinţă a papei (pentru moment) 

În prima noapte a pontificatului său, papa Francisc I a înoptat în apartamentul 201 (foto) din reşedinţa Sfânta Marta, unde erau cazaţi cei 115 cardinali electori de la începutul conclavului de alegere. A doua zi dimineaţă, el şi-a luat valizele de la Casa Clerului, unde locuise înainte de conclav, fără să uite să-şi plătească factura şi să mulţumească personalului cu un buchet de flori.

Apoi el se va muta în reşedinţa pontificală din palatul apostolic. Nu e sigur că suveranul pontif se bucură de această mutare. Se ştie că în trecut, când era arhiepiscop, a preferat să locuiască într-un mic apartament şi nu în reşedinţa arhiepiscopiei din Buenos Aires, pe care- în final- a vândut-o pentru a da banii săracilor. 

După ce ajunsese cardinal, în 2001, el se îmbrăca tot cu vechiul său pardesiu negru, în locul veştmintelor purpurii. În 2009, el s-a dus să locuiască într-un bidonville la unul dintre preoţii săi ce fusese ameninţat cu moartea de traficanţii de droguri. 

Un papă cu obiceiuri modeste 

Cardinalul Jorge Mario Bergoglio 
în metrou la Buenos Aires, în 2008. 

Credite foto : Pablo Leguizamon/AP

Jorge Mario Bergoglio avea obiceiul să meargă cu metroul la  Buenos Aires. Acum, de când este ales papă, s-a deplasat cu microbuzul în care erau şi ceilalţi cardinali, sau cu o berlină modestă, pentru vizita la bazilica Santa Maria Maggiore. La ceremonia de întronare, a circulat într-o maşină deschisă şi a coborât din ea pentru a merge la o persoană handicapată din mulţime. 

Blazonul papei este aproape acelaşi cu cel pe care l-a avut ca arhiepiscop, doar că a fost adăugată tiara papală. 

Prima anecdotă:

Noul papă a sunat personal la reşedinţa iezuită din Roma, cerând să-l contacteze pe Adolfo Nicolas, fostul său superior din ordinul iezuit.

Cum el s-a prezentat drept papa Francisc I, recepţionerul Andreas i-a răspuns: „Oh, da? Şi eu sunt Napoleon”.

Înţelegând deruta recepţionerului, papa i-a răspuns cu răbdare: „ Eu sunt într-adevăr papa Francisc. Nu-ţi face griji, Andreas, spune-i doar Părintelui să mă contacteze pentru că aş dori să-i mulţumesc pentru scrisoarea sa fermecătoare”

Andreas şi-a cerut scuze, dar greşeala lui este de înţeles, căci de obicei papii apelează la serviciile unor secretari în astfel de situaţii.
Update 21.03.2013

Aud la un post de televiziune cum se povesteşte exact această întâmplare, cu papa şi recepţionerul. Doar că la postul tv se spune că era vorba despre un argentinian (nimic nu indică asta- oricum el sunase la reşedinţa iezuită din Roma- şi că papa ar fi " un împătimit al telefoanelor" (!)Va să zică, asta au înţeles ei? E vorba, de fapt, că papa preferă să facă nişte lucruri personal, în loc să pună un subaltern să le facă. Asta nu pentru că ar fi "împătimit" , ci pentru că este modest.

Dumnezeu ne iartă 

Papa a povestit la slujba „Angelus” o conversaţie avută cu o bătrână din Buenos Aires, ce sosea dintr-un pelerinaj la sanctuarul  Sfintei Fecioare din Fatima. Femeia a spus că e convinsă că 

Dumnezeu  iartă totul, pentru că altfel „ lumea nu ar mai exista." 

Manuscrisele din Biblioteca Vaticanului disponibile online!

   Biblioteca Apostolica Vaticana

Vaticanul face disponibile primele  256 de manuscrise din faimoasa bibliotecă. Ele vor fi vizibile pagină cu pagină, online. 

