Armura încrederii absolute
 |
| Asa se petreceau lucrurile în sec. XV |
În opera Lohengrin, de Richard Wagner, o tânără ducesă
medievală e acuzată pe nedrept de uciderea fratelui ei. Ea cere ca onoarea ei să
fie apărată de un cavaler, considerându-se că voința divină se va manifesta de
partea celui care apără o cauză dreaptă.
Rugăciunea Elsei este ascultată și își face apariția
un cavaler necunoscut, care declară că va lupta în numele ei cu cel care o
acuza pe nedrept, dacă ea are încredere în el.
Tânăra își pune fără ezitare soarta în mâinile lui. Deși
îl vede pentru prima dată, îi acceptă cererea în căsătorie. Dacă va pierde, vor
pieri amândoi.
Cavalerul pare să aibă puteri supranaturale. El il învinge
fără efort pe calomniator . Pune o singură condiție: ca tânăra să-și mențină
încrederea necondiționată și niciodată
să nu-i ceară să-și spună numele sau originea. Elsa acceptă fără ezitare:
cavalerul providențial a apărut ca urmare a rugăciunilor ei fierbinți, i-a
salvat viața în luptă dreaptă și o sprijină să acceadă la tron. Nu poate fi
decât un trimis divin. Locuitorii
Brabantului (unde se petrece acțiunea) au de asemenea încredere deplină în
cavaler, deși nu știu nimic despre el, și îi propun să conducă oastea lor.
În scurtă vreme însă intriganții strecoară îndoiala în
sufletul tinerei : nu cumva misteriosul cavaler ascunde secrete rușinoase, nu
cumva a făptuit o crimă, de nu vrea să-și povestească trecutul?
Încrederea tinerei soții se clatină și ea îi cere
iubitului să-și spună numele.
Dar puterea cavalerului era dată tocmai de încrederea
celor din jurul său. Câtă vreme avea încrederea alesei lui simbolice și a locuitorilor
ținutului, era de neînvins. Dacă această încredere s-a dus, puterile cavalerului
misterios au dispărut și ele, așa că acesta e silit să plece pentru totdeauna.
Nu știu de ce, dar găsesc unele asemănări între
această legendă medievală și președintele nostru Klaus Iohannis.
La fel ca Lohengrin, Klaus Iohannis a câștigat lupta
cu adversarul său datorită încrederii necondiționate investite în el. Nu știam
mai nimic despre el, dar i-am acordat încredere, iar această încredere l-a
făcut invincibil.
După alegeri, a fost de ajuns să ceară ceva (pe plan
politic, desigur) ca să obțină.
Pentru că încrederea de care se bucura forma o platoșă
impenetrabilă.
Numai că, la un moment dat, în platoșă a apărut o
fisură. Președintele a fost acuzat că face jocul unei firme străine în
detrimentul intereselor României.
Președintele a negat vehement, dar în mass media
suspiciunile au continuat, apărând diferite argumente care îndreptățeau bănuielile.
Veștile circulă repede, ajungând și în presa din
Germania.
Un ziarist de la Deutsche Welle a notat că „președintele a fost prins pe picior greșit când a părut să protejeze
operațiunile îndoielnice ale companiei austriece Schweighofer Holzindustrie în
domeniul exportului de lemn tăiat în România”. Concluzia autorului este că în
aceste împrejurări, președintele României este
obligat să explice mai bine ce a vrut sau să-și revizuiască poziția.
Asta, pentru că e evident că reputația președintelui trebuie să fie
menținută nepătată.
Platoșa e străpunsă și asta s-a văzut imediat
în...comportamentul adversarului său politic, premierul Victor Ponta, și al purtătorului
de cuvânt al.partidului de guvernământ.
Primul ministru, care până atunci părea grijuliu să
mențină relații bune cu noul președinte, a ales brusc să îl ignore în mod
public.
Adică a plecat într-o vizită de lucru în patru țări
arabe, având întâlniri la cel mai înalt nivel și încheind protocoale inclusiv
în domeniul Afacerilor externe- care ar fi domeniul clar al președintelui. A
criticat UE pentru politica față de imigranții veniți pe mare. A inițiat vânzarea companiei Tarom
și a aeroportului Otopeni și alte proiecte-nenominalizate. (În paranteză fie spus, a avea un aeroport care să asigure legăturile aeriene ale capitalei și a avea o companie aeriană proprie cred că sunt lucruri elementare pentru orice stat independent, fie el și „în curs de dezvoltare”. Dar țara noastră din ce categorie o mai fi făcând parte?). Despre toate acestea
l-a înștiințat pe președinte abia la întoarcere și fără prea multe detalii –
din câte am înțeles.
