Se afișează postările cu eticheta referendum. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta referendum. Afișați toate postările

marți, 14 iulie 2015

Poporul e de vina

2 iulie 2015

Pentru ce? Pentru orice s-ar întâmpla de rău!

Ce e de bine, e de la guvern. Ce e de rău- și nu știu cum se face că cele mai multe sunt de rău – sunt din vina poporului. Cum asta? Simplu: nu au votat cu cine trebuia!
Nu vă amintiți că așa ni s-a spus mereu în decursul anilor? Ce să vă facem, dacă i-ați ales pe ăștia! (Indiferent cine erau ei).
Până la urmă, după ce fuseseră epuizate toate variantele, unii dintre alegători au preferat să nu mai vină la vot, ca să nu mai fie vinovați că au ales prost.
Dar și aceștia au fost găsiți de vină. S-a spus la „tembelizor” că cei care nu au venit la vot nu mai pot fi nemulțumiți de ceva, odată ce nu au votat, fiindcă asta ar însemna că nu sunt interesați de cele ce se întâmplă cu țărișoara. Așa că, orice ar face, poporul tot e de vină.

Grexit? 

Un exemplu grăitor este acum în Grecia.
Guvernul grec actual a ajuns la putere după ce a promis poporului grec că va găsi soluții să rezolve problema datoriilor fără a adopta măsurile de austeritate cerute de către creditorii Greciei.
Uniunea Europeană a răscumpărat o mare parte din datoria Greciei, a mai acordat reduceri de datorie și amânări de plăți. Dar datoria Greciei e foarte mare, ba mai mult, datoria continuă să crească pentru că încasările la buget sunt mai mici decât cheltuielile. Și nici o altă mare putere nu s-a oferit să plătească datoriile Greciei fără să ceară nimic în schimb. S-a vorbit că unele țări ar fi fost dispuse să plătească pentru a cumpăra marile porturi ale Greciei. Poate și niște insule. Dar asta ar însemna, desigur, ca Grecia să aibă teritoriul național diminuat și să piardă veniturile substanțiale pe care i le aduc acum porturile. Deci să aibă o situație economică din ce în ce mai proastă.
După discuții infructuase, în decursul cărora a devenit evident că domnul Tsipras nu deține nici o soluție miraculoasă, Uniunea Europeană a declarat că nu mai poate face nimic pentru Grecia dacă nu se acceptă programul de austeritate, așa încât oricât de nedorită ar fi ieșirea Greciei din zona euro sau chiar din UE...asta e.
Grecia nu a mai primit o nouă tranșă de împrumut, din care să facă plățile curente.
Cetățenii și-au văzut veniturile din salarii și pensii blocate în bănci, având posibilitatea să retragă doar sume mici din acestea.
Primul ministru grec a cerut atunci un referendum, pentru ca poporul să decidă dacă să se accepte cerințele creditorilor.
Apoi a trimis o scrisoare creditorilor prin care spunea că acceptă condițiile acestora (mă rog, cu mici modificări). S-a crezut atunci că situația s-a rezolvat și că nu se va mai organiza referendumul, vor fi adoptate măsurile de austeritate iar Grecia va primi tranșa de împrumut strict necesară.
 Dar nu, tot primul ministru a anunțat că referendumul va fi organizat în continuare, iar el cheamă poporul să voteze „nu” la cerințele creditorilor. Fără să spună, însă, care ar fi urmările în acest caz.
Adică, oricare ar fi situația, doar poporul ar fi de vină.
Dacă rezultatul ar fi „da”, să se accepte măsurile de austeritate, iar Grecia să rămână în UE, poporul nu ar mai avea dreptul să se plângă: el a ales asta, deși premierul i-a sfătuit să voteze „nu”. Nimeni nu l-ar mai putea învinui pe Alexis Tsipras că nu și-a ținut promisiunile electorale, nu?
Dacă poporul va vota „nu”, iar Grecia va ieși din zona euro , poate și din UE (nu se știe), dacă va urma o inflație galopantă a monedei drahma, (sau oricum s-ar numi ea) , dacă țara va fi declarată în incapacitate de plată și se va institui o guvernanță care să ia hotărâri în locul guvernului, iarăși doar poporul ar fi de vină. Doar premierul a trimis o scrisoare de acceptare a condițiilor creditorilor, dar poporul a respins această soluție.
Până una-alta, creditorii au declarat că nu vor acorda Greciei încă o tranșă de împrumut înainte de aflarea rezultatului referendumului.
Important e însă că guvernul nu e de vină. Niciodată.

