De ce nu beneficiem de resursele noastre de gaz?
Am avut zăcăminte de gaze. Nu le mai avem: toate suprafețele cu zăcăminte , inclusiv cele din Marea Neagră au fost concesionate „până la epuizarea resurselor” unor firme străine. (la una singură -OMV Petrom-România mai are o participare).
Ni se spunea că vom încasa redevențe. Însă redevențele plătite statului român sunt infime (o treime din bacșișul plătit unui chelner la restaurant) sau chiar ajung la 0! (În cazul resurselor din Marea Neagră, care reprezintă cea mai mare cantitate).
Deci, luați fraților gazele noastre, că n-avem nevoie să ne dați nimic pentru ele!
Ni se spunea că în schimb vom câștiga din transportul și din tranzacționarea gazelor (ce au fost ale noastre) către alte țări.
Că vom deveni un HUB regional (adică un important centru european de comerț cu gaze).
Nici un moment nu s-a pus problema dezvoltării industriei petrochimice românești prin folosirea acestor gaze, în pofida faptului că am avut o tradiție în acest domeniu!
Guvernarea PSD-ALDE nu are un plan serios de reconstrucție a industriei românești.
Și în timp ce opiniei publice de la noi i se promitea că vom deveni un hub regional , de către ministrul român al Energiei dl. Toma Petcu, în mai 2017, nu s-a făcut -se pare-nimic pentru asta.
acum, în 2018 aflăm că VECINII NOȘTRI UNGURI ȘI BULGARI vor avea de fapt avantajul transportării și tranzacționării gazelor care au fost ale noastre.
Dar de ce ar fi util ca România să fie un hub energetic?
Hub-ul este în primul rând un spațiu al întâlnirii cererii și ofertei și teoretic întâlnirea mai multor fluxuri fizice de gaze, prin infrastructura aferentă.Pentru asta e nevoie de: încredere din partea celor care activează (furnizori, traderi etc), un număr suficient de mare de traderi de calibru , fluxuri de gaze importante și un mediu predictibil.
Flux de gaz important ar fi, căci resursele din Marea Neagră care au fost ale României sunt mai importante decât am crezut noi. Bulgaria și Ungaria nu au astfel de resurse.
Dar încrederea și predictibilitatea se pare că lipsesc în România.
Așa că vom transporta gazele care au fost ale noastre spre țările vecine, (împrumutând bani pentru construirea conductelor de mare capacitate) pentru ca Ungaria și Bulgaria să devină centre de tranzacționare și de distribuire a lor, acestea urmând a-și asigura desigur cu prioritate propriile necesități! În ambele variante sunt implicate și companiile rusești.
Hub ul gazier bulgar: ”Balkan”
În iunie 2017 s-a concretizat proiectul de hub de gaze bulgar, numit „Balkan”. Ministrul bulgar al el Energiei a semnat cu șeful companiei Gazprom un proiect comun de construire și lărgire a rețelei de gaze din Bulgaria, pentru ca o mare cantitate de gaze din Marea Neagră să fie transportată spre celelalte țări din Europa Centrală și de Est.
De unde gaze? Păi din România, că în zona bulgărească a Mării Negre nu par a fi gaze. (Ori sunt, dar bulgarii preferă să și le păstreze pentru mai târziu).
Ar mai fi și perspectiva construirii uriașei conducte numite „Turkish Stream” (TurkStream) , prin care compania rusească ar urma să aducă din Rusia prin Turcia până la 15 miliarde de metri cubi de gaz/an.
Conducta de gaze din Rusia (cu capacitatea de 31,5 miliarde de metri cubi de gaz/an) va trece prin Marea Neagră până în partea europeană a Turciei, (care va absorbi circa 14 miliarde m³ ) de acolo restul (cca 16,5 miliarde m³ ) de gaz urmând să fie transportat prin Grecia, Bulgaria, Serbia și Ungaria, până la Viena. (Ori prin Macedonia și Serbia..) Slovenia a devenit interesată de asemenea.
Se spune că la frontiera turco-greacă se va crea un hub operațional pentru 47 miliarde m³ de gaz /an, pentru piața europeană.
De unde ar proveni deci diferența de gaze? Păi din zona românească a Mării Negre!
