Cuplul gay nu vrea sa stea in Romania

Se vorbeste mult in aceste zile despre cererea unui cuplu homosexual dintre un cetatean roman si un american. Ei au cerut decizia Curtii Constitutionale pentru a se modifica Codul Civil de la noi astfel incat sa fie recunoscute (si permise la noi) casatoriile intre persoane de acelasi sex.
Ei se plang ca nu se pot stabili in Romania, asa cum ar dori, pentru ca domnul american nu poate sta aici decat trei luni.
Dar tot cei doi spun ca sunt impreuna de 14 ani. In tot acest timp, americanul nu a avut dorinta de a obtine cetatenia romana , desi ar fi normal ca doi soti (asa cum spun ei ca ar fi) sa aiba o cetatenie comuna. Nici acum nu pare sa doreasca a avea cetatenia romana, desi aceasta calitate i-ar permite sa locuiasca pe timp nelimitat in Romania.

Deci el nu cere cetatenia romana, dar vrea sa modifice legislatia Romaniei, in pofida dorintei cetatenilor romani (exprimata prin petitia pe aceasta tema ). Faimos, nu?

Ni se aduc argumente cum ca nu ar putea avea informatii de la spital, fara a le fi recunoscuta casatoria.
De cate ori am avut de a face cu un spital niciodata nu ni s-au cerut (mie si familiei mele) actele de casatorie pentru a putea vorbi cu doctorii. Dar, in vederea unor eventuale situatii extreme, in care ar fi nevoie de consimtamantul celuilalt pentru cine stie ce hotarare, cei doi ar putea face cate o procura la notariat prin care sa-l imputerniceasca fiecare pe celalalt sa ia decizii privind conduita medicala in cazul in care unul dintre ei ar fi inconstient.
Cei doi pot face si testamente unul in favoarea celuilalt , pentru cazul in care unul dintre ei isi pierde viata. Iar in timpul vietii, nimic nu ii impiedica sa-si administreze bunurile in comun si sa mai faca ce vor ei in comun, daca - asa cum a declarat tatal romanului la tv- cei doi "se intrepatrund".
Prin urmare, situatia lor se poate rezolva foarte simplu, dar se pare ca ei nu vor acest lucru.
Ei vor sa "faca valuri", sa provoace opinia publica (despre care stiu ce opinie are in mare majoritate).

Si doresc sa obtina inclusiv dreptul de a adopta copii.

Doar ca bunul simt arata ca o asemenea actiune ar avea efecte dramatice asupra copiilor respectivi, care cu cea mai mare probabilitate vor fi nascuti heterosexuali (asa cum arata statistica).

Copiii (chiar si puii de animale) invata instinctiv sa aiba un comportament asemanator cu al parintilor. Fetitele incearca rujul mamei si pantofii ei cu toc,  jocul cu papusa imita gesturile mamei fata de copii, baietii doresc sa-l imite pe tata. La adolescenta, in aceasta perioada derutanta de schimbari profunde, ei privesc cu atat mai mult spre parinti, al caror exemplu le poate da echilibrul.
Dar ce sa faca bietii copii daca nu se pot identifica , nu pot gasi modele de urmat in parintii adoptivi ? Pe de o parte, ei vor incerca din rasputeri sa-si imite parintii, sa dezvolte preferinte homosexuale. Dar acest lucru ar veni in contradictie cu natura lor innascuta, care este heterosexuala! Va surprinde ca un studiu indica faptul ca unora dintre acesti  adolescenti le vin ganduri de sinucidere?
Doar adoptiile ar trebui sa se faca doar in interesul copiilor, nu pentru satisfactia celor care adopta!