******************************************************************************************************************************
Interesant este că guvernele nu au cerut niciodată acordul poporului (prin referendum) atunci când au îndatorat țara, deși știau că nu vor putea plăti ratele decât cu alte împrumuturi sau vânzând patrimoniul țării. 

Vedeți aici care au fost primele măsuri luate de guvernul grec după alegeri și niște caricaturi care se dovedesc foarte „la obiect”
http://nazone.ro/2015/01/grecia-pune-europa-pe-ganduri.html

******************************************************************************************************************************
3.07.2015
Ce s-ar întâmpla dacă Grecia ar renunța la euro?
Nu trebuie să fii economist ca să ghicești.
Care e diferența între moneda euro și o altă monedă pe care ar adopta-o o țară din UE?
Moneda euro e susținută de către toate statele din zona euro și drept urmare este relativ stabilă.
Astfel, salariile și pensiile plătite în euro nu se devalorizează decât cu indicele de inflație de pe ansamblul UE.
De aceea, spre exemplu, statelor din UE care vor să adopte moneda euro li se cere ca mai întâi să aibă o inflație similară cu cea din zona euro.
Dacă în schimb țara are o monedă proprie, guvernul țării respective poate devaloriza moneda respectivă oricât de mult. Așa că, dacă guvernul nu va avea bani de pensii și de salarii pentru bugetari, va devaloriza moneda și astfel valoarea pensiilor și salariilor va scădea , chiar dacă sumele încasate vor fi aceleași. În felul acesta tot populația va avea de suferit, doar că procesul nu se știe când se va opri. Astfel puterea de cumpărare a monedei va scădea , fără ca guvernul să fie acuzat că „ a tăiat pensiile și salariile”. Românii au avut deja de a face cu inflația galopantă după 1989.
Cum e în Grecia și cum e în România
România a trecut și trece de asemenea prin greutățile împovărătoare ale plății unei datorii externe mari. Spre deosebire de greci, românii au acceptat fără crâcnire condițiile impuse de organismele financiare creditoare , care le-au indicat condiții mult mai dure decât cele pe care ar trebui să le aplice grecii. Sigur, datoria României nu este atât de mare ca a Greciei, dar România nu mai are atuurile economice din trecut. Ea nu mai are flotă comercială - în timp ce Grecia are cea mai mare flotă comercială din UE. Turismul din România este extrem de palid, în timp ce Grecia obține venituri substanțiale din turism. Cercetarea științifică din România aproape a dispărut, combinatele industriale au încăput pe alte mâini , rezervele de hidrocarburi sunt date spre exploatare unor firme străine , (și doar scăderea prețului petrolului ne-a salvat pentru moment de forarea unui mare număr de sonde pentru gaze de șist) , pădurile sunt pe cale de distrugere totală, terenurile agricole se erodează ca urmare a acestui fapt....Rezervele de aur au fost date unor firme străine care urmează să facă mări de cianuri și să ne dea...praful de pe tobă ....și am putea continua. Guvernul nostru îi roagă pe chinezi să preia centralele noastre nucleare , pe care noi nu le mai putem termina, se aude că se dorește vânzarea singurului mare aeroport -cel de la Otopeni, în condițiile în care Aeroportul Băneasa a fost scos din circuitul comercial, s-ar vinde și portul Constanța, pământurile agricole au fost vândute în mare parte,  sistemul medical e la pământ, veniturile cetățenilor sunt pe ultimul loc din Europa etc, etc. În acest cadru sumbru, PIB-ul nostru (Produsul Intern Brut) a crescut. Cum se explică? Firmele străine care au achiziționat ce a mai rămas din industria noastră, ori terenurile agricole , ori resursele naturale produc. Producția apare în statistici. Doar că profitul merge la proprietari, adică în alte țări. Iar nivelul de trai de la noi rămâne scăzut.

