Chiar daca e vorba de cineva din familie
Da, da, oricât li s-ar părea de ciudat unora de pe la noi, lovirea unei persoane, fie ea nevasă sau fiică, este o infracţiune prevăzută în codurile penale din (aproape) toate ţările.Doar că la noi nu se prea aplică.
La noi, până nu demult, dacă îi spuneai unui poliţist că unul îşi bate nevasta, poliţistul răspundea că nu se bagă în afacerile interne ale familiei.
Acuma se pare că s-au mai schimbat puţin lucrurile, în sensul că dacă femeia e bătută în asemenea hal încât îi rămân urme analizabile la "medico-legal" şi face plângere penală, s-ar putea ca justiţia să dea o sentinţă împotriva agresorului. Însă dacă femeia a încasat doar o palmă- două...probabil că nu prea s-ar face caz. În definitiv e nevasta (sau fata) lui. Adică e "proprietatea" lui, cum ar fi. Nu?
Dar ce ne facem dacă ne comportăm în acelaşi mod şi prin alte ţări, unde asemenea lucruri nu se tolerează?
E uşor de închipuit stupoarea şi oroarea celor prezenţi văzănd-o pe fata de 16 ani ghemuită la pământ, tremurând şi încercând să-şi apere faţa, după ce antrenorul ei o umpluse deja de sânge .
În faţa "frumosului" rezultat, tatăl a încercat să dregă lucrurile aducând un prosop şi recomandându-i fetei să apeleze la medicul turneului.
Cum era de aşteptat, tatăl nestăpânit a fost imediat scos de pe teren şi trimis la hotel, fiind foarte repede arestat de autorităţile din Israel (unde avea loc turneul ITF).
Ar fi putut urma o condamnare destul de severă.
Tânăra tenismenă a început atunci să întrezărească gravele urmări ale incidentului. Şi-a făcut reproşuri că a fost obraznică şi şi-a înfruntat tatăl . Şi că nu a jucat destul de bine.
Mama fetei a sărit şi ea în apărarea soţului ei. Conform principiului că rufele murdare se spală în familie. Şi din considerentul practic al economisirii banilor necesari pentru un antrenor străin. A declarat că soţul ei n-ar trebui să fie judecat după legile din Israel, cu după legile din România! Ca şi cum în România ar fi legal să umpli pe cineva de sânge , "la nervi". Ca şi cum ar fi permis în România să-ţi baţi fiica minoră.
Din fericire, nici autorităţile israeliene nu au fost ireproşabile din punct de vedere legal (după declaraţia mamei sportivei), pentru că au luat declaraţia fetei minore la poliţie fără a-i asigura prezenţa tutorelui legal (unul dintre părinţi) şi nici serviciile unui traducător. Probabil de aceea tatăl a scăpat destul de "ieftin", el a fost eliberat după doar patru zile de detenţie şi plata amenzii de 300 de dolari. I se asigurase un avocat din oficiu.
Organizatorii turneului le-au spus însă că fata nu va mai putea participa la turnee avându-l alături, ca antrenor pe tatăl ei. Nu de alta, dar ei nu vor să aibă riscul unor meciuri întrerupte din cauză de scene şocante produse de temperamente nestăpânite.
Fata e distrusă. "Eu cum mai devin Simona Halep?" întreabă ea .
Întoarsă acasă, familia Surdeanu ar trebui să reflecteze la câteva lucruri simple, înainte de a da vina pe legile neînţelese de ei.
1. Scopul fetei lor nu ar trebui să fie acela de a deveni altcineva, chiar dacă acea persoană ar fi Simona Halep. Scpul ei ar trebui să fie acela de a rămâne ea însăşi, dar cu performanţe mereu mai bune în sport, însă şi cu un comportament responsabil în viaţă. Asta însemnând inclusiv să-şi respecte tatăl, să-şi respecte antrenorul- oricare ar fi- şi să-şi apere şansele până în ultima clipă a jocului, indiferent de situaţie.
Ar trebui de asemenea să nu semneze nici o hârtie dacă nu a înţeles ce scrie pe ea.
Nu în ultimul rând, sportiva adolescentă ar trebui să ştie că un campion trebuie să facă dovada nu numai a unei bune pregătiri fizice, dar şi a unor indispensabile calităţi morale.
Cum poate să spună că Simona Halep e prietena ei, dacă a vrut să o vadă învinsă în meciul cu Serena Williams? Ce fel de prietenă este ea?? Pare un detaliu nesemnificativ, dar nu e aşa. Nu poţi fi un mare campion dacă nu ai tărie de caracter şi comportament corect.
Cât despre admiterea la o facultate din SUA, aceasta nu îi va fi periclitată de faptul că a fost băută de tatăl ei ci, doar- eventual- de propriile ei deficienţe. Aşa că să nu se grăbească a se victimiza.
2. Tatăl ar trebui să ştie că e principalul vinovat pentru situaţia creată şi că înainte de a pretinde performanţe ieşite din comun în sport trebuie să asigure un climat de încredere şi de respect reciproc în propria sa familie. Iar dacă nu se poate stăpâni într-o situaţie stresantă nu poate fi un bun exemplu pentru eleva lui, într-un sport în care autocontrolul este indispensabil.
3. Mama sportivei are, probabil, partea ei de vină. Fiindcă se poate presupune că "temperamentul vulcanic" al soţului ei s-a manifestat şi cu alte prilejuri, doar că probabil nu cu atâţia martori. Dumneaei i s-a părut însă normal, că aşa e în România, la noi violenţa în familie e ceva tradiţional, nu? Ei bine, s-a înşelat, nici la noi nu e voie să-ţi baţi copiii. Nici nevasta.
4. Până la urmă, din toată această întâmplare ruşinoasă, poate ieşi şi o parte pozitivă: probabil ar fi mai bine ca tânăra tenismenă să aibă un alt antrenor, pentru a exersa şi demnitatea şi respectul simultan cu loviturile de tenis.
Să auzim de bine!