CETATEA VATICANULUI  

– Bunkerul care păstrează patrimoniul cel mai valoros al celei mai preţioase biblioteci umanistice din Renaştere ce a existat vreodată este un volul simplu, din beton armat, aflat în mijlocul palatului din secolul XV. Acolo sunt păstrate la temperatura între 20 şi 21 de grade şi cu umiditate între 50 şi 55, în tăcere absolută, circa 80 000 de codice palocreştine,manuscrise greceşti, arabe, persane, copte, ebraice şi altele, pe care doar puţini oameni de ştiinţă sau studenţi le-au putut cerceta. Acum, va fi suficient un clic pentru a intra în buncăr: Biblioteca Vaticanului a pus online primele 256 de manuscrise din tezaurul său, vizibile pe site la secţiunea : " materiale digitizate".   

PROIECTUL - A început o acţiune fără precedent: cele 80000 de manuscrise vor fi prezentate în formă digitală, o muncă ce va dura ani de zile, ajungându-se la circa  «patruzecişicinci "petabyte", adică 45 milioane de miliarde de byte!”! «Cine ştie dacă opinia publică are ideie de ceea ce are în păstrare Biserica, pentru întreaga umanitate». Manuscrisele vor fi "fotografiate" cu rezoluţie foarte mare, folosindu-se o tehnologie elaborată de NASA. Asta se va face pentru a se face public patrimoniul " bibliotecii papilor", dar şi pentru a-l păstra. 

PATRIMONIUL -  Biblioteca Vaticana  a luat naştere mulţumită papei  Niccolò V, mare pontif umanist pasionat de scrierile antice , care a fost ales în 1447 şi a lăsat la moartea sa o bibliotecă mărită, ce număra 1500 de manuscrise.  Papa Sixtus IV a dat la 15 iunie 1475 bula Ad decorem militantis Ecclesiae, ce constituia oficial Biblioteca.  Un tezaur ce a crescut mereu în decursul secolelor de la  Codex Vaticanus din secolul IV , cel mai vechi exemplar complet al Bibliei în limba greacă, la Papirusul  Bodmer: prima transcriere cunoscută a Evangheliilor după Luca şi Ioan, copiate între anii  175 ţi 225, la mai puţin de un secol şi jumătate după scrierea lor. De altfel, cercetătorii descoperă şi astăzi noi comori între vechile manuscrise: profesorul  Francesco D’Aiuto a descoperit în 2003 patru sute de versuri inedite dintr-o comedie a lui Menandros, scriere din care se cunoştea până atunci doar titlul : “Titthe”, sau “Îngrijitoarea”. Un «palinsesto» , adică un manuscris ce fusese şters pentru reutilizarea pergamentului: opera lui Menandros era ascunsă sub un manuscris copiat în secolul IX în Siria.  

Şi asta, în timp ce la noi au fost indisponibilizate circa 12,4 milioane de cărţi şi manuscrise la faimoasa Bibliotecă Naţională, ce ne arată doar săli goale şi 4,6% din patrimoniu! (Restul fiind blocat în lăzi, după ce mai înainte fusese disponibil în vechile sedii!). 
Mai mult, aşa-zisa noastră Bibliotecă Naţională solicită noi donaţii de cărţi şi manuscrise, pentru a le confisca- se vede- şi pe acestea!

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Alta informatie utila:

Cum vorbesti cu un operator la *222 la Vodafone

Incercaţi combinaţia următoare:
1330

Primul '1' este 'factură şi servicii', iar ultimul '3' este pentru servicii active pe cont. Dacă intercalează tot felul de reclame în meniu, trebuie să le ascultaţi şi să apăsaţi tasta corespunzătoare pentru a sări peste ele. 

sursa: http://www.vaticanlibrary.va/home.php?ling=it&res=1600x900 

 http://www.corriere.it/cultura/13_gennaio_30/manoscritti-bibilioteca-vaticana-online_c4bd5a10-6ad3-11e2-9446-e5967f79d7ac.shtml

x