Să învățăm din reclame
Vedem de mult timp la tv o reclamă în care un personaj întunecat (filmat cu lumina din spate) ne îndeamnă (tutuindu-ne, că doar nu merităm respectul lui, desigur) să ne comparăm soții cu persoana lui și să ne umplem de regret că soții noștri nu arată ca el.Dar unde știe el că soțul meu nu arată MAI BINE, CHIAR MULT MAI BINE decât el? Sau oricum mult mai pe placul meu, ceea ce este de bază?
De unde știe el că l-aș vrea de soț, chiar dacă aș fi nemăritată? Pentru că un soț nu ți-l alegi la kilogramul de mușchi. Iar în cazul tipului ăsta, lasă că nu-mi place deloc mutra lui, dar în primul rând nu-mi place infatuarea și atitudinea jignitoare la adresa a milioane de oameni pe care nici măcar nu-i cunoaște. Nu mi-aș dori ca soțul meu să semene cu el, nu, chiar deloc!
Dacă nu ați putut să-l vedeți prea bine, pentru că era filmat în „contre jour”, am pus poza (captură de ecran) cu mai multă lumină, ca să vedeți mai bine figura fălosului personaj
Chiar l-ați vrea de soț - presupunând că nu sunteți căsătorite?
Omul ne arată și o stridie - că doar face reclamă la un parfum, să înțeleg.
Și ne propune ca soții noștri să miroasă ca el. Ca ce, adică? Să miroasă ca o stridie, eventual?
În reclama de la noi omul e călare . La alții, el e tot călare, dar...„pe invers”. Ține o mână pe centură și alta pe obiectul care miroase. V-a plăcut?