În același timp PIB-ul Greciei a scăzut cu 30% în ultimii ani. Totuși, nivelul de trai de acolo e mult mai ridicat decât la noi, deși este mai scăzut decât în alte țări din zona euro. (Măsurile de austeritate luate deja au înrăutățit situația economică). În Grecia, statisticile spun că din cei 4,5 milioane de persoane care lucrează, peste un milion nu beneficiază de nici un fel de securitate socială, pentru că lucrează „la negru”. Mai există și  sub forma de lucru ca„lucrători independenți”. Ei nu au venituri fixe, concedii și își plătesc singuri (ori nu) taxele și asigurările sociale. Sau afirmă că lucrează cu jumătate de normă, dar de fapt lucrează cu normă întreagă dar plătesc taxele ca pentru jumătate. (Aceștia ar fi vreo 200 000).
Salariul mediu brut din Grecia este 803 €, iar la noi este 538.83€ (din care salariul net 380.64 ).

Unul dintre reperele importante este nivelul pensiilor.
În ianuarie 2015, „pensia principală medie” era 713  în Grecia, la aceasta adăugându-se „pensia complementară” de 169  . Să mai amintim că la noi pensia medie este de 176 ? (fără pensie complementară, care mai are mult până să înceapă a fi plătită).
Pensiile din Grecia au fost deja reduse în cadrul  programului de austeritate (în anul 2013 pensia medie din Grecia era de 1675 ). În condițiile în care șomajul din Grecia a atins cote alarmante, 26,6%), pensiile seniorilor  reprezintă plasa de siguranță a familiei. Grecia alocă 13% din PIB pentru susținerea sistemului de pensii . (Pensiile private au fost afectate de numeroase fraude -aviz celor care abia au început să cotizeze în acest sistem, așa cum facem noi acum).
La începutul anului 2015, unul din doi cetățeni care se pensionau în Grecia avea sub 61 de ani (cu pensionare anticipată sau pe caz de boală) . Guvernul lui Alexis Tsipras se opune suprimării primei de solidaritate care se acordă pensionarilor cu pensii mai mici de 700 €/lună și impozitării cu 5% a pensiilor complementare, măririi cu 1% din pensia de bază a cotizațiilor pentru sănătate . Alexis Tsipras a promis de asemenea restabilirea plății a celei de a 13-ea lună de pensie și creșterea pensiilor mici.  
******************************************************************************************************************************

12.07.2015
Pro sau contra „grexit”
După cum am putut vedea, țările europene au păreri diferite în privința situației Greciei.
Germania, Olanda, dar și țările Europei de est (Finlanda, Letonia, Estonia, Lituania, Slovacia) apără politica de austeritate și implicit ieșirea Greciei din zona euro. 
Germania a făcut publică propunerea ca grecia să iasă pentru 5 ani din zona euro.
În Finlanda, Parlamentul a somat guvernul din țara sa să negocieze ieșirea Greciei din zona euro- adică „grexit”. Țările din estul Europei declară că sunt prea sărace pentru a plăti erorile Greciei, pentru că la rândul lor au făcut sacrificii  de genul celor pe care Grecia refuză să le facă.

Pe de altă parte, există curentul „anti”, partidele populiste europene cum ar fi Podemos din Spania, Mișcarea 5 stele din Italia, Sinn Feinn din Irlanda care susțin partidul Syriza din Grecia.
Tocmai această susținere se pare însă că nu ajută la luarea unei decizii de iertarea datoriilor Greciei, pentru că aceasta ar contribui implicit la întărirea curentului antieuropean.

Țările din sudul Europei, Spania și Portugalia au rămas destul de neutre și deschise la ideia nui acord. Italia a arătat de asemenea că nu dorește ieșirea Greciei din zona euro.
Susținerea cea mai puternică vine din partea Franței, care a salutat propunerile făcute de Grecia (la redactarea cărora a și contribuit prin trimiteera unor economiști francezi la Bruxelles).

Unii experți de la Banca Central Europeană (BCE)) au analizat problema și au conchis că:
Grecia nu poate:

  • Să fie expulzată din zona euro de către alte state din zona euro
  • Să fie expulzată din zona euro de către instituții ca BCE sau Comisia Europei
  • Să decidă să abandoneze euro dar să rămână în UE (de ce oare? -nn

Grecia poate:

  • Să aleagă să părăsească UE și implicit să piardă și statutul de membră în zona euro
  • Să iasă din UE și sin zona euro, dar să continue să folosească euro
  • Să dea faliment, să rămână în UE și să păstreze moneda euro (ceea ce ar fi o ideie foarte proastă)

