Lohengrin și Iohannis

Armura încrederii absolute

Asa se petreceau lucrurile în sec. XV

În opera Lohengrin, de Richard Wagner, o tânără ducesă medievală e acuzată pe nedrept de uciderea fratelui ei. Ea cere ca onoarea ei să fie apărată de un cavaler, considerându-se că voința divină se va manifesta de partea celui care apără o cauză dreaptă.

Rugăciunea Elsei este ascultată și își face apariția un cavaler necunoscut, care declară că va lupta în numele ei cu cel care o acuza pe nedrept, dacă ea are încredere în el.

Tânăra își pune fără ezitare soarta în mâinile lui. Deși îl vede pentru prima dată, îi acceptă cererea în căsătorie. Dacă va pierde, vor pieri amândoi.

Cavalerul pare să aibă puteri supranaturale. El il învinge fără efort pe calomniator . Pune o singură condiție: ca tânăra să-și mențină încrederea necondiționată și  niciodată să nu-i ceară să-și spună numele sau originea. Elsa acceptă fără ezitare: cavalerul providențial a apărut ca urmare a rugăciunilor ei fierbinți, i-a salvat viața în luptă dreaptă și o sprijină să acceadă la tron. Nu poate fi decât un trimis divin.  Locuitorii Brabantului (unde se petrece acțiunea) au de asemenea încredere deplină în cavaler, deși nu știu nimic despre el, și îi propun să conducă oastea lor.

În scurtă vreme însă intriganții strecoară îndoiala în sufletul tinerei : nu cumva misteriosul cavaler ascunde secrete rușinoase, nu cumva a făptuit o crimă, de nu vrea să-și povestească trecutul?

Încrederea tinerei soții se clatină și ea îi cere iubitului să-și spună numele.

Dar puterea cavalerului era dată tocmai de încrederea celor din jurul său. Câtă vreme avea încrederea alesei lui simbolice și a locuitorilor ținutului, era de neînvins. Dacă această încredere s-a dus, puterile cavalerului misterios au dispărut și ele, așa că acesta e silit să plece pentru totdeauna.  

Nu știu de ce, dar găsesc unele asemănări între această legendă medievală și președintele nostru Klaus Iohannis.

La fel ca Lohengrin, Klaus Iohannis a câștigat lupta cu adversarul său datorită încrederii necondiționate investite în el. Nu știam mai nimic despre el, dar i-am acordat încredere, iar această încredere l-a făcut invincibil.

După alegeri, a fost de ajuns să ceară ceva (pe plan politic, desigur) ca să obțină.

Pentru că încrederea de care se bucura forma o platoșă impenetrabilă.

Numai că, la un moment dat, în platoșă a apărut o fisură. Președintele a fost acuzat că face jocul unei firme străine în detrimentul  intereselor României.

Președintele a negat vehement, dar în mass media suspiciunile au continuat, apărând diferite argumente care îndreptățeau bănuielile.

Veștile circulă repede, ajungând și în presa din Germania.

Un ziarist de la Deutsche Welle a notat  că „președintele a fost prins pe picior greșit când a părut să protejeze operațiunile îndoielnice ale companiei austriece Schweighofer Holzindustrie în domeniul exportului de lemn tăiat în România”. Concluzia autorului este că în aceste împrejurări, președintele României este obligat să explice mai bine ce a vrut sau să-și revizuiască poziția. 

Asta, pentru că e evident că reputația președintelui trebuie să fie menținută nepătată.

  

Platoșa e străpunsă și asta s-a văzut imediat în...comportamentul adversarului său politic, premierul Victor Ponta, și al purtătorului de cuvânt al.partidului de guvernământ.

Primul ministru, care până atunci părea grijuliu să mențină relații bune cu noul președinte, a ales brusc să îl ignore în mod public.

