Figura şefului răpitorilor din Algeria

Luarea de ostatici din Algeria s-a 

sfârşit într-o baie de sânge

Răsuflăm uşuraţi că trei dintre ai noştri au rămas în viaţă, dar din păcate doi români au murit acolo. Cei care au reuşit să scape vorbesc despre un coşmar pe care nu-l vor putea uita vreodată.

Trist este faptul că bieţii români sunt nevoiţi să plece în ţări străine şi mai ales în ţări cu un grad mare de risc (pentru că cei interesaţi ştiu că în acea zonă se desfăşoară lupte armate între diferite grupări , chiar dacă mobilurile lor  ne sunt, nouă, celor mai mulţi de aici, necunoscute). Cred că cei mai mulţi dintre români nu ştiu nimic despre tuaregi, de pildă. Sau despre conflictul din Mali. 

Oameni cu înaltă pregătire de specialitate nu-şi găsesc aici un loc de muncă şi sunt nevoiţi să-şi rişte viaţa pe meleaguri străine , fiind implicaţi, fără voia lor, în conflicte sângeroase care nu îi privesc. 

Companiile străine economisesc bani angajând români cu mai puţini bani decât ar fi trebuit să le plătească unor specialişti de la ei. Iar ei, românii noştri, pleacă peste mări şi ţări, pentru a le putea oferi un trai cât de cât decent familiilor lor.

Teroriştii au afirmat că pricipala lor ţintă era Algeria, care îşi deschisese spaţiul aerian Franţei pentru intervenţia în Mali. Aşa că au atacat instalaţiile peroliere şi gaziere cu o capacitate de producţie (destinată exportului) de peste 25 milioane metri cubi pe zi. 
Uzina "gazieră" de la Tiguentourine este exploatată din 2006 de către gigantul petrolier britanic BP, cel norvegian Statoil şi de firma algeriană Sonatrach. În zonă activează şi firma japoneză  JGC.
Numai că, printre cei peste 800 de lucrători blocaţi la In Amenas, erau şi circa 132 de străini, unii provenind din ţările cu interese economice acolo, iar alţii mânaţi de mizerie. Străini din Norvegia,Franţa,Statele Unite, Marea Britanie, Irlanda, Japonia, Coreea de Sud, România, Columbia, Tailanda, Filipine şi Armenia (după cum au declarat teroriştii).

Unii atraşi probabil cu sume foarte mari de bani, alţii,  siliţi de nevoile de acasă. 
Miercuri dimineaţă a avut loc atacul terorist, iar joi seara a intervenit în forţă armata algeriană. Sâmbătă a fost dat asaltul final. 

Algerienii au declarat că au fost ucişi toţi cei 32 de terorişti, dar şi 25 dintre ostatici. Potrivit Nouakchott info, printre jihadiştii ucişi în timpul asaltului , unii erau originari din Egipt, din Niger, din Mauritania. Ulterior au mai fost capturaţi şase islamişti.
  "În urma intervenţiei au fost eliberaţi  685 salariaţi algerieni şi  107 străini", a anunţat agenţia APS. Alte persoane sechestrate erau încă dispărute. Unii răniţi au murit ulterior la spital. Numărul victimelor nu este cunoscut, de fapt. Se ştie că au murit 7 americani, doi români, trei britanici (alţi trei fiind daţi dispăruţi şi probabil morţi de asemenea). Trupurile a 12 japonezi au fost găsite, (după alte surse despre 10 japonezi nu se ştie nimic şi sunt informaţii că 9 dintre ei au fost ucişi). 6 filipinezi au murit, iar 4 alţii sunt răniţi. Un purtător de cuvânt al grupului armat, citat de agenţia de presă mauritaniană ANI, ar fi vorbit joi despre 34 de ostatici străini ucişi în timpul asaltului. Surse islamiste au comunicat ANI că ar mai deţine şapte ostatici: trei belgieni, doi americani, un japonez şi un britanic. Tatăl vitreg al ministrului norvegian al dezvoltării internaţionale se află printre dispăruţi. El era gestionar al societăţii Statoil.


Îngrozitor!

În presa franceză a fost publicată fotografia unei persoane bănuită că ar fi condus atacul terorist. Poate e bine s-o vedem.

Abdul Rahman al-Nigeri, alias Abu Dujana, un combatant nigerian apropiat al brigăzii  de la  al-Mulathameen condusă de Moktar Belmoktar. Acest om ar fi putut fi în fruntea acţiunii de luare de ostatici de la In Aménas ,consideră ANI, agenţia  de presă mauritaniană.
(Imagine luată din satelit)

Şi iarăşi mă gândesc, cu durere: de ce a

trebuit să se   ducă ai noştri acolo?

