Adevaratul motiv pentru care a abdicat papa

Motto:

"Calitatea şi adevărul relaţiei cu Dumnezeu certifică autenticitatea oricărui gest religios"

Benedict al XVI-lea

Toţi caută un motiv ascuns al abdicării papei Benedict al XVI-lea
Deşi motivul invocat a fost cel al sănătăţii precare la 85 de ani, presa întoarce pe toate părţile alte motive posibile.

1. Hitlerjugend

Imediat după alegerea sa s-a făcut mare tapaj despre faptul că la vârsta de 14 ani, Joseph Ratzinger a făcut parte din Tineretul Hitlerist (Hitlerjugend). Informaţia scoasă din context poate deruta pe mulţi. E suficientă însă o simplă căutare pe internet pentru a vedea că în 1939, când a fost înscris tânărul Joseph , elev la seminar, în organizaţia hitleristă de tineret, acest lucru era obligatoriu!
Decretul din 25 martie 1939 „ jugenddienstpflicht”  stabilea că toţi tinerii germani între 10 şi 18 ani,( inclusiv fetele),  erau obligaţi să facă parte din organizaţiile de tineret stabilite de regimul hitlerist. Papa a subliniat că această înscriere s-a făcut împotriva voinţei sale sau a părinţilor săi şi a denunţat „inumanitatea” regimului hitlerist. Din 1940, organizaţia obligatorie avea 8 milioane de membri! Cum se poate reproşa, atunci, unui copil că s-a supus legilor din timpul său?
Şi totuşi, se găsesc destui care să-i reproşeze şi acum bătrânului călugăr, după o viaţă petrecută în rugăciune şi respectarea strictă a perceptelor creştine, că s-a supus legilor din ţara sa pe când era copil!
Chiar dacă ar apărea -să zicem -fotografii cu copilul de 14 ani în uniforma organizaţiei de tineret hitleristă, ce ar dovedi asta? Nimic, desigur. Sau poate cei 8 milioane de copii , deveniţi adulţi după război, ar fi trebuit să fie excluşi din societate? (Dacă ar fi supravieţuit, desigur)
Ce i se reproşează, atunci?

2. O linie conservatoare asumată

În privinţa marilor întrebări ale societăţii, Benedict al XVI-lea a adoptat o linie conservatoare, chemând chiar şi clerul la întoarcerea la esenţa mesajului lui Iisus.

El a refuzat să schimbe atitudinea bisericii în privinţa moravurilor (avort, eutanasie, familie, homosexualitate). Totuşi, a fost primul papă care a admis folosirea prezervativului-cu anumite amendamente.

În privinţa recunoaşterii sociale a cuplurilor homosexuale, însă, refuzul său a fost categoric.

"Ca fiinţe umane, (homosexualii) merită respect(...) ei nu trebuie să fie respinşi pentru asta. Respectul fiinţei umane este fundamental şi decisiv. [...] Dar asta nu înseamnă  ca homosexualitatea să fie considerată normală. Ea rămâne ceva ce se opune înseşi esenţei a ceea ce a vrut Dumnezeu de la începuturi” a scris el în cartea „ Lumina Lumii” , considerând „ incompatibile” homosexualitatea şi preoţia.

I se poate reproşa asta? În schimb, papa a adoptat unele obiceiuri moderne, cum ar fi mesajele pe pagina Twitter, unde a postat în fiecare zi câte un mesaj. Acel cont va fi închis, însă, după 28 februarie.

3. Scandalul pedofiliei

În ultimii ani au fost dezvăluite mai multe cazuri , în Europa şi America, de abuzuri sexuale comise de membri ai clerului asupra unor copii.

Papa Benedict al XVI-lea a condamnat dur aceste „păcate", a ordonat toleranţă zero la acest tip de fapte şi a cerut explicit iertare victimelor, în iunie 2010. Majoritatea faptelor datau de mulţi ani, din timpul papei Ioan Paul al II-lea, dar ieşiseră la iveală când victimele deveniseră adulte. Ce ar fi trebuit să facă papa, mai mult decât a făcut?

A mai fost şi afacerea sustragerii de documente de către majordomul său, Paolo Gabriele. Tot papa era de vină şi pentru asta?

