Romanul isi distruge fratele

 Codrul frate cu românul. Românul însă își distruge fratele: codrul!

Acum din Românie pleacă lemn chiar și în China, dar nu produse finite (mobilă) sau deșeuri, ci arbori întregi , materie primă brută. Ceea ce în țările care au grijă de patrimoniul lor este interzis.

Chiar și țările din Africa tropicală, ce erau numite eufemistic în urmă cu câțiva ani „lumea a treia” sau țări în curs de dezvoltare au făcut totul pentru a reuși să oprească exportul de bușteni, pentru ca aceștia să fie prelucrați în țările de origine.

Acolo s-a înțeles că activitățile de extracție pură și de export ca atare nu fac decât să sărăcească o țară, să –i ruineze definitiv mediul fără a genera locuri de muncă și industrii durabile pe termen lung.  

România a devenit și ea o țară „emergentă” (nu se mai folosește acum termenul de „țară în curs de dezvoltare” ) și exportă prostește exportul de lemn brut sau sumar prelucrat (sub formă de cherestea). 

  Faptele din 2014:

România a exportat lemn de 1,9 mld. euro, dublu faţă de acum cinci ani. Holzindustrie şi Kronospan Sebeş sunt în top 50 de exportatori din economie

Exporturile de lemn şi produse din lemn ale României, exceptând mobila, s-au dublat în intervalul 2008-2013, ajungând la 1,9 miliarde de Euro-  pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

Se pune problema dacă  industria mobilei, depen­dentă de lemnul din producţia internă, mai are suficientă materie primă şi dacă poate con­cura cu preţurile pe care jucători din pieţe mai mari le oferă pentru lemnul românesc. 

Dar cui îi mai pasă de asta?

Creşterea livrărilor externe de lemn are loc în condiţiile în care firmele străine fac în  România investiţii de sute de milioane de euro ca să intensifice exportul. Pentru că multe firme străine, în special din China, cumpără lemn românesc. Cât om mai avea.

Schweighofer deţine pe piaţa locală două fabrici de cherestea, una în Sebeş (Alba) şi una în Rădăuţi (Suceava), o fabrică de panouri Baco (panouri din lemn masiv folosite în industria mobilei) şi una de panouri încleiate (pentru magazinele de tip do-it-yourself). Compania livrează şi către firme din China, Taiwan, Vietnam şi Pakistan din industria mobilei sau din domeniul construcţiilor. Pe lista destinaţiilor externe se mai află Europa, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Africa de Nord şi SUA.

Kronospan Sebeş este recunoscut drept unul dintre cei mai mari producători de PAL şi MDF de pe piaţa locală prin fabricile de la Sebeş, capacitatea de producţie de aici fiind de 840.000 de metri cubi anual pentru PAL şi 384.000 de metri cubi pentru MDF. Compania a avut anul trecut afaceri de 548 de milioane de lei (130,5 milioane de euro) şi anunţase anterior că exporturile se ridică la 50% din producţie.

 Un alt producător austriac din industria de prelucrare a lemnului, Egger, face din export o bază de creştere pentru perioada următoare. Cu o cifră de afaceri de peste 90 de milioane de euro în 2009 şi cu un profit de 4,1 milioane de euro, Egger livrează mai bine de jumătate din producţie la export.

"47% din producţia curentă este distribuită pe piaţa locală. Restul este exportat în Europa de Est şi Sud, Orientul Mijlociu, statele baltice şi Comunitatea Statelor Independente, în total în 29 de ţări", au spus reprezentanţii Egger.

Holzindustrie Schweighofer şi-a diversificat însă domeniul de activitate şi a trecut şi la achiziţiile de păduri, având un portofoliu de 15.000 de hectare. Fondul forestier al României este de aproximativ 6 milioane de hectare, iar aproximativ 1,6% a fost cumpărat de străini în ultimii ani. Principalul furnizor de materie primă pentru industria lemnului este Romsilva, însă companiile cumpără şi din import.

La un lot de 1.000 de hectare într-un an se pot exploata 5.000 de metri cubi de fag şi stejar şi 7.000 de metri cubi de răşinoase.

Cel mai ieftin lemn, cel de foc, se vinda în 2011 cu 70 de euro metrul cub, deci în cel mai pesimist scenariu un proprietar puatea câştiga 350.000 de euro anual numai din vânzarea lemnului de foc.

Tocmai am auzit la tv că în România un sfert din lemnul comercializat e tăiat ilegal. În fiecare oră, România pierde 13 hectare de pădure tăiate ilegal! Asta înseamnă că în fiecare oră în România se defrișează 52 de hectare de pădure!

Am văzut că în străinătate se protestează și pentru faptul că lemnul tăiat se tratează local, la cererea chinezilor, cu produse chimice (cyperméthrine) extrem de toxice. La noi se păstrează tăcerea.

 Chinezii care trimit cargourile cu produse finite pe care le vând aici au prilejul de a le umple la întoarcere cu lemn, rezultat din distrugerea pădurilor noastre.

În același timp fabricile noastre de mobilă au dificultăți în aprovizionarea cu materie primă.

În Franța s-a propus recent ca  exporturile de lemn brut sau insuficient prelucrat (cherestea) să fie taxate cu 20, 50 sau 100% , pentru a se reduce sau chiar înceta exportul provocator de calamitate ecologică. Este o problemă de voință politică.

Guvernanții noștri par incapabili să gestioneze situația. Chiar dacă există diferite legislații și directive europene, acestea nu pot împinge o țară să-și distrugă mediul înconjurător, dacă guvernul acelei țări ia măsurile necesare pentru salvarea pădurilor (puține, câte au mai rămas) , prin aceasta evitând degradarea solurilor și deșertificarea țării.  

 În China există constrângeri vamale pentru importurile de produse finite și semifinite (cherestea, parchet, mobilă), care sunt taxate între 20% și 100%, în timp ce buștenii importați sunt taxați doar cu 8%.

Se uită faptul că pădurea reprezintă o istorie, un patrimoniu și o sursă de viață. Mii de specii animale și vegetale despre care încă nu știm prea multe dispar odată cu pădurea.

Iar odată cu ea se duce la vale și solul care s-a format în decursul mileniilor pe suprafețele stâncoase.

Astfel, distrugerea pădurii este nereparabilă! Așa se produc apoi inundații, urmate de secetă și așa ajunge să se instaleze deșertul.

În anul 2005 eram deja pe o poziție codașă în Uniunea Europeană (și) în privința procentului de păduri.

Acum însă, după atâtea defrișări, situația trebuie să fie deja dezastruasă.

Dar tăierile de păduri continuă!

Suprafețele împădurite s-au înjumătățit în ultimii ani și dacă lucrurile continuă în felul acesta ele vor dispărea cu totul!
România va ajunge un deșert, pentru că suntem aproape de zonele de stepă ale Asiei și în condițiile încălzirii globale doar pădurile mai contribuie la păstrarea umidității și la prevenirea inundațiilor și secetei succesive. Iar pădurile cresc în sute re ani, dar numai dacă solul de pe stânci nu a fost spălat de precipitații, adică dacă zona nu a fost defrișată. Altfel- urmează deșertul!

Romania isi vinde padurile pe nimic

Cum se face că România nu va mai avea păduri?

Am citit pe "myeurop"un articol care m-a făcut să văd sub un unghi nou despădurirea criminală la care asistăm cu toţii.
Cum n-am văzut ecouri ale acestui articol la noi, l-am tradus pentru a-l face cunoscut şi concetăţenilor noştri care n-au apucat să-l vadă pe net.

Articolul a fost scris pe 11.01.2012 , de Benjamin Leclercq (Paris)

Restituiri de păduri şi urmările lor, în lipsa unei legislaţii adecvate

România restituie din anul 2005 pădurile confiscate sub regimul comunist. Mii de hectare sunt apoi revândute la mari companii străine. O privatizarea care nu aduce beneficii  țării.