marți, 19 februarie 2013

Honni soit qui mal y pense !


"THE  MOST  NOBLE  ORDER  OF  THE  GARTER"
ORDINUL JARTIEREI
Fondat la 19 ianuarie 1348 de regele Edouard III. Rezervat suveranilor, prinţilor de sânge, marilor demnitari străini şi marii nobilimi engleze.
O singură clasă compusă din  25 Cavaleri englezi şi un mic număr de Cavaleri onorifici străini.

The Most Honourable Order of the Bath

Ordinul cavaleresc de foarte mare prestigiu în lume, clasa Cavaler Cruce Mare ( GCB )   i-a fost conferit, în 1978 şi lui Nicolae Ceauşescu. (Ordin onorific, acordat cetăţenilor străini)
Emblema ordinului jartierei este o jartieră bleu , pe care este scrisă cu litere de aur deviza:  "Honi soit qui mal y pense"- după ortografia epocii. 
(„Ruşine celui ce gândeşte rău”- despre un act cu intenţie nevinovată, dar cu aparenţă ambiguă).
Deviza ordinului băii este "Tria iuncta in uno" („trei uniți în unul”)
Admiterea în ordin dă dreptul supușilor britanici să fie numiţi "sir " sau "lady " (după caz). În evul mediu, ceremonia de primire în acest ordin militar începea cu o baie a candidatului (de unde şi numele ordinului: Ordinul Băii- oamenii se îmbăiau rar pe timpul acela, iar mai ales după o bătălie grea erau foarte transpirați și obosiți), urmată de îmbrăcarea hainelor de ceremonie, o noapte de veghe în capelă, spovedanie şi participare la liturghie, apoi un somn bun, iar în final prezentarea în faţa suveranului, care îl atingea pe ceafă, conferindu-i titlul de cavaler. În prezent ordinul nu mai este exclusiv militar şi este conferit de asemenea oamenilor politici importanţi.
Ceauşescu a primit decoraţia (în cel mai înalt grad) cu ocazia vizitei de stat făcute în Marea Britanie. Vă amintiţi caleaşca? 

Ceauşescu a primit steaua bătută în diamante, rezervată membrilor onorifici străini. 
Dintre membrii onorifici  Knight Grand Cross (GCB) :
:
  •    Gustav Heinemann -1972, GCB (onorific)
  •    Ronald Reagen -1989 (onorific)
  •    Lech Walesa -1991, GCB (onorific)
  •   George H.W.Bush-1993, GCB (onorific)
  •   Nicolae Ceauşescu , GCB (onorific)
  •   Abdullah Gül (onorific)
  •   Danilo Türk (onorific)
  •   Iosip Broz Tito , GCB (onorific)
  •   Georgi Konstantinowitsch Schukow, GCB (onorific)
  •   Douglas MacArthur, GCB (onorific)
  •   Abdullah Gül, GCB (onorific)
  •   Hirohito, GCB (onorific)
  •   Nicolas Sarkozy (onorific)

Regulamentul Ordinului prevede că el poate fi retras, în caz de trădare sau crime, printr-o ordonanţă specială semnată de suveranul britanic şi pecetluită cu sigiliul Ordinului, la recomandarea ministrului de resort.
Şi chiar a fost retras, în câteva cazuri:


Lista revocărilor acordării Ordinului Onorific al Jartierei 

GCB

·       1816: Eyre Coote (decorat în 1815)  [dar mai are monumentul din catedrala Westminster]
·       1940: Benito Mussolini (1883-1945) (decorat în 1923)
·       24 decembrie 1989: Nicolae Ceauşescu (decorat în 1978)
·       2008: Robert Gabriel Mugabe (decorat în 1994, cazul său a fost studiat de un comitet desemnat de Ministerul de Externe brianic pentru a i se retrage distincţia în 2003, dar nu s-a întreprins nici o acţiune până la 25 iunie 2008, când ministrul de Externe britanic a semnalat revocarea distincţiei de către regina Elizabeth II )


În timpul primului război mondial, mai mulţi Cavaleri străini ai Ordinului care erau monarhi ai unor naţiuni inamice şi-au văzut adeziunea la Ordin revocată. Au fost anulate astfel în 1915 apartenenţa împăratului Wilhelm II al Germaniei şi a lui Franz Josef I al Austriei. 