4. Raportul cu celelalte religii

Benedict al XVI-lea a activat pentru reconcilierea familiei creştine, i-a chemat pe europeni să nu-şi respingă „originile creştine”, a lucrat la „noua evanghelizare” . În acelaşi timp, suveranul pontif şi-a exprimat respectul şi către cei de alte credinţe - evrei, musulmani-sau chiar necredincioşi .Cu prilejul călătoriei în Israel, el a denunţat viguros antisemitismul şi negaţionismul: „ Aceste suferinţe să nu fie niciodată negate, discreditate sau uitate. Fie ca toți oamenii de bună credință să rămână vigilenţi” .

Dar papa a trimis semnale şi elementelor cele mai radicale ale familiei catolice, depunând eforturi pentru readucerea creştinilor integrişti în sânul Bisericii.

Benedict XVI şi integriştii

Relaţiile sale cu Islamul n-au fost mereu liniştite. În 2006, Benedict al XVI-lea a afirmat că gândirea creştină lasă mai mult loc „raţiunii” decât Islamul, stabilind o legătură între religia musulmană şi violenţă.   Protest general în lumea musulmană, chiar cu unele manifestări violente (ce dovedeşte, de fapt asta? Nu chiar violenţa despre care a vorbit papa?).

Benedict al XVI-lea a declarat că a fost o înţelegere greşită şi s-a recules la Istanbul alături de un imam musulman, în direcţia Mecca.

Polemici, împăciuiri. Un papă ce nu doreşte să rupă tradiţia catolică, dar aspiră să ancoreze Biserica în epoca sa.

După trecerea primului moment de stupefacţie pricinuit de anunţul renunţării papei Benedict al XVI-lea la misiunea sa petriană, a apărut o frumoasă unanimitate printre comentatorii ce afirmă că această decizie curajoasă, raţională şi modernă va rămâne cu siguranţă ca un moment important şi poate de cotitură  în istoria Vaticanului.  

Spre o divizare a bisericii catolice? 

Au fost comentatori care s-au gândit deja la o revenire la organizarea Bisericii Catolice în mai multe patriarhate, după exemplul situaţiei din timpul Imperiului roman, când fiinţau cinci patriarhate: la Roma, Ierusalim, Alexandria, Antiohia şi Constantinopol. Putem adăuga că se poate lua ca exemplu organizarea Bisericilor creştine ortodoxe, care sunt şi acum organizate ca patriarhate autocefale, „primum inter pares” (adică primul între egali) fiind, în virtutea tradiţiei bizantine,  patriarhul Constantinopolului.

Papa Benedict al XVI-lea a denunțat "loviturile împotriva unităţii Bisericii" în prima slujbă după anunțul șoc

Papa Benedict al XVI-lea a denunţat miercuri, cu ocazia începerii Postului Paştelui catolic,  "loviturile împotriva unităţii Bisericii" şi "diviziunile în cadrul corpului eclezial".

Să fie acesta adevăratul motiv al abdicării-faptul că nu doreşte să facă parte dintr-un astfel de proiect?

"Citirea Vechiului Testament îi invită pe toţi creştinii să se gândească la importanţa mărturisirii credinţei şi a vieţii creştine pentru fiecare dintre noi şi pentru comunitatea noastră. 

Această faţă a Bisericii este câte odată desfigurată. Mă gândesc în special la păcatele împotriva unităţii Bisericii, la diviziunile din corpul bisericesc"

Benedict XVI la ultima liturghie 

Papa îşi continuă activitatea până în ultima zi din pontificatul său - ceea ce pare să-i mire pe ai noştri. La noi, când urmează alegeri, nici unul dintre directori nu mai face nimic, investiţiile sunt blocate, totul stă pe loc, pentru că...directorii respectivi nu ştiu dacă vor mai fi în funcţii după alegeri. Nici unul nu se gândeşte că , tocmai pentru că poate nu mai are mult timp, să facă maximum posibil ca să lase ceva bun în urma lui.
Iată că papa, deşi ştie sigur că se va retrage pe 28, munceşte parcă şi mai mult, până în ultimul moment. Chiar şi  în ultima zi va avea audienţe.