Adică a plecat într-o vizită de lucru în patru țări arabe, având întâlniri la cel mai înalt nivel și încheind protocoale inclusiv în domeniul Afacerilor externe- care ar fi domeniul clar al președintelui. A criticat UE pentru politica față de imigranții veniți pe mare.  A inițiat vânzarea companiei Tarom și a aeroportului Otopeni și alte proiecte-nenominalizate. (În paranteză fie spus,  a avea un aeroport care să asigure legăturile aeriene ale capitalei și a avea o companie aeriană proprie cred că sunt lucruri elementare pentru orice stat independent, fie el și „în curs de dezvoltare”. Dar țara noastră din ce categorie o mai fi făcând parte?). Despre toate acestea l-a înștiințat pe președinte abia la întoarcere și fără prea multe detalii – din câte am înțeles.

Președintele și-a exprimat public nemulțumirea că că nu a fost consultat, că politica externă se face fără el. Și că faimosul „card de sănătate” se dovedește un fiasco.

Nemulțumirea prezidențială nu a mai avut însă efectul „magic” de altă dată.

Președintele a fost „plesnit peste față” , fără menajamente, prin gura purtătorului de cuvânt al partidului de guvernământ:

„Vreau să cred că iritarea de astăzi a președintelui Iohannis nu este rezultatul lobby-ului celor care nu mai pot fura bani ca urmare a introducerii cardului de Sănătate. Așa cum vreau să cred că respingerea Codului Silvic nu a fost rezultatul lobby-ului unei firme din industria lemnului”, se arată în comunicatul PSD.

Cu alte cuvinte, nu spun, dar zic!

Mesajul e clar.

I se spune în față președintelui că nu mai e cavalerul nepătat , că nu mai are armura intangibilă a încrederii absolute. Că poate fi bănuit de fapte grave de corupție (dă de înțeles purtătorul de cuvânt, în numele marelui partid de guvernământ, care „nu vrea să creadă”, dar ...) .

Iar după această palmă răsunătoare, hai să tăcem, (spune premierul), să nu ajungem iarăși la invectivele publice reciproce de pe timpul precedentului președinte.

Cât despre atribuțiile fiecăruia... "Mi se mai intamplă să merg de capul meu și pe la Strasbourg și pe la Bruxelles” – a spus premierul liniștit. Adică- nici o grijă că o să mai fac vizite de felul ăsta și pe viitor, fără să mă consult cu președintele. Adicătălea și la Consiliul Europei și la Consiliul European ? Nu se știe încă, dar ne va spune la întoarcere.  

După umila mea părere, ziaristul de la Deutsche Welle avea dreptate: președintele nostru ar trebui să-și remedieze de urgență armura de încredere primită de la  popor. Și pentru asta o simplă declarație nu ajunge. Se cer acțiuni hotărâte pentru dovedirea contrariului afirmațiilor acuzatoare. Și asta de urgență, pentru că iată:

Peste 800 de persoane participă, sâmbătă, la Cluj-Napoca, la un miting de protest faţă de defrişarea pădurilor, scandând "Romsilva, hoţie, cu Holzindustrie în cărdăşie” sau "Moţii se luptă cu hoţii” şi criticându-l pe preşedintele Klaus Iohannis pentru că a trimis Codul Silvic spre reexaminare în Parlament. Participanţii au blocat complet traficul rutier pe Bulevardul 21 Decembrie şi în Piaţa Mărăşti.

În același timp, Proiectul Codului Silvic, aflat în Parlament spre reexaminare la cererea preşedintelui Iohannis, va fi marţi în dezbaterea comisiei din Camera Deputaţilor, iar „PSD îşi menţine poziţia de a adopta un Cod care să prevină şi sancţioneze defrişările ilegale şi monopolul”, spune liderul PSD, premierul Victor Ponta, apărătorul pădurilor. 

**********************************************************************************************

Update 14.05.2015

Președintele nostru a fost din nou învinuit fățiș de legături cu firmele care distrug pădurile României. 

Desigur, este vorba despre învinuiri grave, care nu pot fi lăsate să-și facă efectul în conștiința publică fără reacție. Cum o simplă dezmințire nu e suficient de convingătoare, președintele a ales să solicite o anchetă oficială din partea unui organism considerat independent și de asemenea considerat ca având mijloacele cele mai ample pentru efectuarea unei astfel de expertize: SRI.

O soluție ce constituie o premieră la noi: președintele solicită serviciului de informații să certifice faptul că nu a avut nici o legătură vinovată cu firmele de exploatare a lemnului .

