2 iunie 1946 – proclamarea Republicii Italiene
Scurt istoric
În
condiíile dificile legate de sfârşitul celui de-al doilea război mondial,
regelui Vittorio Emanuelle al III-lea I s-a reproşat colaborarea cu regimul
fascist al lui Mussolini şi preluarea de puteri lărgite de a numi guvernul, în
opoziţie cu tradiţia anterioară a ţării şi instituirea unui guvern autoritar,
similar celui instituit de regele Carol al II-lea la noi.
În 1943
Vittorio Emmanuelle al III-lea , în acord cu partidul fascist i-a retras
mandatul lui Mussolini şi chiar l-a arestat (acesta fiind apoi eliberat de paraşutişti
germani), favorizând încheierea unui armistiţiu cu aliaţii, apoi a fugit în
suul ţării, controlat de forţele aliate. Ţara a fost devastată de un război
civil.
Cum
popularitatea regelui Vittorio Emanuelle era foarte scăzută, el fiind compromis în
urma colaborării cu fasciştii, în 1946 i s-a cerut să abdice în favoarea fiului său Umberto, care a semnat
un decret pentru oganizarea unui referendum
pentru alegerea unei Adunări Constituante, dar şi pentru a se alege forma
de guvernământ.
Referendumul
Cum
referendumul ( contestat de unele forţe politice) a decis forma de guvernământ
republicană, Umberto al II-lea a părăsit şi el Italia, aşa cum făcuse mai
înainte şi tatăl său.
Comentariile analiştilor
Unii
sociologi au afirmat că populaţia cu un grad mai înalt de educaţie a votat
pentru republică, în timp ce populaţia mai săracă sau chiar analfabetă (aflată
mai mult în sud) au votat pentru monarhie.
S-a considerat,
de asemenea, că soldaţii italieni lăsaţi la vatră s-au considerat trădaţi şi
abandonaţi de rege, în urma acţiunii de arestare a lui Mussolini rezultând
luarea unui mare număr de prizonieri de către trupele germane (650000 de
militari italieni au fost internaşi în lagăre din Germania), iar regele a fost făcut responsabil pentru
soarta lor. Vittorio Emanuelle a fost perceput ca un lider prea slab, care nu a
reacţionat în nici un fel la emiterea legilor antievreieşti.
Nu putem să
nu ne gândim şi la cei 97 732 de militari
români români luaţi prizonieri de sovietici după decretul – surpriză al regelui
Mihai I de la 23 august 1944, ca armata română să depună armele necondiţionat. Dintre aceştia, 20411 au format diviziile ce
au luptat, în faţa trupelor sovietice, contra trupelor hitleriste, până în
munţii Tatra, rezultând un număr mai mare de pierderi de vieţi omeneşti din
rândul românilor decât în toţi anii de război anteriori. Supravieţuitorii au
fost trimişi în ţară pe jos, trenurile lor militare fiind confiscate de
sovietici. Dintre militarii luaţi prizonieri şi trimişi în lagărele din
Kazahstan, 900 au pierit. Despre cei trimişi în Siberia nu se ştie.
Faptul că
Maria José, soţia principelui Umberto, a încercat pe cont propriu să trateze cu
aliaţii încheierea unei păci separate, a fost văzut ca un semn de lipsă de
unitate în familia regală, incapabilă să se plaseze în poziţia potrivită pentru
rezolvarea problemelor majore ale ţării. Fuga regelui la Brindisi cu câteva ore
înainte de semnarea armistiţiului a fost considerată o abandonare a ţării de
către conducătorul ei. Papa fusese de asemenea lăsat fără protecţie.
Umberto al
II-lea nu a recunoscut rezultatele referendumului, dar noua constituţie ,
republicană, a permis instituirea de dispoziţii ce interziceau intrarea lui Umberto şi a urmaşilor lui de sex masculin în Italia . Din octombrie 2002
urmaşilor lui Umberto al II- lea li s-a permis să intre în Italia. Nu s-a
vorbit, însă, despre vreo restituire de bunuri imobile către aceştia.
Republica italiană
Actualmente,
preşedintele Republicii italiene este şeful statului, ales de deputaţi,
senatori şi de reprezentanţii regiunilor pe o perioadă de 7 ani. El numeşte pe
primul ministru, dar şi pe toţi miniştrii din guvern şi are dreptul de a
dizolva parlamentul.
A fost o
încercare de a introduce în constituţie o prevedere ce ar fi transformat ţara
într-un stat federal, dar această modificare a fost respinsă de poporul italian
prin referendumul din mai 2009.
Parada
Ceremonia constă în depunerea de coroane la Altarul Patriei,
unde se află şi Mormântul Soldatului Necunoscut şi o paradă militară în
prezenţa înaltelor oficialităţi ale statului.
Toate Forţele Armate, Poliţia, Brăzile de Pompieri şi de Cruce
Roşie Italiană, precum şi delegaţii militare ale NATO şi Uniunii Europene iau
parte la paradă şi la depunerea de coroane de lauri la Altarul Patriei.
La mulţi ani, sora noastră, Italia! |
După amiază vor fi deschise publicului Grădinile palatului
Quirinale, reşedinţa Preşedintelui Italiei. Vor fi concerte ale formaţiilor de
muzică militară aparţinând Armatei Italiene, Armatei Navale, Forţelor Aeriene,
Carabinierilor, Gărţii Financiare, Poliţiei, Poliţiei Penitenciarelor şi Corpului de pază al Pădurilor (vedem că sunt
foarte numeroase astfel de formaţii).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu