Abdicare

Mihai I, Ion Antonescu de 10 mai 1943

30 decembrie

Abdicarea regelui, proclamarea republicii    

La 30 decembrie 1947 s-a petrecut ultima fază din procesul trecerii României sub dominația sovietică- proclamarea Republicii Populare România,cu un guvern prosovietic, după abdicarea lui Mihai I.
După ce la 23 august 1944 regele Mihai îl arestase pe capul oștirii și primul ministru, mareșalul Antonescu  ordonând încetarea acțiunilor militare, pentru că s-ar fi încheiat un armistițiu (regele primise comunicarea că fuseseră acceptate condițiile puse la Stockholm de generalul Antonescu pentru armistițiu, dar nu îi dăduse generalului Antonescu acea hârtie, crezând că își poate asuma meritul acelui armistițiu)  . De fapt, regele a ordonat o capitulare fără condiţii, fără a avea nici un document oficial iscălit .

”Români,
Un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.” 

 Armistițiul s-a iscălit (abia) pe 14 septembrie la Moscova, în condiții mult mai dure pentru români. Când Lucrețiu Pătrășcanu a întrebat de ce condițiile din armistițiu sunt mai dure decât cele oferite lui Antonescu,Molotov a răspuns: ”Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentați pe nimeni”  ...  
La 23 august 1944 armata era pe front cu ruşii (si nu se luasera nici un fel de masuri de repliere,  de punere in siguranta, au fost luati pe nepregatite de anuntul ca s-a incheiat armistitiul). Armata română a respectat ordinul și a depus armele, iar rușii i-au luat prizonieri.
”În condiţiile respective, între 130.000 şi 175.000 de soldaţi români şi ofiţeri au căzut prizonieri. Din aceştia, s-or mai fi întors 70-80.000 de oameni vii“, cum a spus  Sergiu Nicolaescu.  
Deci actul lui Mihai I de la 23 august 1944 a costat in prima etapa circa 80 000 de vieti de romani care luptau pentru tara lor!
DECRETUL REGAL nr. 1.626 din 31 august 1944 pentru fixarea drepturilor românilor din cadrele Constitițiunii din 1866 și cu modificările Constituțiunii din 29 martie 1923 (M.Of.202/2 sept.1944) se revenise la Constituția României din 1923 care prevedea că: „Art.88.- Regele numește și revoacă pe miniștrii săi. El sancționează și promulgă legile. El poate refuza sancțiunea sa. El are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce se statornicește în privința miniștrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecății, nici a interveni în nici un mod în administrarea justiției. El numește sau confirmă în funcțiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o nouă funcțiune fără o lege specială. El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fără să poată vreodată modifica sau ssuspenda legile și nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El conferă grade militare în conformitate cu legea. El va conferi decorațiunile române conform unei legi speciale. El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi. El încheie cu Statele străine convrnțiunile necesare pentru comerț, navigațiune și alte asemenea; însă pentru ca aceste acte să aibă autoritate, trebuie mai întâiu a fi supuse Puterii legislative și aprobate de ea.” 

Era de așteptat ca sovieticii să impună înlăturarea monarhiei . 

Era însă un obstacol: regele Mihai fusese decorat de autoritățile lui Stalin pentru predarea lui Antonescu (și a celorlalți membri importanți ai guvernului) sovieticilor și pentru capitularea necondiționată, înainte de semnarea armistițiului.

DECRET AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S. 

DE DECORARE CU ORDINUL „VICTORIA” A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI 

Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii Romaniei spre ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite, în clipa cand încă nu se precizase clar infrangerea Germaniei 

  Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu:ORDINUL VICTORIA
Președintele Prezidiumului Sovietului Suprem al .R.S.S. M.KALININ  

Secretarul Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S.  A. GORKIN 

Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945 (Arhivele Statului București, fond Casa Regală, dosar 19/1945,f.1)

“Ordinul Victoria” (победа) este unul dintre cele mai prestigioase ordine militare din URSS. El a fost destinat doar șefilor militari ce au adus mari servicii patriei sovietice. 
Este o stea cu diamante și rubine, având Kremlinul în centru. Singurii cetățeni nesovietici care au primit această decorație au fost aliații militari Eisenhower și Montgomery ,Michał Rola-Żymierski, (generalul polonez recrutat de serviciile de informații sovietice numit la ordinul lui Stalin mareșal al Poloniei), Iosif BrozTito și...Mihai I.

                                                        

Discursul

MAJESTĂȚII SALE REGELUI 

cu prilejul decorării cu ordinul sovietic „Victoria”

„Domnule Mareșal.         Mulțumesc călduros pentru cinstirea ce Mi s'a adus prin decorarea Mea cu Ordinul „Victoria” și pentru frumoase cuvinte ce Mi-ați adresat.        Vă rog totodată să fiți interpretul Meu  pe lângă Excelența Sa Domnul Mihail Kalinin, Președintele Prezidiumului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și pe lângă Generalissimul Stalin, Comandantul Suprem al Armatei Roșii, arătându-le mulțumirile Mele cele mai vii pentru această înaltă distincție.         Socotesc că această prețuire nu se adresează numai persoanei Mele ci se răsfrânge și supra întregului Meu popor care cu desăvârșită dragoste și devotament a răspuns chemării Mele dela 23 August 1944, readucând România pe făgașul politicei sale firești alături de Marile Națiuni care duceau lupta pentru libertate și pentru drepturile popoarelor.         În același timp consider că prin decorarea Mea se cinstește și scumpa Mea Armată care într'un singur suflet fără nici o șovăire și defecțiune a executat porunca Mea dându-și întreaga contribuție la izgonirea dușmanului din țară și la eliberarea Ardealului de Nord.         Sunt mândru că Armata Mea, cu grelele sacrificii pe care le-a  suferit fără clintire, a avut cinstea să lupte alături de viteaza Armată Roșie pentru izbânda comună a cauzei Națiunilor Unite.          Sunt fericit că în această înaltă prețuire văd o nouă mărturie pentru aproprierea și strângerea relațiunilor de prietenie între 
Bravele popoare sovietice și poporul Meu, prietenie care este sincer dorită de întregul Meu popor.”

Mihai I purtând ordinul „Victoria” (Pobeda) 

*********

Cuvântarea mareșalului Tolbuhin cu prilejul decernării ordinului Victoria
(în festivitatea de pe 19 iulie, în Sala Tronului din Palatul Regal)

”În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt împuternicit a înmâna Majestății voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul „VICTORIEI”

.......................................

Această decorare este recunoașterea aportului personal al Majestății voastre în înțeleapta și brusca întorsătură de la 23 august.

Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie dintre popoarele noastre. 

Politica stabilită după 23 August, relațiile prietenești și colaborarea cu Uniunea Sovietică vor aduce poporul român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaivăzută în istoria sa, în toate domeniile. 

La acesta stă ca garanție Marea Uniune Sovietică, marele popor rus. 

Eu, Majestatea voastră, îmi exprim convingerea că relațiile prietenești ale României cu marele ei vecin Uniunea Sovietică se vor întări și se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor țări. 

(Universul” nr, 153 din 9 iulie 1945)

(După ce se înfăptuise la 6 martie 1945 „Naționalizarea”

Regelui Mihai I i-au fost dăruite și două avioane, din parteea Uniunii Sovietice. (Arhivele Statului București, fond Preșidinția Consiliului de Miniștri, Serviciul Special de Informații, dosar 9/1945, p.10-20)

Abdicarea tânărului Rege Mihai I la finele anului 1947 era un eveniment previzibil pentru mulţi contemporani ai epocii. În fond, el era ultimul lider care reprezenta regimul de dinainte de al Doilea Război Mondial în întreaga Europă Centrală şi de Est. 
Numai că el trebuia să plece fără scandal.
Mihai I plecase la festivitatea de încoronare a reginei Elisabeta II și nu intenționa să se mai întoarcă în țară.
Trimisul Ministerului de Externe britanic la București, Adrian Holman, raporta o grabă suspectă a guvernului român de a-l vedea pe rege plecat la nuntă. 
Regele şi-a amânat plecarea pentru 12 noiembrie - la o zi după ce Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au primit sentinţa închisorii pe viaţă! 
Într-o atmos­feră prietenească, toţi membrii Guvernului l-au condus pe Mihai la aeroportul din Băneasa şi şi-au luat rămas-bun, sperând că acest salut va fi ultimul. 
Cu complicitatea pilotului Casei Regale, însuşi Mihai I  a pilotat avionul personal  o parte din drumul către Londra!
(Se pare că în același timp colecția de mașini a regelui a fost trimisă la vila din Florența în care locuia mama sa, Elena - uriașa vilă Sparta)

Churchill însă,l-a îndemnat pe Mihai I să fie curajos și să se întoarcă  în țară (implicit, desigur, să nu abdice!).La 21 decembrie, Regele s-a întors în ţară, de data aceasta cu trenul. Mașinile, avionul și tot ce mai luase în mașini și în avion rămăseseră la vila Sparta și în hangarul închiriat pentru avion.

„Monarhia, o piedică" 

Ceea ce a urmat se cunoaşte! După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. 

În dimineața zilei de 30 decembrie, în cadrul audienței solicitate,  însoţit de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza a declarat că este categoric „în favoarea divorţului" şi a prezentat actul de abdicare pentru a fi semnat de rege.  

„Suveranilor nu li s-a permis nici măcar să se consulte între ei. În timp ce Regele se retrăgea într-o cameră alăturată unde se aflau mareşalul curţii şi secretarul său particular, Reginei-Mamă i se cerea cu insistenţă de către preşedintele Consiliului să se folosească de toată influenţa pentru a-l determina pe fiul ei să cedeze. Deliberarea monarhului a durat puţin timp: a remarcat imediat că reşedinţa sa era deja împânzită de trupele diviziei comuniste «Tudor Vladimirescu». După ce a afirmat că el consideră că «acţionează în interesul poporului său, pentru a evita vărsarea de sânge», Regele s-a resemnat să semneze actul de abdicare. Dl. Groza s-a lansat atunci în mulţumiri şi promisiuni frumoase" - este detaliat evenimentul într-o telegramă trimisă de Legaţia Franţei la Bucureşti ministerului de Externe, iar mărturiile lui Mihai I   confirmă veridicitatea consemnării. 
Actul de abdicare de la 30 decembrie 1947

Mihai I iu

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională

Rege al României

La toți de față și viitori, sănătate

      În viața Statului Român s'au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice și sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.
      Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental-Constituția țării-ele cerând o grabnică și fundamentașă schimbare.
      În fața aceste situații, în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient și de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhiei nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.
      În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român,

ABDIC

pentru mine și pentru urmașii mei la Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.
      Las poporuliu român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.

Mihai I 

Dat la București,

astăzi 30 Decembrie 1947.

În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a declarat: 
„ ... monarhia era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru şi că (...) poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. (...) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras".
La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost nevoit să părăsească ţara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg. Desigur, abdicarea nu a fost de bună voie. De cele mai multe ori abdicările sunt forțate. 

Unul dintre numele de familie folosit de Mihai I după abdicare a fost Argeșeanu. 

Întoarcerea tatălui risipitor .Nu numai de sovietici se temeau diplomaţii britanici şi cei americani, ci şi de o potenţială reîntoarcere a tatălui aventurier, Carol al II-lea. Acesta locuia în Brazilia, însă plănuia o călătorie în Europa. La 5 octombrie, în ciuda tututor eforturilor diplomatice americane, engleze, canadiene şi franceze, Carol ajunge în Lisabona, fiind bănuit de ministrul francez de acolo de relaţii cu agenţi sovietici. În ciuda neliniştilor statelor europene, Carol nu a intenţionat să se reîntoarcă pe tronul României. Nu mai avea nicio tragere de inimă.