Unele state europene, cum ar fi Muntenegru și Kosovo nu fac parte din Uniunea Europeană, dar folosesc totuși moneda euro ca monedă.
De remarcat faptul că euro este ca o monedă străină pentru statele membre în UE, pentru că nici una nu are dreptul de a emite această monedă.
Doar BCE, independentă, decide pentru fiecare stat din UE de ce cantitate de euro poate dispune. 
Dacă BCE ar decide să nu mai elibereze euro Greciei, atunci Grecia ar fi silită să își imprime propria sa monedă paralelă, temporară sau definitivă. Iar asta pare să fi început deja. De la sfârșitul lunii iunie BCE nu mai oferă suficiente lichidități băncilor grecești pentru a compensa retragerile masive ale depunătorilor. De aceea băncile grecești au limitat particularilor sumele pe care le pot retrage (60 de euro/zi).

După acest week end de negocieri, luni 13 iulie vom afla fie că Grecia a semnat un acord cu creditorii săi și ca urmare BCE va da din nou fonduri băncilor grecești, fie că Grecia nu a încheiat acordul respectiv iar băncile grecești vor continua să rămână parțial închise .
În aceasta a doua variantă, guvernul grec ar putea să apeleze la o monedă electronică paralelă pentru plata salariilor , pensiilor și a facturilor. Adică, începutul Grexit.
******************************************************************************************************************************

13.07.2015
 #Greekment
Țările  din zona euro s-au pus de acord luni, după discuții extrem de îndelungate, să negocieze un al treilea plan de ajutorare a Greciei, cu o sumă cuprinsă între 82 și 86 miliarde de euro, în schimbul unor grele sacrificii printre care se amintesc creșterea TVA la 23% (tot e mai puțin decât la noi), privatizări (asta s-a făcut la noi demult) și constituirea unui fond care să supervizeze privatizările (ei bine asta nu s-a făcut la noi, că dacă se făcea, poate că ne alegeam totuși cu ceva de pe urma privatizărilor), precum și o reformă a pensiilor (care au devenit celebre pentru sumele substanțiale încasate de pensionari cu durate destul de scurte de activitate la activ).
În Grecia, banii rezultați din privatizări vor forma un fond de garantare a respectării obligațiilor asumate. O parte din ei vor fi folosiți pentru investiții care să ajute la dezvoltarea economică a Greciei, iar altă parte va refinanța băncile grecești. Fondul va fi gestionat din Grecia).

La noi cam tot ce aveam a fost privatizat, chiar și resursele naturale,  iar cu banii nu se știe ce s-a făcut, că autostrăzi nu avem, industrie nu mai avem, agricultură intensivă nu mai avem, flotă comercială nu mai avem, cercetare nu mai avem, sistemul sanitar duce lipsă de medici, de asistente medicale, de aparatură și de sedii fără infecții intraspitalicești cu germeni multirezistenți, iar învățământul lasă mult de dorit. În schimb, avem datorii mai mari ca niciodată în istoria noastră.
PIB-ul nostru e la coada Europei, iar nivelul nostru de trai de asemenea. Iar prin deficitul anual, datoriile românești cresc vertiginos!

Partidele antiliberale din Eurova dezavuează acordul și îi îndeamnă pe greci să-l respingă.
Eurodeputatul spaniol Pablo Echenique, ales regional din partea partidului antiliberal Podemos consideră însă că acordul la care s-a ajuns în privința Greciei va duce la transformarea acestei țări în protectorat. Hashtag-ul la modă este acum #ThisIsACoup (asta e o lovitură de stat) .
Atât partidul eurofob britanic Ukip cât și partidul francez de extremă dreaptă Frontul național consideră că suveranitatea națională a Greciei a fost călcată în picioare. 
Florian Philippot, vivepreședintele Frontului național consideră că „s-a adus în sclavie un popor întreg” pentru „a se salva euro cu orice preț”.
Ce cuprinde acordul