Autorităţile algeriene au declarat că activitatea combinatului petrolier va fi reluată în două zile. Încă mai sunt români care lucrează în Algeria.
Domnul Floria, unul dintre cei trei români care au reuşit să scape din infernul luării de ostatici fugind pe cont propriu prin deşert, ajutaţi de un localnic, îi încurajează pe românii rămaşi la muncă în Algeria: "să nu ne pierdem speranţa, nu suntem mercenari, nu suntem militari, ne facem profesia"- adică nu vă temeţi, că ei au ce au cu cei ce provin din ţări care au trimis militari... Dl. Floria nu ştie, însă, dacă se va întoarce acolo...

21 ianuarie

Un singur algerian printre victime

Aflăm acum mai multe amănunte despre ceea ce televiziunea noastră numeşte "iadul algerian". Coordonatorul luării de ostatici ar fi fost un canadian, poreclit «Chedad». 
Cel puţin doi dintre islamiştii ucişi erau canadieni. Numărul total de ostatici ucişi este 48 , iar numărul total al deceselor: peste 80. Printre morţi, doar un singur algerian. 
Primul ministru algerian, Abdelmalek Sellal, a oferit noi detalii despre evenimente.

Răpitorii încercaseră mai întâi să  deturneze un autobuz ce transporta lucrători străini de la aeroport,dar soldaţii care îl păzeau au ripostat.(Aici a fost ucis şi singurul algerian ce a căzut victimă).(Islamiştii au sosit într-un vehicul de teren Toyota şi au tras asupra gărzilor algeriene ce păzeau clădirile complexului, dar fără a-i răni. Gărzile s-au predat fără luptă. Interesant cum marele număr de paznici algerieni nu a încercat să se opună în vreun fel.).  Islamiştii ar fi  încercat apoi să arunce în aer uzina. (Au controlat birourile şi au luat ostatici pe cei găsiţi acolo, separându-i pe algerieni de străini, Algerienii au fost bine trataţi. Unii dintre cei aflaţi în birouri dar care nu au fost preluaţi de terorişti  au reuşit să se ascundă sub birouri şi să fugă apoi). Un grup de islamişti a încercat să fugă cu mai multe camioane, ducând cu ei câte 3-4 ostatici străini, unii cu exploziv legat de corp. Armata algeriană a reacţionat  «feroce», vehiculele fiind distruse împreună cu  ocupanţii lor (Printre ostaticii folosiţi ca scuturi umane nu era nici un algerian). Într-un comunicat publicat de Agenţia Mauritaniană Nouvelles Nouakchott, islamiştii au declarat că propuseseră eliberarea captivilor, dar autorităţile algeriene erau decise să folosească forţa militară. Acţiunea a devenit sângeroasă joi, când combatanţii încercau să fugă cu prizonierii. Commandoul era condus de un algerian, Mohamed el-Amine Benchenab, foarte cunoscut de serviciile de informaţii . Printre atacatori figurau trei algerieni, ceilalţi răpitori fiind  canadieni, egipteni, tunisieni, malieni, nigerieni şi mauritanieni, după spusele d-lui Sellal.

Bilanţ provizoriu: 

• Japonia: 7 morţi, 3 dispăruţi (probabil morţi şi ei), 7 supravieţuitori. Martori din cadrul firmei japoneze spun că 9 japonezi au fost ucişi pe loc la atac.
• Filipine: 6 morţi ,4 dispăruţi , 16 salvaţi 
• 5 norvegieni dispăruţi-probabil morţi
• 4 britanici ucişi, alţi trei dispăruţi -probabil morţi. Cei 22 salariaţi britanici supravieţuitori au fost repatriaţi
• SUA- un mort, doi dispăruţi (posibil încă prizonieri), alţi doi salvaţi
• România: doi morţi, trei salvaţi
• Malaiezia: doi dispăruţi, trei salvaţi
• Franţa: un mort, trei eliberaţi
• Columbia: un mort
• Belgia: atacatorii ar fi găsit trei belgieni la faţa locului, dar Bruxelles nu confirmă asta
• Algeria: un mort, 685 eliberaţi. 

Se confirmă afirmaţiile islamiştilor că atacul era îndreptat numai împotriva străinilor şi că algerienii nu au fost folosiţi drept scuturi vii, şi nu s-a tras asupra lor, singura victimă algeriană fiind ucisă în autobuzul ce aducea lucrătorii străini de la aeroport. Martorii afirmă că atacatorii au tras asupra gărzilor algeriene doar pentru intimidare, fără a-i răni şi au declarat că nu au nimic împotriva lor.  Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc la coincidenţa dintre  relativa siguranţă în care se aflau muncitorii algerieni şi decizia autorităţilor algeriene de a refuza orice negociere şi de a ataca convoiul cu ostatici chiar dacă aceştia urmau să moară cu certitudine. 

