Tragedia de la club Colectiv

O tragedie ce putea fi evitată dacă se respecta legislatia

Am aflat cu groază, din mass media, ce catastrofă s-a petrecut la acel club de pe strada Tăbăcarilor din centrul Bucureștilor. Club care - vedem pe pagina lui Facebook- se pregătea să organizeze și petrecere de revelion 2015.

Și-au pierdut viețile foarte mulți oameni, alții sunt grav răniți și nu se știe ce soartă vor avea.
Singura parte bună a fost intervenția promtă a celor de la Smurd, care aveau, din fericire , un protocol pentru „cod roșu”, pe care l-au aplicat foarte bine.
Remarcabilă și solidaritatea bucureștenilor, care au răspuns în număr mare apelurilor pentru donare de sânge.
Să sperăm, să ne rugăm  că cei răniți vor reuși să se însănătoșească cu toții.

Dar tot din mass media aflăm că acel club  nu avea autorizație de funcționare de la ISU- așa cum se cere pentru spații cu aglomerări de persoane.
A mai spus cineva la tv că respectivul club fusese controlat „ cu vreo lună în urmă”. Dar atunci, de ce nu fusese închis? de ce i s-a permis s[ continue a organiza petreceri aproape zilnic/

Înțeleg că nu era pentru prima dată când clubul organiza petreceri / spectacole cu participare numeroasă. Vedem pe Google poziția clubului , înconjurat de străduțe înguste și de alte săli de distracție, toate înghesuite unele într-altele. În aceste condiții ar fi trebuit să existe măsuri stricte de siguranță la incendiu și  de siguranță în exploatare, iar normele existente precizează clar care ar fi trebuit să fie acestea.
Tot pe Google vedem fațada din spate a clubului, unde nu se vede nici o ieșire, dar mai vedem și imaginea cu o petrecere sau spectacol la care foarte multe persoane stăteau în picioare, foarte înghesuite unele într-altele. Iar imaginile de pe Google sunt de obicei vechi de câțiva ani!
Cum de funcționa acest club, în asemenea condiții?
Aflăm din mărturiile celor care au reușit să scape că era disponibilă o singură ușă (cu totul insuficientă pentr cele câteva sute de persoane prezente) și care, se pare că se mai deschidea și spre interior (greșit în cazul sălilor aglomerate). Oricum, chiar dacă ușa aceea se deschidea spre exterior, tot nu era suficientă pentru evacuarea în siguranță a sutelor de persoane. Ca urmare, bieții tineri s-au intoxicat cu fumul toxic al buretelui fonoizolant care ardea și s-au blocat la ieșire înccercând cu disperare să scape, călcându-se în picioare unii pe alții.

Ca și cum toate acestea nu periclitau suvicient viețile celor ce participau la spectacolele din club, organizatorii au lansat și artificii de pe scenă (după cum spunea o martoră),  deși acest lucru ar fi fost interzis în cazul prezenței substanțelor inflamabile la finisajele interioare, fapt ce a dus la aprinderea  materialului fonoabsorbant  din burete ce se afla la unul dintre stâlpii de lângă scenă și de aici lipsa de organizare, lipsa de măsuri de  intervenție contra incendiilor adecvate (sprinklere, drencere) și lipsa căileor de evacuare conforme cu normele au dus la tragedia îngrozitoare.
Așa cel puțin reiese din relatările din mass media.


Cum de nu este nimeni dus direct la arestul preventiv, după așa ceva?

**************************************************************************************************************

Redau aici alte amănunte apărute în presă - toate arată ce s-a întâmplat.

E util să se știe numerele de telefon la care se pot obține informații despre victime

Andrei Găluţ, solistul trupei Goodbye To Gravity, care îşi lansa albumul „Mantras of War“ este în stare gravă la spitalul Elias. „Iniţial, nu s-a panicat nimeni, solistul Andrei Găluţ şi-a păstrat calmul cerând pe un ton foarte calm un extinctor pentru a remedia problema din scurt. Nu a venit acel extinctor. Dumnezeu ştie dacă Colectivul avea extinctor şi nu s-a implicat nimeni să stingă o flacară, sau nu a existat aşa ceva în sala vreodată”. A scris pe blogul său Alex Teodorescu, martor la tragedie. 