  • Un ajutor financiar de 86 de miliarde de euro din partea Mecanismului european de stabilitate, iar cu începere din 2016 și de la FMI.
  • Constituirea unui fond privat care să gestioneze banii ce vor proveni din privatizările bunurilor Greciei . Fondurile vor fi în Grecia și vor fi gestionate de către autoritățile grecești, sub supervizarea instituțiilor europene.                                                                                                   (Asta ar trebui să împiedice furturile, dar ar garanta și faptul că ratele datoriilor se vor plăti). Acest fond, ce va aduna circa 50 de miliarde de euro va fi folosit pentru recapitalizarea băncilor grecești (25 de miliarde), pentru plata datoriilor (12,5 miliarde) și pentru dezvoltarea economiei Greciei (12,5 miliarde). Banii vor proveni din privatizarea de aeroporturi, porturi, companii petroliere, poate chiar insule.
  • Comisia Europeană va lucra împreună cu guvernul grec pentru a relansa economia, a crea locuri de muncă: 35 de miliarde de euro provenind din fonduri europene vor fi investite în Grecia.
  • Aceste măsuri ar trebui să fie aprobate de parlamentul grec. Patru dintre prevederile planului de măsuri ar trebui să fie aprobate până miercuri : reducerea automată a cheltuielilor în cazul nerespectării deficitului maxim aprobat, simplificarea tranșelor de TVA și lărgirea bazei de impozitare, precum și măsuri de reformare a sistemului de pensii. 
  • Se cer de asemenea Greciei un calendar de liberalizare a economiei, mai multă flexibilitate pe piața muncii și privatizarea rețelei de electricitate. 

******************************************************************************************************************************
Victor #Monta 
România s-a aflat și ea în atenția agențiilor de presă, în urma publicării știrii că premierul ei, Victor #Monta apare în calitate de învinuit într-o afacere penală de fals și spălare de bani.
Euronews a corectat ulterior numele premierului român- asta e, situația.
"Romanian prosecutor say name PM Victor #Monta as defendant in forgery and money laundering criminal probe (Reuters)".

După câteva minute, Euronews a rectificat știrea, (cu scuzele de rigoare), făcând cunoscut faptul că numele premierului român este de fapt Victor Ponta.

duminică, 2 martie 2014

marți, 25 februarie 2014

Referendumul din Catalonia ilegal

Catalonia nu se va separa de Spania

Spania s-a "regionalizat" , ceea ce pare să-i fi adus foarte multe probleme.
După ce o serie de analişti au apreciat că actuala criză economică din Spania a fost favorizată, dacă nu chiar provocată de regionalizarea ţării, acum se manifestă şi tendinţe de separare a regiunilor mai bogate, care nu mai vor să contribuie la bugetul comun al statului spaniol.
Este cazul Cataloniei, care are în prezent statutul de regiune autonomă în cadrul statului spaniol, dar nu are un sistem fiscal independent, astfel încât peste 60% din taxele şi impozitele plătite sunt folosite pentru menţinerea celorlalte comunităţi autonome , mai sărace, din Spania.
Catalonia are o foarte puternică identitate culturală şi lingvistică. Ea este populată de 7,5 milioane de locuitori şi a cunoscut în ultimii ani puternice tendinţe naţionaliste, declanşate de criza economică, ce a alimentat un sentiment de nedreptate şi a crescut tensiunile politice.
Regiunea, care a fost unul dintre motoarele economice ale Spaniei, a devenit una dintre cele mai pline de datorii regiuni ale Spaniei.
Naţionaliştii catalani anunţaseră un referendum pentru data de 9 noiembrie 2014, dată la care locuitorii ar fi trebuit să răspundă la întrebările: " Vreţi să fie Catalonia un stat?" şi dacă da, "vreţi ca acest stat să fie independent?".

Referendumul asupra separării regiunii autonome este ilegal


Şeful guvernului spaniol, Mariano Rajoy a anunţat  că acest referendum nu va avea loc, fiindcă este ilegal.
"Doar ansamblul poporului spaniol are puterea de a decide asupra a ceea ce trebuie să fie Spania" a spus el.
Primul ministru spaniol a spus: " Am fost mereu dispus la dialog, dar în cadrul Constituţiei şi al legii".
" Toţi cei care pretind să modifice Constituţia pout să ceară acest lucru, dar respectând regulile pe care Constituţia însăşi le-a stabilit. Asta înseamnă statul de drept" a subliniat el.