Mi s-ar părea și mai interesant dacă președintele ar solicita SRI să efectueze o anchetă amplă asupra  TUTUROR FACTORILOR  implicați în distrugerea fără precedent a pădurilor noastre, aflate acum pe cale de dispariție. O anchetă a DNA privind corupția din acest domeniu ar fi de asemenea de dorit.

Iar în privința legislației în domeniu, exemplul șărilor europene care au păduri ar trebui să fie avut în vedere. 

Romanul isi distruge fratele

 Codrul frate cu românul. Românul însă își distruge fratele: codrul!

Acum din Românie pleacă lemn chiar și în China, dar nu produse finite (mobilă) sau deșeuri, ci arbori întregi , materie primă brută. Ceea ce în țările care au grijă de patrimoniul lor este interzis.

Chiar și țările din Africa tropicală, ce erau numite eufemistic în urmă cu câțiva ani „lumea a treia” sau țări în curs de dezvoltare au făcut totul pentru a reuși să oprească exportul de bușteni, pentru ca aceștia să fie prelucrați în țările de origine.

Acolo s-a înțeles că activitățile de extracție pură și de export ca atare nu fac decât să sărăcească o țară, să –i ruineze definitiv mediul fără a genera locuri de muncă și industrii durabile pe termen lung.  

România a devenit și ea o țară „emergentă” (nu se mai folosește acum termenul de „țară în curs de dezvoltare” ) și exportă prostește exportul de lemn brut sau sumar prelucrat (sub formă de cherestea). 

  Faptele din 2014:

România a exportat lemn de 1,9 mld. euro, dublu faţă de acum cinci ani. Holzindustrie şi Kronospan Sebeş sunt în top 50 de exportatori din economie

Exporturile de lemn şi produse din lemn ale României, exceptând mobila, s-au dublat în intervalul 2008-2013, ajungând la 1,9 miliarde de Euro-  pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

Se pune problema dacă  industria mobilei, depen­dentă de lemnul din producţia internă, mai are suficientă materie primă şi dacă poate con­cura cu preţurile pe care jucători din pieţe mai mari le oferă pentru lemnul românesc. 

Dar cui îi mai pasă de asta?

Creşterea livrărilor externe de lemn are loc în condiţiile în care firmele străine fac în  România investiţii de sute de milioane de euro ca să intensifice exportul. Pentru că multe firme străine, în special din China, cumpără lemn românesc. Cât om mai avea.

Schweighofer deţine pe piaţa locală două fabrici de cherestea, una în Sebeş (Alba) şi una în Rădăuţi (Suceava), o fabrică de panouri Baco (panouri din lemn masiv folosite în industria mobilei) şi una de panouri încleiate (pentru magazinele de tip do-it-yourself). Compania livrează şi către firme din China, Taiwan, Vietnam şi Pakistan din industria mobilei sau din domeniul construcţiilor. Pe lista destinaţiilor externe se mai află Europa, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Africa de Nord şi SUA.

Kronospan Sebeş este recunoscut drept unul dintre cei mai mari producători de PAL şi MDF de pe piaţa locală prin fabricile de la Sebeş, capacitatea de producţie de aici fiind de 840.000 de metri cubi anual pentru PAL şi 384.000 de metri cubi pentru MDF. Compania a avut anul trecut afaceri de 548 de milioane de lei (130,5 milioane de euro) şi anunţase anterior că exporturile se ridică la 50% din producţie.

 Un alt producător austriac din industria de prelucrare a lemnului, Egger, face din export o bază de creştere pentru perioada următoare. Cu o cifră de afaceri de peste 90 de milioane de euro în 2009 şi cu un profit de 4,1 milioane de euro, Egger livrează mai bine de jumătate din producţie la export.

"47% din producţia curentă este distribuită pe piaţa locală. Restul este exportat în Europa de Est şi Sud, Orientul Mijlociu, statele baltice şi Comunitatea Statelor Independente, în total în 29 de ţări", au spus reprezentanţii Egger.