Ieri, de pildă, s-a întâlnit cu preşedintele Băsescu, ce era însoţit nu numai de soţie ci şi de o delegaţie de 12 persoane. În fotografie se vede cartea - unicat, editată în condiţii grafice artistice de excepţie - ce a fost dăruită suveranului pontif de delegaţia noastră. 
Este vorba despre un tetraevangheliar imprimat în 1908 pe hârtie lucrată artizanal, cu gravuri ca cele din Evul Mediu şi legat în piele. Volumul are laţimea de un metru cu coperţile deschise.

24 februarie - ultimul Angelus ca papă 

"Domnul m-a chemat să urc pe munte, să mă dedic încă şi mai mult rugăciunii şi meditaţiei."

Benedict XVI

După 28 februarie, titlul fostului papă va fi:

 "Sanctitatea sa Benedict XVI, papă emerit" 

sau 

"Sanctitatea sa Benedict XVI, pontif roman emerit".

 Benedict XVI va purta o sutană albă foarte simplă, diferită de cea a papilor. El va purta încălţăminte maron, aşa cum este perechea primită la vizita în Mexic.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 22.08.2013:

Papa Benedict a abdicat după o experienţă mistică

Papa  (actualmente emerit) Benedict al XVI-lea a explicat că a renunţat la însărcinarea sa pentru că a fost îndemnat de Dumnezeu să facă acest lucru.
Un vizitator ce a dorit să rămână anonim s-a întâlnit cu Benedict al XVI-lea la mănăstirea Mater Eclesiae, aflată în grădinile Vaticanului, unde fostul papă trăieşte acum aproape în întregime retras de lume, şi a relatat discuţia pe care a purtat-o în legătură cu hotărârea de abdicare.
Benedict al XVI-lea a spus că Dumnezeu nu i s-a adresat prin intermediul unei viziuni, ci în timpul unei "experienţe mistice", despre care nu a dat alte detalii.
Papa emerit a salutat acţiunile succesorului său, papa Francisc, spunând că îşi dă seama din ce în ce mai mult că renunţarea sa a fost "voinţa lui Dumnezeu".
Vizitatorul a estimat că Benedict al XVI-lea era în stare de sănătate destul de bună pentru a călători, contrar afirmaţiilor unor articole de presă despre o puternică degradare a sănătăţii fostului papă.

(Conform agenţiei catolice Zenit)

Trasnet papal

Excomunicare cerească

Bulele (decretele) papale de excomunicare sunt date când e vorba despre o interzicere, sau despre sfârşitul serviciilor şi auspiciilor religioase.

Excomunicarea este aplicată mai ales în caz de erezie sau de moravuri contrare directivelor Bisericii.
În anumite cazuri s-a recurs la bula de aur.  Bula de aur este un document emanând de la papă  care subliniază importanţa deosebită a decretului sau a condamnării şi care este sigilată cu un sigiliu de aur.

Vocabularul utilizat de papi în diferitele tipuri de decrete este distinct. 
Se menţionează că, în cazul unei excomunicări simple, papa fulminează (din latinul fulminare, a lansa trăsnetul), adică el o formulează cu impetuozitate, cu mânie. 

Interesantă coincidenţă, pe 12 ianuarie, în ziua în care papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat retragerea, un trăsnet (fulmine) a lovit cupola Vaticanului.

Cine a fulminat, în acest caz?

Desigur, în epoca montajelor artistice de fotografii, au fost întrebări asupra autenticităţii fotografiilor.  Pentru că au fost mai multe. Întâi a publicat fotograful Alessandro Di Meo de la agenţia de presă Ansa. Apoi, a fost AFP, cu fotografie din alt unghi, dar cu acelaşi fulger. Iar în final, un film de la BBC. Fotograful Alessandro Di Meo povesteşte că în timp ce pregătea aparatul un alt fulger a lovit cupola.......
Se poate vedea filmul de la BBC aici:
http://www.huffingtonpost.it/2013/02/12/fulmine-sul-vaticano-e-caduto-il-giorno-delle-dimissioni-del-papa-e-vero_n_2668006.html
Între timp, pe net au apărut mai multe montaje cu acelaşi fulger deasupra a diferite catedrale,  dar nu există şi proba filmată, prin urmare cea de la Vatican e originală iar restul-imitaţii 

Comentarii mult mai numeroase au fost însă asupra motivelor gestului papei.