Poziţia Uniunii Europene


Vicepreşedintele Comisiei europene, Viviane Reding chemase duminică guvernul spaniol şi pe conducătorii regionali ai Cataloniei să " negocieze cu spiritul deschis pentru a ajunge la un acord" care să evite ca regiunea să continue pe calea de a obţine independenţa.






duminică, 17 noiembrie 2013

Bogăţiile subsolului sunt ale comunelor

Bogăţiile subsolului sunt ale comunelor, dacă nu au fost declarate de interes public naţional 

conform cu:
LEGEA 213/1998 privind bunurile proprietate publică. Actualizată 2013

ANEXA:

LISTA cuprinzand unele bunuri care alcatuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale

III.Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri:

1.drumurile comunale, vicinale şi străzile;
2.pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement;
3.lacurile si plajele care nu sunt declarate de 
interes public naţional sau judeţean;
4.reţelele de alimentare cu apţ, canalizare, termoficare, statiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente;
5.terenurile şi cladirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul local şi primăria, precum şi instituţiile publice de interes 
 local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile şi altele asemenea;
6.locuinţele sociale;
7.statuile şi monumentele, dacă nu au fost declarate de 
interes public naţional;
8.
bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public naţional;
9.terenurile cu destinaţie forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului şi dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mai multe instanţe de judecată au hotărât că edilii locali care interzic pe teritoriul comunei lor explorarea (şi exploatarea) gazelor neconvenţionale nu şi-au depăşit atribuţiile.
Comunele Şuletea, Pogana şi Alexandru Vlahuţă au câştigat procesele cu Prefectura Vaslui pe această temă. Prefectura a făcut recurs la Curtea de Apel Iaşi..
Update 9.01.2014

Referendum la Puieşti privind gazele de şist

Consilierii locali din comuna vasluiană Puieşti au hotărât marţi, în unanimitate, ca pe data de 9 februarie 2014 sa fie organizat un referendum pentru consultarea populaţiei privind explorarea gazelor de şist de către compania americană Chevron.

La sedinţă au fost prezenţi 10 din cei 13 consilieri locali.

"Normal este ca populatia sa fie consultată într-o astfel de problemă, de importanţă majoră pentru comunitate. Vom vedea ce vor decide cetăţenii", a declarat primarul comunei Puieşti, Costel Moraru.

Chevron a obţinut în judeţul Vaslui acorduri de mediu pentru începerea explorării în trei perimetre: Popeni 1A, în comuna Găgeşti, Siliştea 1A, în comuna Pungeşti, şi Păltiniş 1A, în comuna Băceşti, şi a depus documentaţia pentru obţinerea acestui acord pe cel de-al patrulea perimetru, în comuna Puieşti.

La Pungeşti 14 localnici au fost 11 zile în  grevă a foamei în semn de protest, până când tabăra în care protestau a fost desfiinţată cu forţa de jandarmi, fiind reclamaţi de asociaţia care administrează păşunea pe care era tabăra. Desigur, păşunatul ar trebui să fie intens în ianuarie- mă gândesc.
Cei din Pungeşti şi-au adus aminte de victimele răscoalei din 1907, pe care au vrut să le comemoreze, dar şi în acest caz au fost împrăştiaţi de jandarmi. Se pare că nu au voie să circule în grupuri mai mari de trei persoane. 

Metoda cea mai sadică aplicată împotriva sătenilor din Pungeşti este deplasarea în sat a 200 de jandarmi, a căror cazare să fie plătită de săteni cu 6000 de euro/zi! 
Asta, în condiţiile unei localităţi sărace, pentru ai cărei locuitori   900 de euro (cât ar fi pentru un jandarm, pe lună) este o sumă absolut exorbitantă.

Asta îmi aduce aminte că în China, în cazul celor condamnaţi la moarte familia condamnatului trebuia să plătească glonţul cu care era ucis acesta (Nu cred  că măsura mai este valabilă acum, în China. Asta era pe timpul lui Mao).

Aflăm din presă că 15 comune din judeţul Vaslui au sau au avut procese cu Prefectura în încercarea de a interzice amplasarea sondelor cu fracturare hidraulică pe pământurile lor, dar multe au pierdut procesul şi nu au mai făcut recurs.
Compania Chevron intenţionează să amplaseze peste 2400 de sonde în judeţul Vaslui şi 2200  în judeţul Iaşi, cu începere din comunele Mironeasa şi Ipatele (sat Ipatele şi sat Cuza Vodă) - câte o sondă la fiecare 4 hectare. Asta, pentru a efectua fracturarea hidraulică pe toată suprafaţa concesionată, dat fiind că sondele se întind pe orizontală, în subsol, cam tot atât cât se sapă şi pe verticală, adică pe raze de circa 3 km, în toate direcţiile şi la diferite adâncimi. 