Adeziunea împăratului Hirohito a fost şi ea anulată la intrarea în război a Japoniei în cel de al doilea război mondial, dar el a fost renumit după sfârşitul războiului, de regina Elisabeta a II-a. Astfel, el este singurul Cavaler al Ordinului care a fost numit de către doi suverani diferiţi.

Interesant este că revocarea acordării Ordinului comportă o procedură elaborată, care a fost făcută publică în cazul lui Robert Mugabe şi a durat - în cazul lui- 5 (cinci) ani!
În cazul lui Nicolae Ceauşescu, nu se ştie exact cum au decurs lucrurile. Până pe 22 decembrie 1989 nu se punea problema, dar apoi a venit imediat week-end ul (vineri 23 decembrie). S-o fi întrunit vreun comitet în ajunul Crăciunului? Cam greu de crezut....
După ceva vreme de la moartea lui Ceauşescu a venit anunţul că regina Elisabeta a II-a doreşte să i se returneze steaua cu diamante şi celelalte însemne ale Ordinului britanic  aparţinând lui Ceauşescu. La vremea respectivă nu s-a publicat şi data deciziei de revocare, s-a cerut - din câte s-a scris în presă - doar returnarea decoraţiei, ceea ce s-a și întâmplat.
(E de menţionat că regulamentul prevede că la moartea unuia dintre membri, insigna şi steaua trebuie să fie returnate suveranului britanic - ce se află în fruntea Ordinului - iar celelalte însemne sunt returnate Cancelariei Ordinului). Această regulă nu se aplică membrilor onorifici străini. 
Acum figurează   pe 24 decembrie revocarea numirii lui Ceauşescu în înaltul rang. 

Să fi fost o hotărâre "antedatată"?
Honni soit qui mal y pense!


Ţinuta oficială a Ordinului Băii în cel mai înalt grad comportă:

  • O mantia de ceremonie, roşu închis, căptuşită cu tafta albă, cu o reprezentare a stelei în partea stângă.
  • Pălărie din catifea neagră cu un panaş din pene
  • Un colier din aur cu medalioane emailate (0,93kg) purtat peste mantie şi prins cu panglici. El este compus din reprezentarea a nouă coroane imperiale şi opt roze, legate cu 17 noduri de argint.
  • Steaua, prinsă în partea stângă a pieptului. Pentru membrii civili: o stea cu 8 vârfuri .
  • Insigna  purtată pe o panglică stacojie plasată în diagonală de la umărul drept la şoldul stâng, este de formă ovală pentru civili, este din aur şi cuprinde trei coroane pe avers şi o roză, un ciulin şi o treflă, ieşind dintr-un sceptru, pe verso. Cele două embleme sunt înconjurate de un inel pe care este scrisă deviza ordinului. 
Toate aceste însemne sunt returnate de familie (în cazul supușilor britanici)  după moartea membrului Ordinului.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 11.10.2013
Vedem că retragerea Ordinului Jartierei se face foarte simplu, conform regulamentului său,  în caz de trădare sau crime, printr-o ordonanţă specială semnată de suveranul britanic şi pecetluită cu sigiliul Ordinului, la recomandarea ministrului de resort.
Prin urmare respectivul împricinat nu este convocat la Consiliul Ordonului şi nu se discută cu el nimic. Pur şi simplu i se retrage decoraţia şi i se trimite un mesaj să restituie însemnele respective.
În cazul distincţiei Steaua României acordată în mod greşit domnului László Tőkés, de ce nu se procedează la fel?

sâmbătă, 16 februarie 2013

Adevaratul motiv pentru care a abdicat papa

Motto:

"Calitatea şi adevărul relaţiei cu Dumnezeu certifică autenticitatea oricărui gest religios"
Benedict al XVI-lea
Toţi caută un motiv ascuns al abdicării papei Benedict al XVI-lea
Deşi motivul invocat a fost cel al sănătăţii precare la 85 de ani, presa întoarce pe toate părţile alte motive posibile.

