A avea sau a nu avea saltea

Suntem încă impresionați de sinuciderea în condiții incredibile a femeii ce s-a aruncat de pe acoperișul blocului de pe Calea Victoriei.
Desigur, din nefericire au mai fost și alte sinucideri , de la tv aflăm mai mereu despre tot felul de nenorociri.
Acest caz a șocat însă prin incapacitatea instituțiilor specializate în acțiuni de salvare de a interveni timp de nu mai puțin decât 36 de ore!
S-au adunat la fața locului tot felul de gură cască, inclusiv copii, dar și negociatori de la Inspectoratului pentru Situații de Urgență București. Au fost chemați soțul femeii și o prietenă.
Nimeni nu s-a gândit însă să cheme un medic psihiatru care să ofere un ajutor specializat pentru o persoană diagnosticată deja cu depresie.
 

Femeia eraîn depresie profundă după moartea fiicei ei , disperarea ei fiind amplificată și de faptul că nu primise salariul de șase luni ( s-a spus la o emisiune tv), astfel încât amărâta nu putuse să facă măcar parastasul cuvenit. Probabil nu întâmplător femeia s-a aruncat de pe terasa blocului în care lucra (se pare) ca femeie de serviciu.
Bucureștenii au aflat cu perplexitate că după ce situația critică în care se găsea femeia fusese făcută publică prin mass media, după ce mărețul Inspectorat pentru Situații de Urgență trimisese specialiștii și mijloacele de intervenție la fața locului, de fapt nu s-a intervenit pentru rezolvarea situației.
Femeia nu a „cooperat” cu negociatorii și cu asta - ni se spune - nu mai era nimic de făcut.
De ce?
În București nu există o saltea pe care să poată fi salvat cineva care cade de la înălțime.
După 35 de ore ISU a adus o astfel de saltea din Argeș, dar...nu au umflat-o, fiindcă femeia începuse să se agite. Și dacă se agita, exista riscul să se arunce de pe bloc. 
Secretarul de stat in MAI, Raed Arafat a spus: . „Perna are un efect foarte limitat. Este calculată pentru o persoana cu aproximativ 100 de kg, de la o distanta de 20-25 de metri”.
Cum femeia nu părea să aibă 100 de kilograme, înălțimea putea fi mai mare. Iar blocul cu pricina are circa 28 de metri. (9 etaje x2,7m + parter x 3,5m). Așa că salteaua ar fi fost bună, dacă ar fi fost umflată. 
S-a mai spus că perna ar fi putut arunca trupul femeii. (Oricum, femeia ar fi avut o șansă, pe când așa nu a avut niciuna, zic eu). 
Domnul Arafat a mai spus că dacă femeia ar fi văzut că se umflă salteaua s-ar fi aruncat lângă ea. 
Atunci de ce o mai aduseseră?
Adică știi din start că nu vei putea folosi salteaua, dar o aduci totuși din alt oraș? 

Aflăm cu această ocazie că „Pompierii din București nu au în dotare plase și saltele care să fie folosite în astfel de cazuri, în care persoane amenință că se aruncă de pe clădiri”.
Principala utilizare a unor astfel de saltele și plase este însă salvarea unor persoane ce nu pot ieși altfel dintr-o clădire incendiată, de exemplu, sau avariată de un cutremur. Ce ar face ISU ca să salveze astfel de persoane, care nu pot aștepta 35 de ore ca să se aducă o pernă din alt județ?

Raed Arafat a mai menționat că „la București a existat o astfel de platforma din 1980, care a fost casată după 1990. Pe de altă parte, platforma de salvare a fost adusă la timp, din Argeș, dar nu a putut fi folosită”. Păi, dacă se știa că vederea unei saltele umflate ar grăbi-o pe femeie să se sinucidă, de ce nu a fost adusă salteaua pe timpul nopții? Sau transportul saltelei dura 35 de ore?

Totuși femeia a interacționat puțin cu cei care urcaseră pe terasa blocului. A acceptat din cand in cand un pahar de apa (14 pahare) ori câte ceva de mâncare (o portocală și o brioșă) - după cum a spus domnul Arafat..

foto Libertatea

Se vede cum o persoană (probabil de la ISU) îi dă femeii un obiect. Dacă îi punea cu această ocazie o cătușă la mână și  apoi o trăgea , ar fi putut-o salva. Firește, ar fi trebuit să fie o persoană voinică și antrenată . Ar fi fost și riscul de a nu reuși. Dar măcar ar fi fost ceva șanse să o salveze. 

