SNCF/SNCFR

Cum se petrec lucrurile la SNCF -transporturile feroviare din Franţa?

Observăm că SNCFR -ul nostru este organizat după modelul SNCF (Societatea Naţională a Căilor Ferate din Franţa)

Cum SNCFR are mereu probleme, să vedem cum stau lucrurie la sora mai mare, din Franţa.
Să vedem diferenţa de ordin de mărime:

• În Franţa sunt  29 203 km de căi ferate, din care 1 550 sunt linii de mare viteză.
• În România -11 385 km cale ferată. 

Épic* este statutul SNCF, jumătate-întreprindere,jumătate-societate de interes public : o societate public-industrială şi comercială, ale cărei tarife sunt fixate de Ministerul Transporturilor. 
Întreprinderea realizează o cifră de afaceri şi un beneficiu (+697 milioane euro în 2010), dar a primit de la Stat şi de la colectivităţile teritoriale 8 miliarde de euro!

Institutul Francez de cercetări asupra Administraţiilor Publice a realizat studii pe această temă.:

« 182 milioane de euro pentru transportul militarilor**. 67 milioane pentru tarife sociale (familii numeroase şi alte categorii) ***, 5 milioane de euro pentru transportul presei***. Apoi, grosul sumelor, 1,1  miliarde acordate de Stat pentru investiţii, 3,8 miliarde daţi de colectivităţile locale pentru transportul regional şi, în sfârşit, 2,9 miliarde euro contribuţii ale tuturor contribuabililor pentru a intra în regimul foarte special de pensii al ceferiştilor****. »

La aceste sume se adaugă subvenţia de 3 miliarde de euro acordată anul trecut de Stat Reţelei de cale ferată din Franţa (RFF), un EPIC rezultat din împărţirea sistemului feroviar francez între transporturi  (SNCF)  şi gestiunea infrastructurii (RFF). 

În 1997, SNCF a transferat o datorie de 30 miliarde de euro către RFF, acesta fiind motivul pentru care Statul subvenţionează RFF.   

RATP (grup de transport pe cale ferată, metrou, tramvaie şi autobuze în Ile-de-France) a decarat câştiguri de 4,433 miliarde de euro, dar a primit 3 miliarde de euro subvenţii.  

Observăm că sora mai mare a SNCFR nu ar putea funcţiona în bune condiţii fără contribuţii de la statul francez. Totuşi, acolo nimeni nu pomeneşte de o eventuală privatizare a căilor ferate, nici de manager privat, nici de societăţi private care să concureze cu cele de stat, nici de disponibilizări. 

*     Épic (établissement public à caractère industriel et commercial)
**   Aceasta reprezintă de fapt plata de la buget a unor servicii efectuate 

*** Acestea nu sunt subvenţii propriu-zise, ci reduceri de tarife pentru anumite categorii de popuaţie
****Ceferiştii se bucură de un sistem de pensii aparte, foarte avantajos

Care  sunt tarifele la francezi? De exemplu, un abonament pentru transport integrat în Ile de France, pe 2-4 zone de acolo (şi sunt 5 zone în total) variază între 17,45 şi 31,05 euro/săptămână sau 57,30-113,20 euro/lună -unde intră tren, metrou, autobuze şi tramvaie.
Adică între 78,5 şi 139,7 lei/săptămână sau 61,8 şi 509,4 lei pe lună.
Tarifele biletelor de tren comercializate de SNCF sunt foarte schimbătoare: pentru aceeaşi călătorie, în acelaşi tren, sunt disponibile zeci de tarife, după modelul tarifelor companiilor aeriene. Sistemul urmăreşte să optimizeze indicele de umplere a trenurilor de călători. De la 3 ianuarie 2013 s-a anunţat o creştere medie de 3,2% a tarifelor, dar preţurile variază mult, unele se pot micşora cu 30%, altele pot creşte cu 20% .

De exemplu, iată care au fost tarifele  sncf pe linia Paris Marseille (863 km) în 2012, la clasa a doua

	clasa	tarif (min şi max)
Bilet Prem's	2-a	25 - 30 €
Bilet Loisir	2-a	57 - 108 €
Bilet Pro	2-a	94 - 113 €

Şi tarifele  sncf Paris Marseille în 2012 la clasa întâia

	clasae	tarif (min şi max)
Bilet Prem's	1-a	40 - 45 €
Bilet Loisir	1-a	77 - 151 €
Bilet Pro	1-a	158 €

Statutul ceferiştilor francezi

Ceferiştii francezi nu sunt consideraţi salariaţi, ci  « agenţi ». Ei nu primesc un salariu, ci o « soldă ».