Cotidianul DIE WELT a scris că " încă de cînd fostul Cardinal Ratzinger a devenit Papa Benedict al XVI-lea: el nu a rîvnit la această funcţie care l-a smuls din lumea cărţilor, catapultîndu-l în vîrful ierarhiei ecleziastice şi în miezul dilemei în care se află la ora actuală biserica: „dacă rămîne anacronică, rezistînd spiritului vremii, îşi pierde enoriaşii, dacă se adaptează acestuia, are aceeaşi soartă.” Or, cărturarul Ratzinger, care s-a autodefinit ca un „slujbaş al adevărului”, este încredinţat că bisericii îi va merge bine doar dacă nu va accepta nici un rabat la tăria credinţei, menţionează cotidianul citat. 
Dar, cel mai bine putem vedea din însuşi textul hotărârii:

Oricum, termenul de demisie nu mi se pare potrivit pentru un suveran. Termenul ar fi ABDICARE

CÂND ESTE ZIUA SFÂNTULUI VALENTIN?

Valentine's day sau Dragobete

Ziua îndrăgostiţilor era la origine o sărbătoare păgână, a fertilităţii, asociată cu perioada de împerechere a păsărilor.
În Atena antică, între jumătatea lui ianuarie şi jumătatea lunii februarie era luna Gamelion, consacrată căsătoriei lui Zeus cu Hera. 
În Roma antică se celebrau între 13 și 15 februarie festivități numite Lupercalii, sau festivalul lui Faunus (Lupercus), zeul fertilităţii (asimilat cu zeul pelasg Pan). Cu această ocazie erau onoraţi Hera, dar şi Pan, zeul cu picioare de ţap. În grota în care- conform tradiției romane- copiii Romulus și Remus fuseseră alăptați de o lumoaică,  cei ce îl serbau pe  Lupercus sacrificau un țap, apoi tăiau pielea țapului în fâșii din care făceau un fel de bice (numite „februa”) cu mâner în formă falică  și alergau îmbrăcați sumar cu piei de țap şi beţi pe străzi, lovind cu fâșiile din pielea țapului sacrificat pe femeile întâlnite care doreau să rămână însărcinate.  Era o afirmare a instinctelor primare de reproducere.

Lupercus (Pan) era în acelaşi timp un zeu temut, încarnare a lupului ce ameninţă turmele, generator de coşmaruri , de unde şi cuvântul panică (spaimă mare generată de zeul Pan). Reprezentarea cornută şi cu picioare de ţap ştiţi de cine aminteşte, nu?
Da, de acolo vine .


Prin urmare, nimic romantic pentru tinerii îndrăgostiţi.

În anul 2007 a fost descoperită (în subsolul colinei Palatin) o grotă ornată cu mozaicuri și cochilii care ar fi putut fi grota legendarilor gemeni considerați întemeietorii Romei.

.........................................................................................................................................

Sfântul Valentin

În era creştină, Papa Gelasius I a stabilit în anul 498 ca pe data de 14 februarie să se sărbătorească în Biserica Catolică doi sfinţi martiri numiţi Valentin:

• Valentin de la  Roma, un preot ce a suferit martiriul la Roma în a doua jumătate a secolului al III-lea şi care a fost îngropat pe Via Flaminia. În timpul împăratului Claudiu Gotul a fost arestat , în închisoare a vindecat-o de orbire pe fiica ofițerului care îl păzea, apoi a fost bătut și în final decapitat pe 14 februarie 270, pe via Flaminia. În cinstea lui a fost construită în secolul IV o bisericuță în apropiere de porta del Popolo, devenită loc de pelerinaj. În secolul al XII-lea corpul martirului a fost dus la biserica Santa Praxede, tot din Roma. 
• Valentin din Terni, un episcop din  Interamma (modernul Terni ), care a fost martirizat tot în a doua jumătate a secolului al II-lea şi care a fost îngropat tot pe Via Flaminia.

