Copiii si televizorul

Televizorul afectează dezvoltarea creierului copiilor

Un studiu realizat (acum 5 ani) de un pediatru german asupra 1900 de copii între 5 şi 6 ani a arătat diferenţe foarte mari între copiii care priveau la televizor mai puţin de o oră pe zi şi cei care priveau la televizor mai mult de trei ore pe zi:



Tuturor copiilor li s-a cerut să deseneze un personaj.

Iată o serie de desene făcută de copii care priveau mai puţin de o oră la tv:

Şi iată o serie de desene făcute de copii care priveau mai mult de trei ore pe zi la tv:


Diferenţa este evidentă şi mai mult decât îngrijorătoare!

Şi alte studii au demonstrat că privitul de timpuriu la imagini televizate alterează formarea creierului copilului şi aparatul său psihic.
Dezvoltarea psihomotoare a copilului presupune ca el să-şi mobilizeze ansamblul simţurilor. Jucăriile asociază vederea, auzul, pipăitul şi mirosul şi îi solicită participarea, pe când televizorul nu solicită decât ocii şi urechile.
S-a observat de asemenea că dezvoltarea capacităţilor lingvistice ale copiilor telefagi care au mai puţin de 17 luni este încetinită.
Psihiatrul şi psihanalistul Serge Tisseron consideră că înainte de trei ani, un copil nu ar trebui să privească la televizor, chiar dacă un adult este alături de el.
Consiliul Superior al Audiovizualului (CSA) din Franţa obligă din anul 2008 canalele dedicate programelor pentru copii să difuzeze avertismentul:

"privitul la televizor poate frâna dezvoltarea copiilor mai mici de trei ani, chiar dacă este vorba de programe ce sunt făcute anume pentru copii"

Izolare

Chiar şi copiii mai mari nu trebuie să stea singuri în faţa televizorului.
Dacă un copil e singur în faţa televizorului şi nu poate comenta cu părinţii sau cu alţi adulţi ceea ce vede pe ecran, el se izolează , se îndepărtează de realitate pentru a se concentra asupra imaginilor televizate şi nu se mai simt apropiaţi de familie.
Un studiu făcut de dr. Tisseron asupra a 55000 de copii care priveau la televizor între 71 şi 108 minute pe zi a relevat că aceştia se îndepărtau de familie cu cât priveau mai mult la televizor.

Sursă de nelinişte

Copiii între 3 şi 5 ani sunt fascinaţi de desenele animate violente(spune cercetătorul Marcel Rufo).
Aceste desene, însă, pot fi sursă de angoasă şi pot provoca tulburări de somn copiilor.

Excitaţie

Supra stimularea prin zgomote şi imagini are ca efect creşterea iritabilităţii, agresivităţii şi instabilităţii , precum şi oboselii psihice a copiilor.
Un studiu american (de la Universitatea Standford) arată că cei mici se comportă un timp ca personajele pe care le-au văzut pe ecran.

Jurnalele televizate

Emisiunile de ştiri pline de violenţă nu ar trebui să fie urmărite de către cei mici.
Copiii nu dispun de filtre care să-i împiedice să fie prea impresionaţi de imaginile pe care le privesc şi le memorează.
Subiecte de actualitate cum ar fi războaie, foamete, scene în care animale sunt rănite sau ucise riscă să-i afecteze profund pe cei mici.

Reclamele

Reclamele pe care copiii de orice vârstă le văd la tv le influienţează comportamentul, inducându-le în subconştient dorinţa de a avea produsele pe care le văd acolo. Propriile lor dorinţe sunt înlocuite cu dorinţe dirijate de către cei care plătesc reclama.
Un studiu efectuat de cercetători de la Universitatea din Göteborg asupra 17000 de copii a arătat că o oră petrecută în faţa televizorului creşte cu 50% cantitatea de băuturi gazoase dulci pe care o beau copiii.
În SUA, unde copiii se uită regulat la televizor şi sunt chiar emisiuni dedicate special bebeluşilor, s-a constatat o întârziere a dezvoltării afective a celor mici, cu efecte ce se prelungesc până la vârsta adultă.

Privitul la televizor afectează şi creierul adolescenţilor, nu doar al copiilor de până la trei ani

Un studiu al cercetătorilor japonezi, publicat în "Cerebral Cortex" a arătat rezultatele observate în 276 de cazuri, la copii şi adolescenţi între 5 şi 18 ani care au stat în faţa televizorului în medie câte două ore, dar uneori chiar până la 4 ore.

Scanarea prin RMN a creierelor acestora a arătat modificări la nivelul cortexului frontal la cei care au petrecut mai mult timp în faţa televizoarelor. 

Autorii de la Universitatea Tohoku din Sendai au arătat că pentru a avea un IQ mai ridicat, creierul trebuie să fie exersat permanent. Dar privitul la tv nu este o activitate care să stimuleze creierul. 

Dacă nivelul de experienţă nu este crescut, o dată cu creşterea în vârstă funcţionarea cognitivă a creierului este diminuată. Deci vizionarea la tv este asociată direct sau indirect cu dezvoltarea neurocognitivă necorespunzătoare la copii.