Ministrul bulgar a discutat cu șeful Gazprom despre posibilitatea de a se transporta gazele prin Bulgaria, deși rețeaua națională bulgară nu este capabilă să transporte în prezent aceste uriașe cantități de gaz. Dar se poate construi o conductă nouă, nu?
Bulgaria face eforturi de a se conecta mai bine de rețelele din țările vecine : Turcia, Grecia, România și Serbia.
Obiectivul Bulgariei este de a juca un rol nu doar de țară de tranzit dar și de a vinde gazul, a spus Maros Sefcovic, vice-președintele Comisiei europene și comisar european însărcinat cu uniunea energetică.
"Comisia Europeană sprijină foarte mult planurile Bulgariei de a se transforma dintr-o ţară de tranzit într-un centru de distribuţie a gazelor. Vrem ca hub-ul de gaze naturale, denumit "Balkan", să fie eficient, chiar dacă gazul va fi furnizat din diferite direcţii, el trebuie tranzacţionat aici şi vândut partenerilor", a afirmat Sefcovic.
Comisia europeană a declarat că susține ideea bulgară a hub-ului de gaz, promițând să dea bani pentru construirea conductelor și instalațiilor necesare. În 5-6 ani, bulgarii le vor construi.
Reprezentantul european a constatat că Bulgaria a acționat eficient pentru a se conecta cu Grecia , a făcut progrese în conectarea cu Turcia și cu România și mai are de construit doar câteva stații de compresiune pentru ca transportul să fie mai eficace. Cu bani europeni, și conexiunea Bulgaria-Serbia e pe cale de a fi realizată.
În același timp, s-a vorbit despre o interconectare între România și Serbia încă din anul 2011, adică era vorba de construirea unei conducte magistrală de gaze de 84 km - dar desigur era nevoie de bani alocați investițiilor și de voință politică....deci nu s-a făcut!
Dar nici Ungaria nu stă pe loc.
A avut loc o licitație pentru construirea conductei de transport a gazelor foste românești spre Ungaria. Din comisie a făcut parte și o societate ungară. De loc uimitor, a câștigat o companie ungară. (Aceeași?)
În septembrie 2017 , operatorul ungar de transport de gaze naturale FGSZ a anunțat că nu mai dorește să transporte gazele naturale spre Austria, în cadrul proiectului BRUA -faza II, ci că gazoductul proiectat dinspre România se va opri în Ungaria. (Chiar dacă gazoductul e realizat din bani europeni).
Pe 5 februarie 2018, ministrul (român) de Externe Teodor Meleșcanu, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu s-au întâlnit cu ministrul de Externe ungar Péter Szijjártó , care a afirmt că firmele ungare sunt pregătite să achiziționeze întregul volum de gaze, de 4,4 miliarde de mc care va fi transportat prin gazoductul construit de români spre Ungaria.
Pe 9 februarie 2018, premierul ungar Viktor Orban a afirmat că Ungaria își va spori securitatea energetică cu gaz românesc extras din Marea Neagră.
Gazul românesc din Marea Neagră se va transporta în Ungaria pentru alimentarea industriei petrochimice ungare!
Să ne amintim că noi, românii am avut o industrie petrochimică foarte dezvoltată, care a fost însă falimentată prin „conducerea înțeleaptă” a guvernelor noastre.
Ungurii nu au o industrie petrochimică pentru că nu aveau până acum gaze, dar acum..vor avea!
Deci au început deja să construiască mari obiective petrochimice.
Până la terminarea construirii industriei lor petrochimice , ungurii și-au perfecționat legislația care reglementează tranzacțiile de gaze naturale pe burse. De asemenea, bursa ungară care tranzacționează gazele a fuzionat cu cea sârbă , pentru a crea o piață regională puternică.
Ungurii sunt pregătiți să primească gaz nu doar din Marea Neagră, ci și din Azerbaidjan , depinde de preț.
În anul 2016, Gazprom a livrat Ungariei cam 5,5 miliarde de mc de gaze naturale. Dar acum, că românii le vor aduce gazul lor, probabil la un preț mai mic, ungurii îl vor putea folosi sau tranzacționa (revinde cu preț mai mare). Ungaria va putea prelua și piața de îngrășăminte chimice din Ucraina . În 2019 va expira contractul dintre Naftogaz și Gazprom, deci...
Din Ungaria vom cumpăra și noi îngrășăminte chimice, materiale plastice și altele. E bine, nu?
