Nu conteaza cat de lung am parul

Mai presus e cât şi cum gândesc

Aceste versuri cântate de formaţia Colibri mi-au venit în minte când l-am văzut pe tânărul organist venit să concerteze la Festivalul Enescu:

CAMERON CARPENTER

Tunsoarea punk şi costumul extravagant nu trebuie să ne inducă în eroare:

Tânărul organist ce s-a remarcat prin creativitate şi virtuozitate la pupitrul celui mai complex instrument inventat de om, orga, nu se bazează numai pe talentul său ieşit din comun, ci este în acelaşi timp un om care munceşte enorm de mult pentru a atinge performanţele deosebite la acest instrument.

Am aflat că, de pildă, în ziua concertului de duminică 1 septembrie, de la Ateneu, a venit la 10 dimineaţa să studieze orga Ateneului şi nu s-a ridicat de pe scaunul orgii decât cu 15 minute înainte de începerea spectacolului nocturn, adică la 22,15!
Pentru a avea condiţia fizică necesare unor asemenea eforturi, artistul face în fiecare zi câte o oră de exerciţii pentru musculatură, de yoga şi de Pilates. Iar înainte de fiecare repetiţie, vreo treizeci de flotări.

A urmat concertul strălucitor, cu un repertoriu ce a mers de la Bach la improvizaţii proprii, iar după miezul nopţii a oferit două bis-uri spectatorilor entuziasmaţi.

Spectacolul total oferit de interpretul ce prezintă o viziune proprie asupra pieselor clasice pe care le interpretează, într-un costum strălucitor ca al unui patinator artistic şi mişcându-şi picioarele ca Fred Astaire, ne dezvăluie o altă faţă a orgii, o imagine încărcată uneori de o violenţă expresivă, alteori d o mare frumuseţe. 

Artistul de numai 31 de ani a susţinut un spectacol complex, la Albert Hall, reunind muzica lui Bach de a lui Şostacovici , versurile lui Michelangelo, colaborând cu regizorul Peter Sellars şi cu bas-baritonul Eric Owens.

El a întreprins de asemenea construirea unei orgi numerice portabile, cu care va efectua concerte începând din 2014. E conştient că asemenea inovaţii ar putea să nu fie bine primite de către publicul conservator, riscând controverse şi scăderi de reputaţie, dar, spune, citându-l pe Jean Cocteau,

"Reputaţia este cea mai mică parte din mine".

Interpretarea violentă l-a dus la Philadelphia până la a demola un instrument nou-nouţ ce valora 6,4 milioane de dolari. (Din fericire orga noastră de la Ateneu a rezistat cu brio!) .
El spune:
"O orgă e ca o fiinţă umană! Dacă nu e pusă să facă exerciţii în ritm susţinut, se îngroaşă! Îmbătrâneşte, devine mai lentă şi mai proastă."