luni, 4 septembrie 2017

Recoltarea lotusului in Parcul Circului

Lotușii din Parcul Circului sunt declarați monumente ale naturii. Cum îi ocrotim?

 Lotuși încă netăiați 



Știm că din anul 1931 lotușii roz care cresc în micul lac din Parcul Circului (lotuși egipteni /Nelumbo nucifera / (Nymphea lotus) au fost declarați monument al naturii. 
Planta mai este denumită și Lotus indian sau Lotus sacru, fiind venerată în culturile orientale . Se consideră că el atrage armonia, prosperitatea, cu condiția- desigur- să nu fie violentat (tăiat/distrus...caz în care efectul e cel opus). Planta este asociată cu însuși Budda.
Se consideră că planta are o vibrație înaltă (bine înțeles atunci când florile nu sunt tăiate) și astfel ar atrage bunăstarea celor ce sunt în preajma lui. Țări ca India, Vietnam, Japonia și Macao au ales această plantă ca simbol național.
Planta e folosită și ca aliment și ca plantă de leac. 
Partea cea mai folosita a lotusului sunt semințele, care se coc în octombrie. Semințele lotusului ar ajuta fertilității. Se spune că cei care mănâncă aceste semințe  vor avea copii mulți și sănătoși.
La toate banchetele din timpul dinastiilor chineze, oaspeții erau serviți cu  semințe de lotus în timp ce sorbeau ceaiuri rafinate. Lotusul era cultivat în secolul al VIII-lea în multe ochiuri de apă din Orașul Interzis, fiind considerat plantă  aducătoare de fericire.

Lotusul este semnificativ în tradiția budistă deoarece Buddha Gautama (cunoscut și ca Buddha Sakyamuni) este înfățișat deseori stând pe o floare de lotus. Legenda spune că el își imagina oamenii ca pe niște “boboci de floare într-un lac, crescând din noroi și încercând să ajungă la suprafață, pentru a putea înflori”.
În țara noastră lotusul indian e floare rară, fiind întâlnit doar la Băile Felix sau în parcul Circului din București! Ca și la Băile Felix, și în parcul Circului coexistă lotuși cu nuferi.
De când parcul a fost amenajat (după ce fusese groapă de gunoi și loc de unde se extrăgea lut pentru  cărămidă), în micul lac natural de acolo podoaba cea mai prețioasă au fost lotușii roz. Una dintre atracțiile exotice ale Bucureștilor.

Acum câteva zile m-am dus în acel parc să văd minunea roz. Lacul era o frumusețe, acoperit cu un covor de flori de un roz gingaș, ce se ridicau deasupra frunzelor mari, verzi, ce acopereau aproape toată suprafața lacului. Mai erau și niște păpurișuri înalte, dar și câteva luciuri de apă liberă, pe care (și prin care) se zăreau rațe sălbatice, broaște țestoase, un soi de șobolani de apă (bizami?) și ceva peștișori. Mi-a părut rău că nu adusesem aparatul de fotografiat, nu aveam nici telefonul la mine, așa că mi-am propus să revin în altă zi pentru câteva poze.

Astăzi însă, am avut neplăcuta surpriză să văd că florile dispăruseră pe cea mai mare parte a lacului și nu fiindcă s-ar fi ofilit, ci fiindcă plantele fuseseră tăiate și la suprafața apei pluteau doar frunzele cu cozi retezate și care începeau să se usuce. Chiar atunci, o barcă dotată cu un fierăstrău electric tăia sistematic lotușii care  erau înfloriți!

 
Deși lotușii sunt în floare, fierăstrăul taie plantele de pe toată suprafața lacului. În spate se vede zona de la marginea lacului, unde barca nu a putut intra. 
 
Lacul a rămas acoperit cu frunze tăiate, care au început să se ofilească. În barcă se culeg florile. 
 
peisaj dezolant pe lac
 
Păpurișul rămâne neatins (o fi specie protejată?) 

Văzând cu ochii, fierăstrăul mecanic manevrat din barca motorizată a tăiat toți lotușii (cu excepția celor aflați prea aproape de mal), fără a se atinge de papura înaltă ce formează desișuri.
Pe luciul apei au rămas frunzele retezate (care- probabil- vor fi strânse ulterior). Florile (cel puțin o parte dintre ele) au fost strânse într-un sac de plastic și duse la o incintă laterală ce pare să aparțină personalului de întreținere a parcului (nu era nici o inscripție lămuritoare). 

 
teancuri de flori puse într-o camionetă
 
o parte dintre flori, mascate cu un sac de plastic, sunt duse la anexe

Am încercat să găsesc explicații pentru această acțiune de neînțeles. Poate lotușii trebuie să fie tunși din când în când? Însă, chiar în acest caz, de ce s-ar face asta când ei sunt în plină înflorire? De ce să nu se bucure cei care se plimbă prin parc de frumusețea florilor? Dacă semințele se coc în luna octombrie, de ce sunt tăiate plantele la începutul lunii septembrie?

Sau poate e de fapt o acțiune de recoltare a florilor?
 

Niciun comentariu: