EXTRACTIVISMUL

Săpat...până unde?

Alain Deneault
Extractivismul este un mod de dezvoltare bazat pe supraexploatarea resurselor neregenerabilw din sol, esenţial cu destinaţia export.
E vorba despre un model care privilegiază "dreptul" companiilor miniere şi în general ia prea puţin în considerare bunăstarea populaţiilor locale. Mare consumatoare de apă potabilă, implicând de cele mai multe ori procese chimice periculoase, extractivismul se dezvoltă în detrimentul ecosistemelor, constituind riscuri pentru populaţii. Mai mult, le revine statelor şi deci populaţiilor sarcina de a reabilita teritoriul la sfârşitul exploatărilor.



În acestă lume, trei din patru societăţi miniere sunt canadiene, căci Canada şi-a amenajat reglementarea în aşa fel încât să favorizeze acestă industrie. În timp ce diplomaţia canadiană susţine activ societăţile miniere din străinătate, asistăm acum la deturnarea bugetelor ajutoarelor internaţionale în favoarea dezvoltării prin extractivism...
Un lobbyng mai pregnant decât rezultatul oricăror alegeri, o influienţă directă asupra modului de redactare a textelor de lege, o activitate de divizare a populaţiei pentru a domni mai bine, un dezastru ecologic în perspectivă, societăţi de exploatare care joacă la bursă bogăţiile altora, probleme de sănătate publică ce se anunţă, preocupări la capitolul angajaţi, o devastare a patrimoniului cultural....După ţările din Africa, din America de Sud şi din Asia, a venit rândul României şi în general al Europei să descopere în aceşti ani metodele canadiene de achiziţie, de explorare şi de exploatare a zăcămintelor miniere.
la Roşia Montană, societatea canadiană Gabriel Resources ameninţă să deverseze 13000 de tone de cianură pe an pentru a exploata acolo cea mai importantă mină de aur la suprafaţă ce este proiectată în Europa. Asta reprezintă pentru întregul şantier o producţie de 215 milioane de metri cubi de deşeuri cianurate, ce se prevede a fi stocate pe viaţă într-un uriaş depozit ce ar avea opt kilometri în diametru şi 400 metri adâncime. Asta are loc, în plus, într-o vale unde se găseşte un sat vechi de 2000 de ani. Ca să ajungă aici, Gabriel Resources a neutralizat procesul politic cerând în justiţie 100000 euro drept daune interese din partea fostului ministru al Mediului, Attila Korodi şi de la secretarul de Stat Silviu Stoice, atunci când aceştia au încercat să pună capăt proiectului. Legea specială pe care parlamentul român va fi chemat să o voteze în curând prevede o cedare de suveranitate în favoarea societăţii miniere. Ea  va avea astfel depline puteri de a expropria ea însăşi populaţiile de pe teritoriul zonei de exploatare, să amenajeze teritoriul după dorinţa sa să stabilească despăgubirile pentru exproprieri, chiar să lărgească perimetrul exploatării, devenind astfel un Stat în Stat. Proiectul său este totuşi înspăimântător.. El constă în a dinamita cele patru vârfuri muntoase în care se găsesc galeriile miniere de patrimoniu ce datează din timpul Imperiului roman. Se vorbeşte despre situri de patrimoniu care ar putea fi în mod potenţial protejate de UNESCO. De asemenea, seriile  de dinamitări riscă să degajeze în aer particule toxice respirabile ce dăunează grav sănătăţii oamenilor.
Toate astea pentru aur, mineral fără mare utilitate socială sau tehnică şi care există de ja din abundenţă. El serveşte mai ales bancherilor şi industriei bijuteriilor. Exploatarea sa este mare consumatoare de apă, pe lângă faptul că ameninţă ecosistemele. la asta se adaugă alte motive de preocupare: la aurul de la Roşia Montană s-ar adăuga uraniul, după unele informaţii ce trebuie încă să fie confirmate.
Mulţi speculează asupra rolului pe care l-a putut juca corupţia în această poveste. Cele 700 de locuri de muncă create de proiect nu îl justifică deloc. Când ONG -ul Alburnus Maior a obţinut de la Curtea de apel a judeţului Alba Iulia  ca planurile de urbanism întocmite de  Gabriel Resources în 2008 să fie declarate ilegale, societatea minieră a obţinut de la ministrul Mediului şi pădurilor Laszlo Borbely să fie reluat pur şi simplu procesul de autorizare a proiectului de exploatare. Voinţa lobby ului minier canadian pare mai puternică decât cea a poporului român şi a aleşilor care se presupune că sund fidelii săi interpreţi.
Proiectul suscită de mai multe săptămâni un val de revolte populare ce nu s-au văzut niciodată de la căderea regimului comunist, în toate oraşele ţării şi în străinătate, unind pentru aceeaşi cauză curente politice în mod obişnuit opuse.
Canadianul rătăcitor...
"The wold needs more Canada" spun deseori anglofonii canadieni. În România, s-au săturat de ei. În Grecia de asemenea. Acestă ţară pusă în genunchi de finanţa internaţională gustă la rândul ei din delicatesele industriei canadiene, unde proiectele firmei Eldorado Gold în bogatul ecosistem de la Skouries fac ca populaţia din vecinătate să se teamă de ce este mai rău.
În lume, trei societăţi miniere din patru sunt canadiene. Cele mai multe nu provin direct de aici. În Canada se înregistrează societăţi miniere din Australia, Israel, Franţa, Suedia sau Statele Unite, de exemplu, căci cadrul administrativ canadian le imunizează peste tot unde ele se implică.Statul federal a aranjat reglementările şi politicile fiscale în aşa fel încât să favorizeze finanţarea activităţilor speculative de exploatări cum ar fi la Roşia Montană. E excepţional ca un tribunal să permită urmărirea judiciară împotriva unei întreprinderi pentru acţiunile ei în afara frontierelor. Canada acoperă legal societăţile miniere în caz de corupţie sau de abuz în străinătate, cum a constatat chiar OCDE. Iar diplomaţia canadiană susţine activ sicietăţile miniere. Totuşi, la scară naţională, dar şi internaţională, industria minieră canadiană se remarcă printr-un dosar de mediu, social, politic, de securitate şi fiscal  mediocru. Se constată asta îndată ce se consultă documentaţia stufoasă ce există în această problemă. . Peste tot în lume, comisii parlamentare, curţi de justiţie, experţi ONU, observatori independenţi, specialişti în economia Sudului sau reporteri specializaţi au depus mărturie asupra  abuzurilor, dacă nu a crimelor pe care le comit sau le susţin cu regularitate societăţile canadiene ce acţionează în străinătate.

Alain Deneault este autorul, alături de William Sacher, a scrierii Paradis sous terre, Comment Canada est devenu la plaque tournante de l'industrie minière mondiale (Paradisul sub pământ, Cum a devenit Canada placa turnantă a industriei miniere mondiale),  Montréal/Paris, Écosociété/Rue de l’échiquier, 2012, şi al « L’industrie minière reine du Canada», Paris, Le Monde diplomatique, septembre 2013.

Traducere din "alternatives.ca"