Cea mai veche meserie din lume

Prostituţia să fie oare cea mai veche meserie din lume?

Auzim mereu această aserţiune, pe care toată lumea o preia şi o reproduce ca atare în diferite împrejurări, fără a-şi mai pune problema cât adevăr ar fi în ea.
Prostituţia înseamnă oferirea de favoruri sexuale contra cost, de cele mai multe ori în mod sistematic.
Nimeni nu se gândeşte că pentru a putea fi posibilă o plată în bani, era necesar să existe în primul rând banii. Pentru o plată în natură, tot era necesar să existe mai întâi o producţie de bunuri care să poată servi ca plată.
Prin urmare, mai întâi era necesar să apară acea sumedenie de meserii legate de producţia de toate felurile: producţia agricolă, creşterea vitelor, producerea de arme şi de unelte pentru vânătoare, pescuit sau pentru lucratul pământului.
Devine evident că prostituţia nu are cum să fie cea mai veche meserie din lume.
Mai mult, se observă că în societăţile numite primitive, sau tradiţionale prostituţia este necunoscută.
Se poate nota la unele dintre aceste societăţi practica ospitalităţii sexuale, care constă în oferirea femeii sau fiicei unui oaspete aflat în trecere. Există explicaţii pentru aceste practici şi ele nu au nici o legătura cu plata.
În antichitate, în Grecia Egipt sau India  existau practici sexuale religioase legate de anumite zeităţi, dar tot nu era vorba de prostituţie.

Existau sclave la dispoziţia claselor dominante, iar cei mai săraci erau în general monogami.
În cazul sclavelor , acestea nu ofereau servicii sexuale contra unei plăţi, ci erau obligate să o facă, deci nu e vorba de prostituşie. De asemenea, ele erau doar la dispoziţia stăpânului lor, nu şi a altor bărbaţi.
În secolul VI înainte de Christos odată cu dezvoltarea oraşelor şi cu apariţia unor grupuri sociale de neadaptaţi , au fost înfiinţate primele bordeluri, destinate uzului acelor pături inferioare ale societăţii.
Prostituatele formau o categorie dispreţuită, cu deosebiri de calitate însă între categoria inferioară ce purta veştminte distinctive şi nu avea voie să iasă din casă decât noaptea, şi categoria hetairelor, curtezanele de lux. Existau şi un număr mic de curtezane  rămase celebre pentru frumuseţea şi pentru rafinamentul lor, dar acestea au apărut mult după ce se dezvoltaseră multe alte meserii în societăţile respective.Activitatea lor trebuia să protejeze virtutea femeilor cinstite.
Într-un mod asemănător era tratată chestiunea şi în Roma antică, în care căsătoria era considerată baza societăţii , iar moravurile erau strict controlate. Marcus, în anul 189 î.Ch. a instituit licencia stupri ("permis de dezmăţ") , care făcea din persoanele prostituate (de ambele sexe) sclave legale. Considerate nedemne pentru tot restul viaţii, acestea erau silite să trăiască în lupanare, cu fişe şi taxe reglementate.
Sistemul a durat cam şase sute de ani, fiind apoi blamat de către biserică.

Să nu uităm că Sfântul Nicolae, prăznuit astăzi, a ajutat cu un dar substanţial nişte fete sărace pentru ca acestea să se poată căsători şi să nu fie obligate să intre în categoria hulită a prostituatelor.

Charlemagne a condamnat pe oricine era prins în flagrant delict de prostituţie şă fi biciuit în pielea goală în mijlocul mulţimii, iar cel vinovat de găzduirea unor asemenea acte era obligat să poarte prostituatele pe umeri până la locul pedepsei.
În Imperiul bizantin de asemenea au fost închise bordelurile, prostituatele fiind ajutate să se readapteze la un alt mod de viaţă.
Sistemul a reapărut în Franţa secolului al XIX-lea, întovărăşit de o stigmatizare crescută a prostituatelor, supuse oprobiului , marcate cu însemne infamante, insultate frecvent. Sistemul era considerat ca o măsură destinată a proteja virtutea femeilor cinstite.
Într-o societate modernă, aceste poziţii umilitoare ar trebui să nu mai existe şi statele civilizate adoptă în acest sens măsurile pe care le consideră mai potrivite.
Oricum, nu se pune problema să fie vorba despre "cea mai veche meserie", despre care să credem- eventual- că ar putea fi privită ca o meserie oarecare , ca oricare alta.
Niciodată nu a fost aşa în istorie.

Iar expresia "cea mai veche meserie din lume", ce aparţine lui  Rudyard Kipling, a fost o simplă frază dintr-o povestire ce avea ca eroină o prostituată şi nu este o axiomă ce trebuie să fie luată drept adevăr unanim recunoscut.