Dar au fost și situații mai favorabile pentru o intervenție. În timpul discuției cu negociatorii, femeia făcuse joi câțiva pași în spate și atunci ar fi putut fi prinsă , imobilizată și adusă în siguranță jos. 

Dar cine să facă asta?

Din păcate, acum e prea târziu pentru biata femeie.

Rămâne problema lipsei saltelelor de salvare.

În restul țării, cele mai vechi platforme sunt din 1977, (nu se spune câte sunt și unde) și numai două au fost achiziționate dupa 1990, acestea aflându-se la Iași și Craiova.

Observăm că platformele ce datează din 1977 nu au fost casate nici acum, după 38 de ani, în timp ce platforma care exista în București a fost casată după numai 10 ani. Probabil că de fapt saltelele din 1977 nici nu mai sunt funcționale (le lipsesc piese ori sunt deteriorate) și acesta o fi fost motivul pentru care salteaua din Argeș „nu a putut fi folosită”.

Ce ar face ISU în cazul unui incendiu la o clădire înaltă?

Mai ales că multe dintre ele sunt acum anvelopate cu polistiren expandat care arde? 

Precizie maximă la ROMATSA

ROMATSA a trimis ISU Neamţ să salveze o barcă din Franţa

Ştirea, reluată cu deliciu de posturile de televiziune şi de presa electronică spune că ROMATSA a primit un semnal de la o baliză electronică a unei ambarcaţiuni, prin intermediul unui satelit şi a localizat barca pe lacul Izvorul Muntelui. Ca atare, a cerut ISU Neamţ să caute ambarcaţiunea şi să salveze navigatorii.
Partea comică intervine când aflăm că de fapt ambarcaţiunea se găsea în Mediterana, aproape de Marsilia.
2156 km distanţă rutieră între cele două locaţii.

Inspectorul şef al ISU Neamţ, locotenent colonelul Ioan Nitica a explicat ulterior de unde a provenit eroarea.
"Probabilitatea informaţiei era de 50%. Erau două locaţii, una la noi pe lac iar a doua în Marsilia".
Cum adică să fie două locaţii, situate la peste 2000 de kilometri una de alta? Adică satelitul nu dă nişte coordonate anume, ci dă variante de coordonate, cu diferenţe de mii de kilometri între ele?
Sigur că oamenii şi-au pus întrebarea cum să fi ajuns barca înregistrată în Malta tocmai pe lacul Izvorul Muntelui, dar nimic nu e imposibil, în zilele noastre. Barca putea să fi fost adusă cu trailerul. A fost verificată zona cozii lacului, ce fusese indicată, constatându-se că era îngheţată. Asta i-a ajutat pe cei de la ISU să elimine această locaţie, deşi putem să ne gândim şi la o ambarcaţiune blocată în gheţuri, s-au mai văzut cazuri în Antarctica.
Se spune apoi că ROMATSA a trimis după 18 minute de la apelul iniţial un al doilea mesaj, care anula intervenţia.
Vă daţi seama cât de repede au verificat cei de la ISU Neamţ zona lacului Bicaz, în 18 minute?

Dar explicaţiile continuă.
Fireşte, nimeni nu are nici o vină. Operatorul ROMATSA a primit mesajul de la satelit "de la cei care administrează mesajele de la satelit" . Adică, ROMATSA nu a primit mesajul direct de la satelit, ci de la alţii, care administrează mesajele şi le dau mai departe- să înţelegem. Nu ni se spune cine sunt aceştia.
Să fie centrul acela de la Moscova, despre care se vorbise când cu avionul din Apuseni?

Ni se explică în continuare că:
"Ei au dirijat mesajul către centrul de la Constanţa, pe zona de maritim să verifice şi acolo, şi au dat şi la noi mesajul pentru că era în zona noastră".

Acuma, diferenţa Între Bicaz şi Constanţa nu e mare: 470 km pe şosea.