1. Hitlerjugend

Imediat după alegerea sa s-a făcut mare tapaj despre faptul că la vârsta de 14 ani, Joseph Ratzinger a făcut parte din Tineretul Hitlerist (Hitlerjugend). Informaţia scoasă din context poate deruta pe mulţi. E suficientă însă o simplă căutare pe internet pentru a vedea că în 1939, când a fost înscris tânărul Joseph , elev la seminar, în organizaţia hitleristă de tineret, acest lucru era obligatoriu!
Decretul din 25 martie 1939 „ jugenddienstpflicht”  stabilea că toţi tinerii germani între 10 şi 18 ani,( inclusiv fetele),  erau obligaţi să facă parte din organizaţiile de tineret stabilite de regimul hitlerist. Papa a subliniat că această înscriere s-a făcut împotriva voinţei sale sau a părinţilor săi şi a denunţat „inumanitatea” regimului hitlerist. Din 1940, organizaţia obligatorie avea 8 milioane de membri! Cum se poate reproşa, atunci, unui copil că s-a supus legilor din timpul său?
Şi totuşi, se găsesc destui care să-i reproşeze şi acum bătrânului călugăr, după o viaţă petrecută în rugăciune şi respectarea strictă a perceptelor creştine, că s-a supus legilor din ţara sa pe când era copil!
Chiar dacă ar apărea -să zicem -fotografii cu copilul de 14 ani în uniforma organizaţiei de tineret hitleristă, ce ar dovedi asta? Nimic, desigur. Sau poate cei 8 milioane de copii , deveniţi adulţi după război, ar fi trebuit să fie excluşi din societate? (Dacă ar fi supravieţuit, desigur)
Ce i se reproşează, atunci?

2. O linie conservatoare asumată

În privinţa marilor întrebări ale societăţii, Benedict al XVI-lea a adoptat o linie conservatoare, chemând chiar şi clerul la întoarcerea la esenţa mesajului lui Iisus.
El a refuzat să schimbe atitudinea bisericii în privinţa moravurilor (avort, eutanasie, familie, homosexualitate). Totuşi, a fost primul papă care a admis folosirea prezervativului-cu anumite amendamente.
În privinţa recunoaşterii sociale a cuplurilor homosexuale, însă, refuzul său a fost categoric.
"Ca fiinţe umane, (homosexualii) merită respect(...) ei nu trebuie să fie respinşi pentru asta. Respectul fiinţei umane este fundamental şi decisiv. [...] Dar asta nu înseamnă  ca homosexualitatea să fie considerată normală. Ea rămâne ceva ce se opune înseşi esenţei a ceea ce a vrut Dumnezeu de la începuturi” a scris el în cartea „ Lumina Lumii” , considerând „ incompatibile” homosexualitatea şi preoţia.
I se poate reproşa asta? În schimb, papa a adoptat unele obiceiuri moderne, cum ar fi mesajele pe pagina Twitter, unde a postat în fiecare zi câte un mesaj. Acel cont va fi închis, însă, după 28 februarie.

3. Scandalul pedofiliei

În ultimii ani au fost dezvăluite mai multe cazuri , în Europa şi America, de abuzuri sexuale comise de membri ai clerului asupra unor copii.
Papa Benedict al XVI-lea a condamnat dur aceste „păcate", a ordonat toleranţă zero la acest tip de fapte şi a cerut explicit iertare victimelor, în iunie 2010. Majoritatea faptelor datau de mulţi ani, din timpul papei Ioan Paul al II-lea, dar ieşiseră la iveală când victimele deveniseră adulte. Ce ar fi trebuit să facă papa, mai mult decât a făcut?
A mai fost şi afacerea sustragerii de documente de către majordomul său, Paolo Gabriele. Tot papa era de vină şi pentru asta?

4. Raportul cu celelalte religii

Benedict al XVI-lea a activat pentru reconcilierea familiei creştine, i-a chemat pe europeni să nu-şi respingă „originile creştine”, a lucrat la „noua evanghelizare” . În acelaşi timp, suveranul pontif şi-a exprimat respectul şi către cei de alte credinţe - evrei, musulmani-sau chiar necredincioşi .Cu prilejul călătoriei în Israel, el a denunţat viguros antisemitismul şi negaţionismul: „ Aceste suferinţe să nu fie niciodată negate, discreditate sau uitate. Fie ca toți oamenii de bună credință să rămână vigilenţi” .
Dar papa a trimis semnale şi elementelor cele mai radicale ale familiei catolice, depunând eforturi pentru readucerea creştinilor integrişti în sânul Bisericii.

