Lumina Învierii la Ierusalim
Lumina sfântă de la Mormântul Domnului nostru Isus Christos |
Încă din seara Vinerii Mari, după prohod, Mormântul Domnului este controlat de către un polițist arab, unul turc și un reprezentant al statului Israel. Aceștia verifică să nu existe nici o sursă de foc în interior, verifică piatra Sfântului Mormânt, apoi îl controlează pe ierarhul grec care presară vată pe Mormântul Domnului. Apoi se sting toate luminile din
biserică şi încuie porţile încăperii, sigilându-le cu două benzi de pânză albă, cu ceară și sigilii în formă de X.
Patriarhul soseşte la slujbă şi este percheziţionat
public, în faţa mulţimii adunate, obligat chiar să scoată veştmintele
preoţeşti şi să rămână într-o cămaşă (stihar) pentru a se cerceta (de către ofițeri israelieni) să nu aibă nici o
sursă de foc asupra sa, apoi Patriarhul îmbracă din nou veștmintele sacerdotale .
Apoi musulmanii și ofițerul israelitean verifică sigiliul şi permit
patriarhului ortodox să intre în încăperea Sfântului Mormânt, la ora 12 ziua. .
Patriarhul se roagă în genunchi pentru dăruirea Luminii, ca binecuvântare pentru credincioși. După aproximativ 20 de minute pelerinii aflați în biserică observă o lumină puternică ce coboară în zig-zag prin cupola mare a Bisericii Sfântului Mormânt și aprinde vata presărată deasupra lespezii. Părintele Patriarh adună cu mâinile vata aprinsă de focul care, timp de câteva minute, poate fi atins fără să ardă. Apoi pune vata în două cupe de aur cu găuri și o dă diaconilor. Aceștia duc o cupă la Sfântul Altar, iar pe cealaltă la biserica Sfinților împărați Constantin și Elena. Patriarhul iese cu patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări ce au fost aprinse de focul sfânt și oferă lumină patriarhului armean și celui copt, apoi împarte lumină tuturor celor care se află în biserică.
Există mărturii despre acest foc din timpuri
străvechi: |