Președintele și-a exprimat public nemulțumirea că că
nu a fost consultat, că politica externă se face fără el. Și că faimosul „card de sănătate” se dovedește un fiasco.
Nemulțumirea prezidențială nu a mai avut însă efectul „magic”
de altă dată.
Președintele a fost „plesnit peste față” , fără
menajamente, prin gura purtătorului de cuvânt al partidului de guvernământ:
„Vreau să cred că iritarea de astăzi a președintelui Iohannis nu este
rezultatul lobby-ului celor care nu mai pot fura bani ca urmare a introducerii
cardului de Sănătate. Așa cum vreau să cred că respingerea Codului Silvic nu a fost
rezultatul lobby-ului unei firme din industria lemnului”, se arată în comunicatul PSD.
Cu alte cuvinte, nu spun, dar zic!
Mesajul e clar.
I se spune în față președintelui că nu mai e cavalerul
nepătat , că nu mai are armura intangibilă a încrederii absolute. Că poate fi
bănuit de fapte grave de corupție (dă de înțeles purtătorul de cuvânt, în
numele marelui partid de guvernământ, care „nu vrea să creadă”, dar ...) .
Iar după această palmă răsunătoare, hai să tăcem, (spune
premierul), să nu ajungem iarăși la invectivele publice reciproce de pe timpul precedentului
președinte.
Cât despre atribuțiile fiecăruia... "Mi se mai intamplă să merg
de capul meu și pe la Strasbourg și pe la Bruxelles” – a spus premierul liniștit. Adică- nici o
grijă că o să mai fac vizite de felul ăsta și pe viitor, fără să mă consult cu
președintele. Adicătălea și la Consiliul Europei și la Consiliul European ? Nu
se știe încă, dar ne va spune la întoarcere.
După umila mea părere, ziaristul de la Deutsche Welle avea dreptate: președintele nostru ar trebui să-și remedieze
de urgență armura de încredere primită de la popor. Și pentru asta o simplă declarație
nu ajunge. Se cer acțiuni hotărâte
pentru dovedirea contrariului afirmațiilor acuzatoare. Și asta de urgență, pentru
că iată:
Peste 800 de persoane participă, sâmbătă, la
Cluj-Napoca, la un miting de protest faţă de defrişarea pădurilor, scandând
"Romsilva, hoţie, cu Holzindustrie în cărdăşie” sau "Moţii se luptă
cu hoţii” şi criticându-l pe preşedintele Klaus Iohannis pentru că a trimis
Codul Silvic spre reexaminare în Parlament. Participanţii au blocat complet
traficul rutier pe Bulevardul 21 Decembrie şi în Piaţa Mărăşti.
În același timp, Proiectul
Codului Silvic, aflat în Parlament spre reexaminare la cererea preşedintelui
Iohannis, va fi marţi în dezbaterea comisiei din Camera Deputaţilor, iar „PSD
îşi menţine poziţia de a adopta un Cod care să prevină şi sancţioneze defrişările
ilegale şi monopolul”, spune liderul PSD, premierul Victor Ponta, apărătorul
pădurilor.
**********************************************************************************************
Update 14.05.2015
Președintele nostru a fost din nou învinuit fățiș de legături cu firmele care distrug pădurile României.
Desigur, este vorba despre învinuiri grave, care nu pot fi lăsate să-și facă efectul în conștiința publică fără reacție. Cum o simplă dezmințire nu e suficient de convingătoare, președintele a ales să solicite o anchetă oficială din partea unui organism considerat independent și de asemenea considerat ca având mijloacele cele mai ample pentru efectuarea unei astfel de expertize: SRI.
O soluție ce constituie o premieră la noi: președintele solicită serviciului de informații să certifice faptul că nu a avut nici o legătură vinovată cu firmele de exploatare a lemnului .
Mi s-ar părea și mai interesant dacă președintele ar solicita SRI să efectueze o anchetă amplă asupra TUTUROR FACTORILOR implicați în distrugerea fără precedent a pădurilor noastre, aflate acum pe cale de dispariție. O anchetă a DNA privind corupția din acest domeniu ar fi de asemenea de dorit.
Iar în privința legislației în domeniu, exemplul șărilor europene care au păduri ar trebui să fie avut în vedere.