Cum comenta Carol al II-lea abdicarea Regelui Mihai

Carol al II-lea descrie, în jurnalul său, astfel abdicarea fiului său:

“Marți, 30 decembrie 1947. O zi ingrozitoare, ce zi sfâșietoare: la 5 d.a.  după-amiaza, bietul și credinciosul Ribeiro telefonează că Reuters a comunicat că Mihaiță a abdicat, azi, la 3. Vestea a căzut ca o măciucă pe capul nostru, am ramas, literalmente, trăznit. Reprezentantul lui Reuters a și venit aci aducându-mi telegramele, cari dau oareșicari detalii. La 3, a iscălit abdicarea și a dat o Proclamație către popor, iar unele vești zic că la 4 va părăsi Bucureștiul.

Regele Carol al II-lea

A și fost proclamată Republica Democratică Populară, alias Sovietică. M-a apucat o furie auzind această știre; cine dracul l-a pus pe Mihăiță să se întoarcă, ca, după o săptamână, să plece în condițiile cele mai urâte și dând către popor o proclamație rușinoasă. Nu numai că abdică pentru el și urmașii săi, dar spune, în proclamație, că lasă poporului grija de a-și alege felul cum dorește să fie guvernat, considerând că monarhia este un obstacol serios în calea dezvoltării democratice a țării. Mă sufocă ideea ca fiul meu, ca suveran, să poată să-și puie iscălitura sub un document astfel redactat.“

Care era situația celorlalte monarhii din Europa în epocă și care mai este acum?

• Regele Simeon al Bulgariei fusese silit să plece în exil în din septembrie 1946.
• Monarhia constituțională sârbă luase sfârșit din 1914. (De remarcat denumirea guvernului colaboraționist cu ocupația germană din timpul celui de-al doilea război mondial: Guvernul salvării naționale !)
• Ungaria era regat doar cu numele încă din 1921, când puterea fusese asumată de regentul Horthy, după două tentative din partea lui Carol I-ul de Austria de a prelua tronul. Monarhia a fost definitiv abolită la 1 februarie 1946.
• Regalitatea poloneză se terminase în 1795 cu abdicarea lui Stanislas Poniatowski. Renașterea Poloniei în 1918 se făcuse sub forma de republică.
• Regatul Boemiei, situat pe actualele teritorii ale Republicii Cehe luase sfârșit încă din 1806.
• Statul slovac a fost de la început o republică.
• Monarhia iugoslavă fusese constituită după uniunea efemeră a statelor Sloven, Croat și Sârb și al regatului Muntenegru, în 1921 . Din 1929, regele a abolit constituția și a instaurat dictatura, care a durat până la asasinatul săi de către ustași, la 9 octombrie 1934. Fiul său (născut în 1923) Petar II fiind minor, s-a constituit o regență. Petar II a fugit în Anglia în 1941, când Iugoslavia fusese atacată de germani. El  a refuzat să abdice, deși regimul procomunist din țara sa instituise republica.  El a murit în 1970 în SUA. Fiul său, Aleksandar Karađorđević, născut în 1945, a vizitat pentru prima dată Iugoslavia în 1991 , iar din 2001 a putut să se instaleze la Belgrad și să participe la activități caritabile .
• Regatul Muntenegru a avut o durată de numai  4 ani, din 1941 până în 1944,sub influieța ocupației puterilor Axei și care nu a avut un rege.
• În Grecia, după ocuparea țării de forțele Axei, regele George II a condus un guvern din exil . El a putut reveni în țară în 1946, în urma unui referendum. Printr-un alt referendum, la 8 décembrie 1974, monarhia a fost abolită în Grecia.
• În Franța monarhia a fost abolită de Revoluția din 1848. Puțină lume știe că urmașii familiei regale franceze trăiesc și astăzi în Franța, ca simpli cetățeni. Prințul Jean d'Orléans , descendent direct din regele Louis -Philippe al Franței, are masterate    în filozofie și în drept la Sorbona,(relații internaționale), masterat MBA în administrație publică, a efectuat serviciul militar ca ofițer și desfășoară o activitare de consiliere și management în domeniul comercial și bancar. El a creat organizația « Gens de France » , ce contribuie la ameliorarea relațiilor între persoane spre binele Franței și al prestigiului ei. 
• În Germania, monarhia a fost abolită prin abdicarea în 1918 a  împăratului Wilhelm II, care s-a retras în Olanda. Urmașul său actual, Georg Friedrich von  Preußen ,este ofițer în rezervă. 
• În Austria, după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar în 1948, trăiesc încă urmași ai casei de Habsburg, fără a purta însă nici un titlu nobiliar oficial.  Karl Habsburg mai este numit și Karl Habsburg-Lothringen a fost  membru în Parlamentul european , dar nu a fost reales după 1999.
• În Italia, monarhia, care a avut un rol major în unificarea Italiei,  a fost compromisă de colaborarea lui Vittorio Emanuele de Savoie cu  guvernul fascist. El nu a mai avut dreptul de a se întoarce în Italia.  Fiul său a fost acuzat de trafic de arme, de ucidere din culpă, de asociere cu traficanți și proxeneți, de piraterie informatică. Fiul său Emanuele Filiberto desfășoară o activitate în showbiz.
• Mai sunt monarhii sau principate în Europa: Belgia, Danemarca, Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Norvegia, Olanda, Spania, Suedia și, desigur, Marea Britanie. Să nu uităm principatul Andorra și Vaticanul.