Prin urmare a mai fost o zonă de verificat, cea de la Constanţa. Dar nu ştim dacă cei de acolo au verificat.
Se spune din nou că probabilitatea era de 50%. Adică 50% să fie în România, dar nu se ştia dacă la Constanţa sau la Bicaz?
Dar, precizările continuă.
"Ei ne-au spus clar că la a doua trecere a satelitului ne vor comunica dacă este reală informaţia".
În fine, ceva clar. Şi anume, că nu se ştia dacă informaţia este reală. Adică "ei" (cine? ROMATSA? Ruşii?) nu ştiau dacă au difuzat o informaţie reală sau nu şi aşteptau să mai treacă din nou satelitul, cu veşti.
Aici a fost din nou ceva ce i-a dat de gândit domnului locotenent-colonel de la ISU:
"Eu ştiam că pe partea de salvare maritimă este o reţea globală de 24 de sateliţi geostaţionari. Nouă ni s-a spus că este vorba de trecerea unui satelit, deci se învârtea pe orbită în jurul Pământului".
Iată o informaţie care ar trebui să parvină şi celor de la ROMATSA. Mai bine mai târziu, decât niciodată, nu-i aşa?
Inspectorul şef al ISU Neamţ adaugă că alerta a fost un bun prilej de a realiza un exerciţiu.
Un exerciţiu de logică şi unul de verificare pe teren, la mare şi la munte, să înţelegem.
Păi dacă-i aşa, să le mai dea ROMATSA astfel de exerciţii, că ei se bucură, nu?

Concluzia cea mai importantă este că "nu a fost vorba de o eroare umană, pentru că senzorii, aparatura electronică, mai dau rateuri."
Care senzori? Să fie cei de pe satelit, care au preluat semnalul S.O.S? E vorba despre acei sateliţi geostaţionari care preiau semnalele de urgenţă maritimă? Şi atunci de ce aşteptau cei de la ROMATSA să "mai treacă din nou satelitul"? (Trecem peste pleonasm, că nu de asta ne arde acuma).
Sau, nu ştiau de la care satelit s-a primit informaţia?
Şi dacă sateliţii ăştia dau erori de peste 2000 de kilometri, la ce mai servesc? De ce se mai silesc unii să îi trimită în spaţiu?
Dar s-a mai făcut vorbire şi despre "cei care administrează mesajele de la satelit". De la care satelit, dacă tot nu e clar? Sau e vorba despre oricare mesaje venite de la sateliţi, oricare ar fi ei?
Şi cine sunt aceşti administratori? oricine ar fi ei, desigur nu au nici o vină. Doar se ştie că aparatura asta, electronică, nu e de încredere.

Chiar mă şi întreb, cum or fi nimerit astronauţii aceia pe Lună şi nu au ajuns pe Marte, că pe atunci aparatura electronică nu era aşa de dezvoltată ca acum?

Dar, mă gândesc, numai ai noştri au primit semnalele acestea de la satelitul- sau sateliţii- care dau rateuri? Cei din Franţa, din Italia şi din celelalte ţări din Europa nu au primit aceleaşi semnale? Înseamnă că în întreaga Europă s-au făcut căutări pe toate luciurile de apă (mări, oceane sau lacuri) pe o rază de 2000 de km de la Marsilia? Prilej de multe exerciţii, mă gândesc!

M-am uitat pe site-urile din Franţa după ştiri despre nave malteze în situaţie de urgenţă pe data de 5 februarie.
Şi am găsit doar cargoul Strait View, ce navighează sub pavilion maltez şi care a cerut asistenţă la sud de  Pointe Saint Mathieu (extremitatea vestică a Franţei) pe 8 februarie la ora 2 dimineaţa. Vasul a fost remorcat şi a amarat în portul Brest, pe coasta Atlanticului.
Pe 5 februarie a fost alt cargou în dificultate, unul spaniol ("Luno"), care s-a rupt în două la sud de Bayonne, (pe coasta Atlanticului, aproape de graniţa cu Spania), membrii echipajului fiind salvaţi cu elicopterele armatei, în ciuda condiţiilor meteo dificile.
Doar că niciunul nu era în Mediterana. Nici la Marsilia, nici pe Coasta de Azur. Ambele urgenţe au fost raportate de prefectura maritimă a Atlanticului.
Prefectura maritimă a Mediteranei nu a raportat nici o urgenţă în luna Februarie...

Oare, nu ar fi trebuit ca ROMATSA să îi avertizeze pe cei de acolo că au o urgenţă lângă Marsilia?