Diplomaţia japoneză a încercat cu disperare să obţină o rezolvare prin negociere, pentru a salva ostaticii. Adjunctul ministrului de externe japonez se deplasase în Algeria, pentru a participa la identificarea victimelor şi a se interesa de soarta celorlalţi japonezi aflaţi în Algeria;  iar ministrul de externe japonez a folosit toate mijloacele diplomatice posibile pentru salvarea vieţilor . Primul ministru japonez, aflat în turneu în Asia de Sud-Est, a telefonat omologului său algerian pentru a-şi exprima consternarea când armata dăduse asaltul, cerând ca această operaţiune să fie oprită şi să se dea prioritate vieţii ostaticilor. Primul ministru nipon şi-a scurtat turneul diplomatic , s-a întors de urgenţă la Tokyo şi a convocat ambasadorul Algeriei la ministerul nipon de afaceri externe.  S-a reuşit să fie salvaţi 7 dintre salariaţii japonezi, adică aceia care nu fuseseră ucişi în prima fază a ostilităţilor.



Ministrul de externe român s-a mulţumit să aştepte veşti de la oficialii algerieni, pe care i-a acuzat că nu au oferit date corecte. El a oferit false speranţe familiei celui care a murit din pricina rănilor în spitalul algerian. Oficialii algerieni au afirmat că informaţiile furnizate au fost corecte.


22 ianuarie

Cum a fost cu ai noştri

Inginerii Tiberiu Costache şi Mihail Bucur au căzut victime acestui conflict care ridică multe semne de întrebare. Familiile lor vor să afle în ce condiţii au murit ei. Dl Ponta a declarat " n-o să le fie uşor, dar le urez succes" . Asta e tot ce poate face pentru ei?
Aflăm de la televizor că amândoi românii care au murit în Algeria au fost victimele unei /unor explozii. Asta înseamnă că ei s-au găsit printre cei folosiţi ca scuturi umane de către islamişti. Poate cel puţin unul dintre ei nu a avut centura cu explozibil chiar pe corp, când islamiştii i-au luat cu ei în acele camioane, iar armata algeriană a tras în ei, ci a fost doar lângă unul care avea aşa ceva, şi astfel a mai supravieţuit puţin, murind apoi la spital. 
Tot azi îl vedem la postul nostru de televiziune pe primul ministru al Algeriei a deplâns moartea ostaticilor, în enumerare începând cu cei algerieni, ceea ce lăsa impresia că unii dintre cei în care a tras armata algeriana erau algerieni. Doar că singurul algerian mort în evenimente fusese împuşcat chiar în prima zi, în schimbul de focuri, iar de atunci nici un  ostatic algerian nu şi-a  pierdut viaţa. Nici un algerian nu era printre cei folosiţi ca scuturi vii, când a declanşat armata algeriană atacul «feroce» -după termenul folosit chiar de oficialităţile algeriene. . 

Ministrul nostru de externe a fost lăudat de dl Ponta. Pentru ce, oare? 

• Pentru că nu i-a cerut cuiva de la ambasada din Algeria să se ducă la spital ca să vază ce face amărâtul de român rănit, dar s-a grăbit să anunţe familia acestuia că omul era în afara pericolului, când el fusese victima unei explozii şi era muribund? Priviţi cum au acţionat japonezii!
• Pentru că nu a intervenit, la fel cu oficialii japonezi, pentru oprirea carnagiului? 
• Pentru că nu e deloc preocupat de situaţia celorlalţi români aflaţi încă în Algeria (şi pe care încerca să-i îmbărbăteze dl. Floria)? Dl. ministru nici măcar nu şi-a pus problema lor!
• Pentru că s-a pronunţat cu de la sine putere, în termeni ritoşi,  asupra unei (de fapt eventuale) participări a ţării noastre la evenimentele complicate din acea zonă îndepărtată nouă, unde - spre deosebire de Norvegia, Franţa sau Marea Britanie ţara noastră nu are interese economice -  fără a se gândi nici la faptul că astfel de decizii se iau în CSAT şi nu se comentează înainte de a se lua? Nici la implicaţiile ce le-ar avea o astfel de implicare în situaţia amărâţilor de români care îşi câştigă din greu pâinea acolo? Doar asta şi ar trebui să fie suficient pentru schimbarea lui din funcţie!

Notă: 
Toate informaţiile din acest articol sunt publice, oricine le poate găsi pe net. De ce doar MAE pare să nu ştie ce s-ar fi putut face?

Surse:  www.huffingtonpost.fr/2013/01/19/en-direct-algerie-prise-dotages-denouement-proche-deuxieme-assaut-armee_n_2509095.html?utm_hp_ref=france#118_lhomme-a-la-tete-des-ravisseurs

             www.magharebia.com/cocoon/awi/xhtml1/fr/features/awi/features/2012/10/01/feature-03
             mounadil.wordpress.com/2013/01/21/elements-pour-une-theorie-du-complot-a-in-amenas/
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 15.04.2014
Şeful jihadist Mokhtar Belmokhtar, despre care se crede că a organizat luarea de ostateci de la In-Amenas (Algeria) s-ar fi retras în Libia. Supranumit «Belawar» («chiorul» în arabă) sau Khaled Abou al-Abbas, Belmochtar este un fost combatant din Afganistan împotriva trupelor sovietice , care a devenit apoi unul dintre şefii Al-Qaïda din Maghrebul islamic (Aqmi).  Considerat mort în evenimentele de după răpire, se pare că el este în viaţă şi se află în Libia.