”Mă cățăram pe cadavre și încercam să ies afară”, a declarat un participant la concert pentru Romania TV
”A fost un foc de artificii și de la scântei a luat foc buretele de pe un stâlp și în 30 de secunde s-a întins peste tot focul. Toți ne-am îmbulzit către ieșire și a fost haos. Au fost cam 500 de spectatori”, a declarat un alt martor pentru Digi 24.

Altă supraviețuitoare spune:  „focul cuprinsese tavanul. Ardea pur si simplu tavanul clubului. Prietena mea m-a luat de mana si a inceput sa ma traga spre iesire... De la scena a pornit focul, de la efectele pirotehnice"
Din descriere reiese că materialele folosite la fonoizolație și la tavan nu erau rezistente la foc (a;a cum ar fi fost obligatoriu ) și nici măcar nu fuseseră ignifugate (ignifugarea constituind doar o ]mbun[t[íre a comport[rii la foc.

Potrivit primelor informaţii, este vorba de cel puţin 27 morţi şi de alte peste 160 de persoane care au suferit arsuri grave. Secretarul de stat Raed Arafat se aşteaptă ca numărul victimelor să crească. 

Familiile victimelor pot obține informații suplimentare despre starea acestora sunând la următoarele numere de telefon puse la dispoziție de Ministerul Afacerilor Interne: 021/2069291, 021/3130605, 021/2069283, 021/2648704, 021/2648525, 021/2069375 și 021/3122547.

Reabilitarea termică a blocurilor

Vine iarna- se va termoizola și blocul nostru?

Citim în presă semnale de alarmă cu privire la calitatea necorespunzătoare a anvelopărilor termice ale clădirilor de la noi, mult sub nivelul cerut pe plan european.

Cine e de vină?

Se spune că de vină ar fi “Instituțiile statului, un cadru legislativ deficitar sau un nivel de educație scăzut în rândul populației “ .Educația populației nu ar trebui să joace un rol aici, câtă vreme reabilitarea termică se face pe baza unor lucrări de audit urmate de proiecte tehnice întocmite de specialiști. Ei sunt cei care trebuie să fie competenți, nu marea masă a populației. Cadrul legislativ, desigur, poate și trebuie să fie îmbunătățit, dar el a atins totuși un nivel comparabil cu cel din alte țări europene. Rămân ca responsabile pentru rezultatele necorespunzătoare doar instituțiile statului. Dacă organele de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii sunt subdimensionate, și deci controlul stadiilor de constructie este insuficient, nu este de vină legislatia (care prevede acest control), ci instituțiile care nu asigură condițiile ca respectivul control chiar să fie făcut.

Asociațiile de locatari, care sunt beneficiarii finali ai reabilitarilor termice ale blocurilor, nu li se oferă accesul la proiectele întocmite, ca să poată urmări la rândul lor corectitudinea aplicării lor pe teren.

La licitații, singurul criteriu este prețul scăzut, așa încât alegerea materialelor de proastă calitate, dar ieftine devine obligatorie. Se lucrează chiar și la temperaturi sub 4 grade (ceea ce este greșit), plăcile termoizolante nu sunt fixate cu dibluri sau acestea sunt în număr prea mic, se folosesc materiale de calitate necorespunzătoare, dirigintele de șantier nu există decât în teorie, garanția lucrărilor e prea mică (ea ar trebui să fie minim 8-10 ani), fațadele capătă culori stridente, distribuite dezordonat, fără legătură cu volumetria clădirii.

Aspectul blocurilor reabilitate reflectă societatea noastră- dezbinată- au spus niște tineri designeri români ce activează acum la Londra și pe care i-am văzut într-un reportaj la PROtv. Ei spun că străinii îi întreabă de ce termoizolarea blocurilor se face individual și nu colectiv? Adică, ei își închipuie că petele răzlețe de culoare se pot explica doar prin faptul că fiecare locatar și-a făcut singur, „în legea lui” termoizolarea apartamentului și de aceea și-a colorat porțiunea de fațadă fără a se corela cu ceilalți.
 

În unele cazuri, chiar așa se întâmplă:             

Dar alteori, e pe bază de proiect! : 

Neajunsurile încep încă din faza de proiectare.