Holzindustrie Schweighofer şi-a diversificat însă domeniul de activitate şi a trecut şi la achiziţiile de păduri, având un portofoliu de 15.000 de hectare. Fondul forestier al României este de aproximativ 6 milioane de hectare, iar aproximativ 1,6% a fost cumpărat de străini în ultimii ani. Principalul furnizor de materie primă pentru industria lemnului este Romsilva, însă companiile cumpără şi din import.

La un lot de 1.000 de hectare într-un an se pot exploata 5.000 de metri cubi de fag şi stejar şi 7.000 de metri cubi de răşinoase.

Cel mai ieftin lemn, cel de foc, se vinda în 2011 cu 70 de euro metrul cub, deci în cel mai pesimist scenariu un proprietar puatea câştiga 350.000 de euro anual numai din vânzarea lemnului de foc.

Tocmai am auzit la tv că în România un sfert din lemnul comercializat e tăiat ilegal. În fiecare oră, România pierde 13 hectare de pădure tăiate ilegal! Asta înseamnă că în fiecare oră în România se defrișează 52 de hectare de pădure!

Am văzut că în străinătate se protestează și pentru faptul că lemnul tăiat se tratează local, la cererea chinezilor, cu produse chimice (cyperméthrine) extrem de toxice. La noi se păstrează tăcerea.

 Chinezii care trimit cargourile cu produse finite pe care le vând aici au prilejul de a le umple la întoarcere cu lemn, rezultat din distrugerea pădurilor noastre.

În același timp fabricile noastre de mobilă au dificultăți în aprovizionarea cu materie primă.

În Franța s-a propus recent ca  exporturile de lemn brut sau insuficient prelucrat (cherestea) să fie taxate cu 20, 50 sau 100% , pentru a se reduce sau chiar înceta exportul provocator de calamitate ecologică. Este o problemă de voință politică.

Guvernanții noștri par incapabili să gestioneze situația. Chiar dacă există diferite legislații și directive europene, acestea nu pot împinge o țară să-și distrugă mediul înconjurător, dacă guvernul acelei țări ia măsurile necesare pentru salvarea pădurilor (puține, câte au mai rămas) , prin aceasta evitând degradarea solurilor și deșertificarea țării.  

 În China există constrângeri vamale pentru importurile de produse finite și semifinite (cherestea, parchet, mobilă), care sunt taxate între 20% și 100%, în timp ce buștenii importați sunt taxați doar cu 8%.

Se uită faptul că pădurea reprezintă o istorie, un patrimoniu și o sursă de viață. Mii de specii animale și vegetale despre care încă nu știm prea multe dispar odată cu pădurea.

Iar odată cu ea se duce la vale și solul care s-a format în decursul mileniilor pe suprafețele stâncoase.

Astfel, distrugerea pădurii este nereparabilă! Așa se produc apoi inundații, urmate de secetă și așa ajunge să se instaleze deșertul.

În anul 2005 eram deja pe o poziție codașă în Uniunea Europeană (și) în privința procentului de păduri.

Acum însă, după atâtea defrișări, situația trebuie să fie deja dezastruasă.

Dar tăierile de păduri continuă!

Suprafețele împădurite s-au înjumătățit în ultimii ani și dacă lucrurile continuă în felul acesta ele vor dispărea cu totul!
România va ajunge un deșert, pentru că suntem aproape de zonele de stepă ale Asiei și în condițiile încălzirii globale doar pădurile mai contribuie la păstrarea umidității și la prevenirea inundațiilor și secetei succesive. Iar pădurile cresc în sute re ani, dar numai dacă solul de pe stânci nu a fost spălat de precipitații, adică dacă zona nu a fost defrișată. Altfel- urmează deșertul!

Padurile Austriei

Cum se valorifică pădurile în Austria

Dacă Austria a acaparat o mare parte din fondul forestier de la noi, exploatând fără milă lemnul din pădurile noastre, aşa cum am aflat de curând, să vedem cum sunt îngrijite şi valorificate pădurile din Austria şi ce venituri le aduc ele austriecilor, poate luăm şi noi vre-un exemplu....

În Austria, pădurile acoperă  3,96 milioane de  hectare, adică circa 47% din suprafaţa naţională. (În ţările scandinave procentele sunt mult mai mari: 75% din teritoriul ţării e împădurit în Finlanda, 68% în Suedia). În Europa centrală, de exemplu, 41% din teritoriu e împădurit în Slovacia, 33% în Cehia.