Fracturarea hidraulică a poluat apa din SUA

În acelaşi timp, în SUA se primesc un număr enorm de plângeri privind contaminarea surselor de apă cu petrol sau gaz, în cel puţin patru state (conform relatărilor din Asociated Press).
În Pennsylvania - 398 de reclamaţii în anul 2013 şi 499 de plângeri în 2012. 
Una dintre familiile care a depus plângere a obţinut o înţelegere cu firma de exploatare primind 1,6 milioane dolari despăgubire (iar pe urmă s-a mutat în altă parte, probabil, cu banii obţinuţi).

Extragerea hidrocarburilor din depozitele de şist presupune pomparea a sute de mii sau chiar milioane de litri de apă sare şi peste 500 de substanţe chimice, dintre care multe sunt cancerigene, în pământ, pentru a sparge roca şi a elibera gazul. O parte din acea apă urcă apoi din nou la suprafaţă odată cu gazul, iar compania o reintroduce în sol prin intermediul altor sonde, forate special. În tot acest proces lichidul contaminat poate polua apa freatică. În acelaşi timp, uriaşa cantitate de apă poluată este scoasă din circuitul normal al apei în natură, regiunea devenind din ce în ce mai secetoasă. Apa cu agenţi lubrefianţi introdusă la mari adâncimi în sol produce şi cutremure, prin facilitarea alunecării straturilor de roci.


Nu doar Chevron explorează/exploatează gaze de şist, la noi

Nu departe, în Vrancea, marii exploatatori: Rompetrol (MunaiGaz, Kazahstan) şi Petrom SA (OMV, Austria) activează deja. Rompetrol la  la Fitioneşti, Verdea, Vizantea Livezi, Tulnici Nistoreşti şi Buda, în perimetrele Gresu, Nereju şi Focşani (200 km2 preluaţi de la firma americană Forest Oil ) dar  şi în "blocurile petroliere" Satu Mare şi Zegujani, din nord-vestul şi din sud-vestul ţării. 
Petrom SA a căpătat perimetrul de explorare/exploatare Adjud (unde e în funcţiune sonda Torceşti, care le aduce austriecilor 130000 m3/zi de gaze şi 11 t gaz condensat/zi) şi perimetrul Burcioaia, exploatată prin schela Moineşti. Mai e şi SNGN Romgaz SA, pe acolo, pe undeva.  
Asta, după ce s-a constatat că la "Focul Viu", în Vrancea, sunt emanaţii de gaze naturale. Dar şi foarte multe cutremure, care s-au îndesit în ultima vreme.


duminică, 2 iunie 2013

2 iunie Ziua Italiei

2 iunie 1946 – proclamarea Republicii Italiene

Scurt istoric



În condiíile dificile legate de sfârşitul celui de-al doilea război mondial, regelui Vittorio Emanuelle al III-lea I s-a reproşat colaborarea cu regimul fascist al lui Mussolini şi preluarea de puteri lărgite de a numi guvernul, în opoziţie cu tradiţia anterioară a ţării şi instituirea unui guvern autoritar, similar celui instituit de regele Carol al II-lea la noi.


În 1943 Vittorio Emmanuelle al III-lea , în acord cu partidul fascist i-a retras mandatul lui Mussolini şi chiar l-a arestat (acesta fiind apoi eliberat de paraşutişti germani), favorizând încheierea unui armistiţiu cu aliaţii, apoi a fugit în suul ţării, controlat de forţele aliate. Ţara a fost devastată de un război civil.
Cum popularitatea regelui Vittorio Emanuelle era foarte scăzută, el fiind compromis în urma colaborării cu fasciştii, în 1946 i s-a cerut să abdice  în favoarea fiului său Umberto, care a semnat un decret pentru oganizarea unui referendum  pentru alegerea unei Adunări Constituante, dar şi pentru a se alege forma de guvernământ.
Pentru prima dată, în Italia au avut drept de vot şi femeile!

joi, 7 martie 2013

E foarte probabil ca România să rămână o republică?

Constituţia revizuită poate fi şi neconstituţională?