Se poate vorbi despre un model quasi-militar . Se spune că generalul de Gaulle ar fi spus: «  SNCF este armată + disciplină » . Disciplina ar fi fost deci la SNCF mai mare chiar decât în armată. Totodată, căile ferate sunt considerate parte a sistemului de siguranţă naţională a statului. 

Remunerarea salariaţilor de la  SNCF în 2010

Calificare		Efective		Remuneraţie lunară brută (euro)
Execuţie	A	162	0,1 %	1 879
	B	20 718	14,1 %	2 109
	C	37 288	25,3 %	2 403
Maiştri	D	26 535	18,0 %	2 758
	E	14 810	10,1 %	2 783
Tracţiune	TA	2 439	1,7 %	2 409
	TB	12 507	8,5 %	3 334
	Ataşaţi operatori	4 372	3,0 %	1 833
	Ataşaţi tehnicieni superiori	2 463	1,7 %	2 302
	Cadre tinere	1 597	1,1 %	3 111
Cadre	F	11 365	7,7 %	3 462
	G	7 218	4,9 %	4 117
	H	4 176	2,8 %	4 944
Cadre superioare	CS1 / CS2 /CS3	1 466	1,0 %	7 254
Cadre de conducere		cca 140	0,1 %	cca 13 000

Observăm că salariile persoanelor din conducere (manageri, directori) nu depășesc dublul salariilor cadrelor superioare.

Sistemul de pensii pentru pensionarii 

feroviari francezi

(casele de pensii pentru feroviarii francezi datează din 1850)

La pensie - procente (%) - în  2005	SNCF	CNAV Privat
Înainte de 55 ani	13	0
La 55 ani	74	0
Total la 60 ani	100	69
Între 61 şi 64 ani	-	11
La 65 ani şi mai mult	-	20
Sursa : frap.org/RETRAITES-SNCF,60  La 55 ani, practic toată lumea e la pensie

La  SNCF, sistemul de pensionare anticipată e generalizat. Bilanţul său social din 2004 arată că din 4847 cadre permanente, inclusiv 112 cadre superioare, doar 3 ieşiri la pensie  au fost la limita de vârstă şi 4844 înainte de limita de vârstă.

La vârsta de  50 ani, conductorii de tren se pot pensiona  în condiţii foarte favorabile dacă au 15 ani de activitate la conducerea trenului. Mulţumită unor bonificaţii, majoritatea se pensionează cu pensia întreagă la 30 ani de activitate, dar cu o pensie ca pentru  37,5 ani de serviciu (circa 2000 € pe lună) şi mai au o speranţă de viaţă de 30 ani. Salariaţii din privat se mai bucură în medie de  22 ani de viaţă la pensie după 40 ani de activitate.

Pensia medie a celor 168 132 ceferişti pensionaţi (drepturi directe) este de 1 620 € pe lună. În sectorul privat, pensia medie a unei persoane cu vechimea completă este de 1465 €.

Studiu de caz pentru un feroviar : 
 care a lucrat şi cotizat 32,5 ani 
 cu un salariu de 4997,22 € par trimestru 
 pensia sa calculată va fi 4997,2€ * 32,5*2% = 3248,19 € adică 1082,73 € pe lună. Dacă această persoană ar fi muncit şi cotizat aceeaşi perioadă în sectorul privat, cuantumul pensiei sale ar fi fost 550 € ,deci de 2 ori mai puţin.
(Observăm modul simplu de calcul al pensiei)

Şi modul de indexare a pensiilor  la SNCF este foarte favorabil. În ultimii 15 ani, pensiile din sectorul privat au fost compensate „doar cu rata inflaţiei”, în timp ce pensionarii SNCF au avut alocaţiile crescute cu  45 % adică cu  20 % peste rata inflaţiei.

Trebuie să spunem că acest sistem de pensii preferenţial este atacat de diferitele alte pături de cetăţeni francezi, dar feroviarii ameninţă cu greva dacă el ar fi schimbat.

Să facem o comparaţie cu ceea ce se întâmplă la noi. 

Probabil, comparaţia ar trebui să cuprindă şi cheltuielile pentru reabilitările efectuate la calea ferată: costurile lor exorbitante, duratele foarte mari de execuţie şi calitatea slabă a lucrărilor, toate pornind de la felul în care s-au făcut licitaţiile pentru acele lucrări. 