Benedict XVI şi integriştii

Relaţiile sale cu Islamul n-au fost mereu liniştite. În 2006, Benedict al XVI-lea a afirmat că gândirea creştină lasă mai mult loc „raţiunii” decât Islamul, stabilind o legătură între religia musulmană şi violenţă.   Protest general în lumea musulmană, chiar cu unele manifestări violente (ce dovedeşte, de fapt asta? Nu chiar violenţa despre care a vorbit papa?).
Benedict al XVI-lea a declarat că a fost o înţelegere greşită şi s-a recules la Istanbul alături de un imam musulman, în direcţia Mecca.
Polemici, împăciuiri. Un papă ce nu doreşte să rupă tradiţia catolică, dar aspiră să ancoreze Biserica în epoca sa.
După trecerea primului moment de stupefacţie pricinuit de anunţul renunţării papei Benedict al XVI-lea la misiunea sa petriană, a apărut o frumoasă unanimitate printre comentatorii ce afirmă că această decizie curajoasă, raţională şi modernă va rămâne cu siguranţă ca un moment important şi poate de cotitură  în istoria Vaticanului.  

Spre o divizare a bisericii catolice? 

Au fost comentatori care s-au gândit deja la o revenire la organizarea Bisericii Catolice în mai multe patriarhate, după exemplul situaţiei din timpul Imperiului roman, când fiinţau cinci patriarhate: la Roma, Ierusalim, Alexandria, Antiohia şi Constantinopol. Putem adăuga că se poate lua ca exemplu organizarea Bisericilor creştine ortodoxe, care sunt şi acum organizate ca patriarhate autocefale, „primum inter pares” (adică primul între egali) fiind, în virtutea tradiţiei bizantine,  patriarhul Constantinopolului.
Papa Benedict al XVI-lea a denunțat "loviturile împotriva unităţii Bisericii" în prima slujbă după anunțul șoc

Papa Benedict al XVI-lea a denunţat miercuri, cu ocazia începerii Postului Paştelui catolic,  "loviturile împotriva unităţii Bisericii" şi "diviziunile în cadrul corpului eclezial".


Să fie acesta adevăratul motiv al abdicării-faptul că nu doreşte să facă parte dintr-un astfel de proiect?
"Citirea Vechiului Testament îi invită pe toţi creştinii să se gândească la importanţa mărturisirii credinţei şi a vieţii creştine pentru fiecare dintre noi şi pentru comunitatea noastră. 
Această faţă a Bisericii este câte odată desfigurată. Mă gândesc în special la păcatele împotriva unităţii Bisericii, la diviziunile din corpul bisericesc"
Benedict XVI la ultima liturghie 
Papa îşi continuă activitatea până în ultima zi din pontificatul său - ceea ce pare să-i mire pe ai noştri. La noi, când urmează alegeri, nici unul dintre directori nu mai face nimic, investiţiile sunt blocate, totul stă pe loc, pentru că...directorii respectivi nu ştiu dacă vor mai fi în funcţii după alegeri. Nici unul nu se gândeşte că , tocmai pentru că poate nu mai are mult timp, să facă maximum posibil ca să lase ceva bun în urma lui.
Iată că papa, deşi ştie sigur că se va retrage pe 28, munceşte parcă şi mai mult, până în ultimul moment. Chiar şi  în ultima zi va avea audienţe.
Ieri, de pildă, s-a întâlnit cu preşedintele Băsescu, ce era însoţit nu numai de soţie ci şi de o delegaţie de 12 persoane. În fotografie se vede cartea - unicat, editată în condiţii grafice artistice de excepţie - ce a fost dăruită suveranului pontif de delegaţia noastră. 
Este vorba despre un tetraevangheliar imprimat în 1908 pe hârtie lucrată artizanal, cu gravuri ca cele din Evul Mediu şi legat în piele. Volumul are laţimea de un metru cu coperţile deschise.



24 februarie - ultimul Angelus ca papă 

"Domnul m-a chemat să urc pe munte, să mă dedic încă şi mai mult rugăciunii şi meditaţiei."
Benedict XVI


După 28 februarie, titlul fostului papă va fi:

 "Sanctitatea sa Benedict XVI, papă emerit

sau 

"Sanctitatea sa Benedict XVI, pontif roman emerit".