      Valentin din Terni era în anul 269 un tânăr preot ce avea darul de a-i vindeca pe bolnavi         prin puterea  rugăciunii, familiile celor tămăduiți convertindu-se apoi la creștinism.  În timp ce împăratul Claudius avusese ideea de a interzice căsătoriile  pentru a putea trimite mai mulți bărbați la luptă, Valentin îi căsătorea pe creștini. Prefectul a ordonat ca preotul să fie arestat, biciuit și decapitat . 

Corpul său a  fost descoperit în 1831 în catacombele Sfântului Hyppolyt în 1831, cu inscripția: ” Valentinus in pace”. (După alte tradiții moaștele sale ar fi în altă parte). Sfântul Valentin a fost recunoscut ca ocrotind dragostea legitimă, consfințită prin căsătorie, dar și pe tineri, pe călători și pe apicultori.

Capul său s-ar găsi din 1052 în biserica mănăstirii Saint-Remy de Montignies-sur-Sambre.

În 494 papa Gelasius I (născut în Africa și foarte probabil de origine berberă) a stabilit ca data de 14 februarie să fie consacrată sfântului Valentin.

Apropierea între Sfântul Valentin şi dragostea romanţată nu este menţionată de nici un document şi este considerată de istorici pur şi simplu o legendă.

Sfinţii Chiril Şi Metodiu,
patronii Europei

Pentru a se elimina această regretabilă confuzie, Biserica Catolică a renunţat să mai serbeze pe sfinţii martiri Valentin pe 14 februarie! 

Din 1969, catolicii amintesc pe 14 februarie pe sfinţii Chiril şi Metodie (care au fost proclamat sfinți patroni ai Europei pe 31 decembrie 1980 de către Papa Ioan Paul al II-lea) şi au preferat să serbeze pe 13 februarie pe sfântul Valentin, pentru a se elimina ambiguităţile .

Noi, însă, nu avem această problemă, dat fiind că suntem în majoritate ortodocşi!

Deci, oricum avem un calendar religios diferit de cel catolic, numai unele sărbători fiind comune.

Sfântul Mucenic Valent

La noi, pe 14 februarie nu s-a serbat niciodată Sfântul Valentin.

Se serbează, însă, pe 16 februarie, sfinții  mucenici  Pamfil și Valent.

Ei au trăit în Cezareea Palestinei, pe timpul împărtului Dioclețian, Pamfil fiind presviter, iar Valent , bătrân diacon. Ei au fost chinuiți în temniță doi ani, împreună cu mărturisitorul Pavel, apoi au fost schingiuiți împreună cu alți cinci creștini  (Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil) și decapitați pe 16 februarie . Cei cinci tineri creștini veniseră din Egipt și spuneau că patria lor e Ierusalimul cel ceresc, însă romanii doreau ca denumirea Ierusalim să fie uitată.
Dioclețian a întreprins între anii 303-311 o îngrozitoare prigoană asupra creștinilor, fără a reuși însă stăvilirea răspândirii creștinismului. 

În anii 128-132 pe locul anticei cetăți Ierusalim  distrusă, împăratul Hadrian înființase colonia romană  Ælia Capitolina (tatăl lui  numindu-se Ælius Hadrianus Afer).  Pe locul templului evreiesc din Ierusalim (distrus)  a fost construit un templu dedicat lui Jupiter. Revolta evreilor a fost înfrântă, iar evreii au fost dispersați și au primit interdicție de a intra în cetatea fondată pe ruinele fostului Ierusalim. Provincia romană Iudeea a fost unită cu provincia romană Siria.

Tot atunci au fost martirizați și Porfirie, tânărul slujitor al lui Pamfil care ceruse ca trupurile martirilor să fie înmormântate, precum și Selvichie, ostaș creștin și bătrânul  creștinTeodul , precum și Iulian, care a cinstit trupurile martirilor . ). 

Oricum aşa-numita  Valentine’s Day din zilele noastre  este pur şi simplu un prilej de stimulare a vânzărilor de felicitări şi de mici cadouri, fără nici o legătură cu vreun sfânt şi nici cu vreo tradiţie românească.

Sfântul Valentin din Terni

Să vorbim puţin totuşi şi despre despre Sfântul Valentin al Ortodoxiei, prăznuit de Biserică în ziua de 30 iulie.