Se pare că la noi procentul de păduri ar fi cam 27%, dar în aceste raportări intră şi suprafeţe care au fost de fapt rase de mult.

Dezvoltare forestieră durabilă

DISTRUGEREA CRIMINALA A PADURILOR TARII

HARTA pe care nici un ministru nu o bagă în seamă! Chiar dacă ea arată distrugerea României…

Greenpeace România a publicat o hartă cu  situaţia defrişărilor din pădurile ţării. 

Au fost trase multe semnale de alarmă privind distrugerea fără precedent a pădurilor româneşti, cu repercursiuni grave asupra mediului   din ţara noastră și cu evecte climatice care se văd deja în mod dramatic. 

Proiectul Greenpeace prezentat acum aproape un an  ne prezintă succint , pe hartă, deforestările din  perioada 2000-2011 şi unde putem aprecia cu ochiul liber că ele ar putea reprezenta cam o treime din fondul forestier.

Situația este, însă, și mai gravă decât se vede pe această hartă!

Distinsul academician octogenar Victor Giurgiu a arătat într-un articol că de fapt statisticile luate în considerare la Ministerul Mediului şi Pădurilor, după care s-a ghidat probabil şi Greenpeace, sunt incorecte. Astfel, procentul de împădurire raportat optimist este undeva la 29%, dar în statisticile reale ale specialiştilor silvici el se situează la 27%.

Partea cu adevărat gravă o reprezintă faptul că raportările, chiar şi pentru acel 27%,prezintă carenţe în calculare, care “ia în considerare toate terenurile fondului forestier, inclusiv cele despădurite prin tăieri rase legale sau ilegale (cum sunt cele din ultimii 20 de ani), suprafaţa culturilor tinere neajunse la starea de pădure, arboretele brăcuite şi degradate, nefuncţionale sub raport ecologic ş.a.” (Victor Giurgiu, “Consideraţii asupra stării pădurilor României – partea I: declinul suprafeţei pădurilor şi marginalizarea împăduririlor”, Revista Pădurilor, nr. 2/2010).

Aşadar, sub raport ecologic, procentul de împădurire funcţional este de aproximativ 22%, ceea ce reprezintă de fapt jumătate din procentul de împădurire optim calculat pentru ţara noastră, care este de 45%.

“S-a ajuns la o gravă destructurare ecologică a ţării”, apreciază reputatul om de ştiinţă.

Specialistul în silvicultură mai arată că, dacă nu va fi înlăturat cât mai curând, decalajul considerabil între procentul de împădurire optim şi gradul de împădurire adevărat, în condiţiile schimbărilor climatice globale, acesta este în măsură să afecteze calitatea vieţii românilor şi chiar siguranţa naţională a României.

Sunt necesare iniţiative legislative cu adevărat constructive în domeniu, care să limiteze drastic defrişările şi să oblige la plantări pe suprafeţe semnificative, dar și  lupta efectivă, cu sprijinul organelor specializate ale legii, împotriva tăierilor ilegale.

Trebuie să fim conștienți că inundațiile distrugătoare, care se generalizează în aproape toate regiunile țării în anumite perioade din an, urmate de perioade de secetă la fel de distrugătoare, ca și alunecările de teren sunt efectul direct al distrugerii pădurilor noastre. 

S-a remarcat deja diferența care s-a creat între zonele agricole de la noi și cele din Cardilater-Bulgaria, unde nu s-au distrus fâșiile de pădure dintre lanuri (care, culmea, au fost plantate acolo de autoritățile romîne, cănd zona a aparținut României). Acolo nu este secetă, recoltele sunt bune fără a fi necesare irigații, în timp ce la noi , se vede ce este.

În toate celelalte țări din Europa fondul forestier este păstrat cu mare grijă. În Slovenia, de pildă, 3/4 din suprafața țării este acoperită de păduri. Legislația în domeniu este acolo foarte severă, un copac putând fi tăiat după obținerea a multe aprobări. Când au nevoie de lemn pentru construcții, slovenii îl importă din...România!