 Benedict XVI va purta o sutană albă foarte simplă, diferită de cea a papilor. El va purta încălţăminte maron, aşa cum este perechea primită la vizita în Mexic.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 22.08.2013:

Papa Benedict a abdicat după o experienţă mistică

Papa  (actualmente emerit) Benedict al XVI-lea a explicat că a renunţat la însărcinarea sa pentru că a fost îndemnat de Dumnezeu să facă acest lucru.
Un vizitator ce a dorit să rămână anonim s-a întâlnit cu Benedict al XVI-lea la mănăstirea Mater Eclesiae, aflată în grădinile Vaticanului, unde fostul papă trăieşte acum aproape în întregime retras de lume, şi a relatat discuţia pe care a purtat-o în legătură cu hotărârea de abdicare.
Benedict al XVI-lea a spus că Dumnezeu nu i s-a adresat prin intermediul unei viziuni, ci în timpul unei "experienţe mistice", despre care nu a dat alte detalii.
Papa emerit a salutat acţiunile succesorului său, papa Francisc, spunând că îşi dă seama din ce în ce mai mult că renunţarea sa a fost "voinţa lui Dumnezeu".
Vizitatorul a estimat că Benedict al XVI-lea era în stare de sănătate destul de bună pentru a călători, contrar afirmaţiilor unor articole de presă despre o puternică degradare a sănătăţii fostului papă.

(Conform agenţiei catolice Zenit)

joi, 14 februarie 2013

Trasnet papal

Excomunicare cerească



Bulele (decretele) papale de excomunicare sunt date când e vorba despre o interzicere, sau despre sfârşitul serviciilor şi auspiciilor religioase.
Excomunicarea este aplicată mai ales în caz de erezie sau de moravuri contrare directivelor Bisericii.
În anumite cazuri s-a recurs la bula de aur.  Bula de aur este un document emanând de la papă  care subliniază importanţa deosebită a decretului sau a condamnării şi care este sigilată cu un sigiliu de aur.

Vocabularul utilizat de papi în diferitele tipuri de decrete este distinct. 
Se menţionează că, în cazul unei excomunicări simple, papa fulminează (din latinul fulminare, a lansa trăsnetul), adică el o formulează cu impetuozitate, cu mânie. 

Interesantă coincidenţă, pe 12 ianuarie, în ziua în care papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat retragerea, un trăsnet (fulmine) a lovit cupola Vaticanului.

Cine a fulminat, în acest caz?














Desigur, în epoca montajelor artistice de fotografii, au fost întrebări asupra autenticităţii fotografiilor.  Pentru că au fost mai multe. Întâi a publicat fotograful Alessandro Di Meo de la agenţia de presă Ansa. Apoi, a fost AFP, cu fotografie din alt unghi, dar cu acelaşi fulger. Iar în final, un film de la BBC. Fotograful Alessandro Di Meo povesteşte că în timp ce pregătea aparatul un alt fulger a lovit cupola.......
Se poate vedea filmul de la BBC aici:
http://www.huffingtonpost.it/2013/02/12/fulmine-sul-vaticano-e-caduto-il-giorno-delle-dimissioni-del-papa-e-vero_n_2668006.html
Între timp, pe net au apărut mai multe montaje cu acelaşi fulger deasupra a diferite catedrale,  dar nu există şi proba filmată, prin urmare cea de la Vatican e originală iar restul-imitaţii 
Comentarii mult mai numeroase au fost însă asupra motivelor gestului papei.

Cotidianul DIE WELT a scris că " încă de cînd fostul Cardinal Ratzinger a devenit Papa Benedict al XVI-lea: el nu a rîvnit la această funcţie care l-a smuls din lumea cărţilor, catapultîndu-l în vîrful ierarhiei ecleziastice şi în miezul dilemei în care se află la ora actuală biserica: „dacă rămîne anacronică, rezistînd spiritului vremii, îşi pierde enoriaşii, dacă se adaptează acestuia, are aceeaşi soartă.” Or, cărturarul Ratzinger, care s-a autodefinit ca un „slujbaş al adevărului”, este încredinţat că bisericii îi va merge bine doar dacă nu va accepta nici un rabat la tăria credinţei, menţionează cotidianul citat. 
Dar, cel mai bine putem vedea din însuşi textul hotărârii:




Oricum, termenul de demisie nu mi se pare potrivit pentru un suveran. Termenul ar fi ABDICARE