La un moment dat, Radu Duda  a început sa se autointituleze prinț de Hohenzollern, (desigur cu acordul socrului său) folosind pentru prima dată în loc de rege un titlu retras familiei regale române de casa de Hohenzollern din Germania, în timpul Primului Război Mondial. 
Casa de Hohenzollern din Germania a deschis o serie de procese prin care a cerut și obținut ca numele de Hohenzollern să nu mai fie folosit de Mihai I și de familia sa. Printr-un comunicat, Mihai I a anunțat că nu va mai folosi acest nume.

Regele Mihai a fost invitat și a participat la ceremoniile organizate la Moscova la împlinirea a 60 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste.
Și la aniversarea a 65 de ani  de la victorie.  Tot la Moscova. La moartea regelui Mihai, Ambasada Rusiei a transmis următorul mesaj: 

”Ambasada Rusiei la București, cu regret a aflat despre moartea fostului Rege al României, Mihai I. Regele Mihai a intrat în istorie ca un curajos om de stat, care a reușit să pună capăt escapadelor militare ale dictatorului român Ion Antonescu de partea Germaniei naziste.
Alăturându-se coaliției antihitleriste, România a devenit aliatul Rusiei Sovietice și a altor membri ai Națiunilor Unite ceea ce a permis salvarea a zeci de mii  de vieți și reconstrucția postbelică a țării mult mai accelerată. Înțelepciunea sa de om de stat a primit o înaltă apreciere în URSS, și monarhului român i s-a acordat cea mai înaltă distincție sovietică, Ordinul Victoriei.
În 2005 și 2010, Regele a participat la Parada de Ziua Victoriei în Piața Roșie și a fost decorat de către Președintele Vladimir Putin cu Medalia jubiliară în onoarea celei de-a 60-a aniversare a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Exprimăm sincere condoleanțe Familiei Regale românești și întregului popor român în legătură cu această pierdere de neînlocuit”

se arăta în mesajul de condoleanțe postat pe pagina de Facebook a ambasadei Federației Ruse.

Ambasada Statelor Unite a transmis un mesaj mai succint:

„Ambasada Statelor Unite ale Americii transmite condoleanţele sale poporului român la moartea Majestăţii Sale Regele Mihai I al României.

Rolul său în victoria din cel de-al Doilea Război Mondial şi serviciile sale aduse Forţelor Aliate au fost recunoscute de Guvernul Statelor Unite ale Americii care, în 1946, i-a acordat Majestăţii Sale Legiunea de Merit.

Patriotismul Majestăţii Sale Mihai I, dragostea sa pentru România şi dăruirea sa pentru poporul român vor dăinui permanent.”

gds.ro/Eveniment/2011-06-24/23+august+1944,++un+act+iresponsabil+facut+de+rege
ziuaveche.ro/actualitate-interna/politica-interna/cum-comenta-carol-al-ii-lea-abdicarea-regelui-mihai-39897.html