Domnul Crin Antonescu a vorbit la Academia Română despre acţiunea de revizuire a Costituţiei, de către un colectiv pe care cu onoare îl conduce.
Şedinţa era o "dezbatere" şi s-a spus că dezbaterie de acest fel vor continua.
Din păcate, nu am auzit nimic asemănător cu o dezbatere. Nu am auzit o expunere de motive pro şi contra unor idei ce ar trebui să intre în Constituţia revizuită, ba chiar s-a spus că discuţiile vor avea loc " în altă parte, în locurile obişnuite". Domnul Antonescu a spus că nu doreşte să intre într-o polemică. Păi, ce este atunci o dezbatere? Domnia sa nu doreşte nici să primească un proiect de constituţie din partea Academiei, presupunând că acolo ar fi şi păreri contradictorii. Păi, dacă într-un for de elită, cum este Academia, există păreri contradictorii cu privire la Constituţie, nu e necesar ca tocmai aceste păreri să fie dezbătute public, cu argumente pertinente, pentru a se ajunge la cea mai bună soluţie?
Argumentele logice şi competente nu ar convinge oare, pentru obţinerea unui consens între membrii elitei româneşti?
Constituţia are, oricum o multitudine de articole.
Ea va trebui să fie votată în final de popor, prin referendum.
E greu de crezut că toată lumea va studia acel nou text şi va trece toate articolele prin prisma propriilor sale concepţii, pentru a stabili dacă este de acord sau nu cu textul propus.
Tocmai de aceea, este evident că cineva care vrea ca noul text al Constituţiei să reflecte într-adevăr voinţa poporului român, ar trebui să organizeze dezbateri televizate pentru fiecare punct din Constituţie ce se doreşte a se modifica, pentru a se explica public argumentele pro (sau contra) ale persoanelor competente în domeniu.

Deocamdată nu vedem aşa ceva.
Ba, chiar, constatăm că însuşi preşedintele se plânge că nu ştie ce anume se vrea a se modifica.
Păi, atunci, dacă nici el nu e la curent, ce să mai zicem noi, amărâţii?
Cum vom şti ce vom vota?

În paranteză fie spus, aud că se doreşte o lege a referendumului prin care să se considere valid un referendum cu o prezenţă foarte slabă şi aprobat ceva cu votul unui număr foarte mic de persoane. Probabil că populaţia va evita să meargă la un referendum despre ceva ce nu a apucat să cunoască suficient pentru a avea o opinie fermă. Atunci, noua Constituţie va fi hotărâtă de o minoritate care va avea propriile păreri - poate contrare majorităţii?

Câteva lucruri  a spus domnul Antonescu despre Constituţie, în discursul de la Academie:
România va rămâne un stat unitar, angajat în structurile din care face parte, o democraţie constituţională şi parlamentară şi, "foarte probabil", România va rămâne o republică.(!)
.

Foarte probabil înseamnă că nu e absolut sigur. Deci că nu este exclus să fie şi altfel. 

Cum ştim, însă, că în actuala Constituţie, la  ARTICOLUL 152: Limitele revizuirii, se precizează la aliniatul 1 că Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.", 
înseamnă că în opinia domnului Crin Antonescu noua Constituţie ar putea fi şi....neconstituţională?? 

De fapt, se spune mereu că nu va fi o nouă Constituţie, ci doar se revizuieşte cea veche. Asta, pentru că pentru o nouă Constituţie ar fi nevoie de o Adunare Constituantă, nu doar de un colectiv restrâns de politicieni. 

Vorba este, însă, câte modificări se pot face ca să fie considerată doar o revizuire a Constituţiei şi nu una nouă? Nimeni nu spune asta, dar în practică se vorbeşte despre schimbari numeroase  şi în puncte importante.
Mai poate fi considerată asta o revizuire, sau e de fapt o încropire a unei noi Constituţii, "pe sub masă?"






luni, 17 decembrie 2012

Modificarea Constituției


Văd la  televizor, de ceva vreme, că se tot discută despre modificarea Constituției.
Adică, politicienii discută între ei, despre modificarea Legii Fundamentale care ne privește pe noi.
Pe noi, însă, nu ne întreabă nimeni.
Nimeni nu ne spune care anume ar fi TOATE  modificările despre care ar fi vorba și care ar fi argumentele pentru schimbarea lucrurilor. Nu vedem specialiști care să expună argumente pro și contra, ca să înțelegem și noi.