Sfantul Valentin s-a născut în anul 175, la Interamna (Terni de astazi, în regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de către Sfantul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de către Papa Victor I, în anul 197.

Remarcabil propovăduitor al Evangheliei, făcător de minuni şi vindecător, a fost foarte iubit de către enoriaşii săi. El l-a vindecat pe fratele tribunului roman, Frontanus, de o boala foarte grea. Când s-a imbolnavit Cherimon, fiul vestitului filosof Craton, acesta, urmând sfatului lui Frontanus, l-a chemat pe Episcopul Valentin la Roma. Cherimon suferea de o boala care ii schimonosea şi ii contorsiona cumplit trupul. După ce Sfântul Valentin a petrecut o noapte în rugăciune, Cherimon, complet sănatos, s-a aratat înaintea filosofului Craton, tatăl său. Atunci s-au botezat Craton şi toata casa acestuia, împreuna şi cu trei discipoli ai lui.

Sfântul Valentin a fost arestat, torturat şi decapitat la Roma, la vârsta de aproape o sută de ani, din ordinul prefectului Placid Furius, în timpul persecutiilor împăratului Marc Aureliu. Sfântul Valentin a fost ucis în secret, în timpul nopţii, pentru a se evita răscoala populaţiei din Terni. 
Poate că reprezentarea din Renaştere a  botezului unei sfinte, oficiat de Sfântul Valentin, unde apar şi doi îngeraşi, a contribuit la legenda legată de îndrăgostiţi, deşi subiectul nu avea nici o legătură cu dragostea profană. 

Trei dintre discipolii lui Craton, Procul, Efiv şi Apolonie, au fost şi ei ucişi împreună cu Sfântul Valentin, în anul 273.

Biserica Delea Nouă
la intersecţia străzilor Calea Vergului 
(actuala Calea Călăraşilor),
Labirint (actuala Matei Basarab) 
şi Agricultori.

Părticele din moaştele Sfântului Mucenic Valentin 
se găsesc la Biserica Delea-NouăCalist din Bucureşti. 
Sfintele Moaşte au fost primite in dar de la 
Episcopia din Terni, Italia, în anul 2005.

In Calendarul Ortodox, pe lângă Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, prăznuit pe 30 iulie, întâlnim mai mulți  mucenici care au purtat acest nume:  Sfinții Mucenici Marcu, Sotirih și Valentin - 24 octombrie,  Sfânta Muceniţă Valentina - 10 februarie, Sfântul Mucenic Valentin (Valent) - 16 februarie; Sfântul Mucenic Valentin - 24 aprilie,  Sfântul Valentin Preotul - 06 iulie, Sfânta Muceniţă Valentina - 18 iulie.  

Tradiţia românească a zilei îndrăgostiţilorDragobete

Există (totuşi) şi la noi o  sărbătoare tradiţională a îndrăgostiţilor, numită Dragobete. 

În România, sărbătoarea are loc pe data de 24 februarie . Sensul ei originar nu era de joc al îndrăgostiţilor, ci de întâlnire solemnă a elementului feminin cu cel masculin înainte de începutul postului Paştilor, care recunoaşte autoritatea feminină. Femeile şi tinerele fete mergeau să culeagă flori în pădure, ceea ce reprezenta un prim gest de sacrificiu al naturii vegetale ce renaşte, încarnând forţa vieţii. Chiar dacă întâlnirile din pădure generau câteodată unele gesturi de intimitate, sărbătoarea păstra un caracter solemn, de ofrandă a primelor flori. E vorba de o sărbătoare ce presupunea multă delicateţe şi sensibilitate.
Numele de Dragobete vine de la Drag, sufixul « bete » având o conotaţie de virilitate, ca în cazul cuvântului « vrabete »- vrăbioi. 
Să nu uităm că pe 24 februarie se prăznuieşte Sfântul Ioan Botezătorul. 
Personalitatea Sfântului îndeamnă la reflexiune asupra comportamentului propriu.
Gestul de a culege flori trebuie să fie considerat ca sacrificiul primelor roade ale pământului, în onoarea martirului decapitat. 

după doxologia ro

x