Nu întâmplător în celelalte țări este interzis exportul de lemn brut sau insuficient prelucrat (cum ar fi cheresteaua). Explicația este aceea că banii ce se pot obține pentru lemn insuficient prelucrat nu compensează pierderile rezultate în urma tăierii copacilor. 

O astfel de lege a fost și la noi, înainte de 1989 și ea ar trebui să fie adoptată din nou, de urgență! Dacă ar exista o asemenea lege, tăierile ilegale nu ar mai avea amploarea din prezent, pentru că lemnul brut nu s-ar putea exporta. Altfel, procentele se falsifică, actele se măsluiesc și rezultatul se vede. Desigur, pe lângă această lege trebuie luate și celelalte măsuri necesare, de pază, pedepse drastice pentru contravenienți și reîmpăduriri urgente.

Trebuie precizat de asemenea că după defrișarea pădurilor montane stratul subțire de sol fertil aflat pe stânci (care s-a creat în mii de ani de depuneri de praf) este spălat de precipitații și antrenat la vale de torenți, reîmpăduririle putând deveni imposibile!

Trebuie să se ia măsuri urgente pentru a împiedica deșertificarea țării!

IATĂ CARE A AJUNS SĂ FIE SITUAȚIA SOLURILOR DE LA NOI!

S-a făcut și harta terenurilor erodate de precipitații și cu alunecări de teren. Se vede clar că sunt chiar zonele în care au fost tăiate pădurile!

Credeți că aceste hărți au fost făcute de curând? Vă înșelați- ele au fost făcute de către Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București în anul 2000! Ce s-a făcut de atunci? Ce se vede! Cum e situația în prezent? Din ce în ce mai rea!

.unccd.int  Action Programmes  romania  eng2000.pdf

****************************************************************************************************************

2.03.2016
Acum, dupa atatia ani de distrugere sistematica a padurilor, dupa ce clima s-a schimbat deja drastic si alunecarile de teren sunt la ordinea zilei, ca si inundatiile, dupa ce a iesit lumea in stradqa (daca va mai amintiti_ pentru stoparea defrisarilor, aflam ca....pana la sfarsitul anului s-ar adopta o lege care sa limiteze taierile de paduri.
Cu aceeasi ocazie suntem anuntati ca in Romania dispar TREI HECTARE DE PADURI IN FIECARE ORA|
Pai in ritmul acesta, pana la sfarsitul anului problema va fi " rezolvata" : NU VOM MAI AVEA PADURI!
Si parca asta nu ar fi fost de ajuns, mai aflam si ca in padurile noastre a intreat o boala necunoscuta pana acum pe meleagurile noastre si care duce la uscarea copacilor.
Unii banuiesc marea firma austriaca , ce ar urmari uscarea arborilor ca sa-u poata taia pe toti.
Oricum ar fi, chiar daca firma austriaca nu ar fi vinovata cu nimic de aceasta molima, s-ar impune tocmai ca taierile de arbori sa fie oprite, pentru a se proteja copacii pe care inca ii mai avem!

Am mai auzit si replici de genul> Ce, toti acesti "aparatori ai padurii" sunt buni doar de proteste, dar cand e vorba sa planteze copaci nu se inghesuie sa o faca!"
Wxtraordinar!
Adica nu sunt vinovati cei care taie cate trei hectare de paduri in fiecare ora, ci acei care nu planteaza in acelasi ritm alti copaci!
Pai v-ayi gandit putin cum ar fi asta?
Cati oameni ar trebui sa nu mai mearga la serviciile lor ci sa urce pe munti ca sa planteze cate trei hectare de padure pe ora? Din ce ar mai trai familiile lor?
Si asta tot nu ar rezolva problema. Pentru ca acei puieti vor creste -eventual-in 100 de ani! Spun "eventuel"  pentru ca daca padurea este taiata se spala si stratul subtire de pamant de pe stanci, iar puietii nu ar mai avea in ce sa-si dezvolte radacinile. Prin urmare ei s-ar usca iar desertul ar fi asigurat. Iar oficialitatile vor ridica mainile in sus si vor spune: ce sa facem? Natura e impotriva noastra! Asta e situatia, va trebui sa ne invatam sa traim ca beduinii din Sahara.