Ar mai trebui vorbit şi despre costurile mari antrenate de fărâmiţarea fostului CFR în 5 societăţi comerciale, fiecare cu aparatul ei de conducere, dar şi cu o birocraţie imensă, fiecare plătind către foştii colegi taxe purtătoare de tva. Prin urmare, dacă în trecut CFR-ul efectua transporturi de călători şi de marfă pe infrastructura proprie şi plătea la stat doar impozitul pe produsul finit (sumele provenite din încasările de la beneficiari), acum SNCF călători şi SNCF marfă plătesc la SNCF infrastructură dreptul de a folosi şinele şi staţiile cf , iar  statul încasează tva, deci costurile de utilizare a infrastructurii cresc cu 24% pentru cei de la "Călători" şi de la "Marfă".

Mai este şi fenomenul căpuşării

Începute timid în 2005, după liberalizarea acestui domeniu, imperiile feroviare pe care le controlează noii oligarhi ai căilor ferate au ajuns să reprezinte unul dintre cele mai mari pericole pentru bugetul statului român. Evident că totul s-a umflat cu complicitatea unor reprezentanţi guvernamentali. O poveste cu subvenţii de la stat, cu profituri pentru privaţi şi cu… fantome.

Complicităţile la nivelul Ministerului Transporturilor, al companiilor CFR şi al firmelor private conduse de foşti angajaţi ai sistemul sunt atât de mari, încât până şi subvenţia de stat, care, în mod excepţional, este acordată anumitor agenţi economici (dar obligatoriu de stat şi cu multe derogări din partea UE), a fost translatată în mediul privat. Nimeni nu ştie cum s-a ajuns la această absurditate economică. Cert este că mulţi capitalişti români au profitat de această „vulnerabilitate” pentru a pune de-o afacere mare cu statul. Primesc subvenţii care nu au nicio legătură cu numărul de pasageri transportaţi, de aceea le merge bine, îşi permit bilete mai ieftine şi uneori plimbă trenurile goale pe șine de dragul banilor de la stat.

Operatorii privaţi susţin că peste tot în Europa statul sprijină prin subvenţii transportul de călători pe calea ferată. Lucru neadevărat, deoarece puţine sunt situaţiile în care subvenţiile se îndreaptă spre operatorii privaţi. Din acest punct de vedere, România este una dintre excepţiile notabile.

Astfel, structura veniturilor la operatorii privaţi este, de regulă, 25% din vânzarea de bilete, 75% subvenţie. În cazul CFR Călători, veniturile din subvenţie sunt de numai 60%, iar cele din vânzarea de bilete reprezintă 32%, restul fiind alte venituri, în principal cele din închirere de material rulant. Sindicatele din sistemul feroviar au reclamat de mai multe ori că  operatorii privaţi beneficiază de subvenţii duble faţă de CFR Călători, acoperindu-şi veniturile în proporţie de până la 80% prin aceste subvenţii, faţă de doar circa 60% la CFR Călători.

Cum se împarte prada

În prezent, toţi cei cinci operatori - patru companii private (Transferoviar, Regiotrans, Servtrans Invest, Regional) şi CFR Călători - încasează anual circa un miliard de lei (între 220-240 milioane de euro) de la stat sub formă de subvenţii pentru servicii de transport călători. Mai mult, în condiţiile unor bugete de austeritate, cuantumul subvenţiilor acordate noilor moguli ai căilor ferate a crescut  (cu circa 50 milioane de euro). 

surse:

lecri.fr/2011/03/16/les-comptes-en-trompe

incomemagazine.ro baietii-isteti-si-fantomele-de-pe-calea-ferata-profit-in-criza-din-subventiile-de-stat

Se maresc sau se micsoreaza pensiile?

CREȘTE, SAU SCADE PUTEREA DE CUMPĂRARE A PENSIILOR?

Am văzut la televizor că de anul viitor pensiile se vor indexa cu 4%. Cum numărul pensionarilor a scăzut cu 2%, ei murind mai repede decât ies alte persoane la pensie ca să le ia locul, efortul financiar necesar pentru această indexare este de doar 2%.

Oricum, pensionarii așteaptă nerăbdători această indexare, dat fiind că punctul de pensie nu a mai fost indexat proporțional cu rata inflației din anul 2009.

Să vedem cum a evoluat puterea de cumpărare a pensiilor în acest timp.