Promenada Operei

Prolog în aer liber la noua stagiune a Operei din Bucureşti

Pe 24 august , pe peluza din faţa clădirii Operei Naţionale Bucureşti a fost organizat un prestigios concert cu muzică de operă.



Artiştii de prestigiu anunţaţi şi muzica frumoasă au atras foarte mulţi bucureşteni.
În mass media s-a anunţat că participarea va fi liberă, aşa că ne-am dus cu o oră şi un sfert mai devreme decât ora de începere, sperând să putem avea locuri pe scaune.
Surpriză! Deşi mai era destul timp pînă la ora anunţată şi erau pregătite foarte multe scaune pe peluză, nu mai erau locuri disponibile!
Porticul din faţa Operei a fost amenajat ca scenă, cu o frumoase efecte de lumini colorate .

În faţa scenei, circa o mie de scaune sunt împrejmuite cu garduri mobile şi cu inscripţii : "REZERVAT". Accesul acolo se face pe bază de liste. Toate acele locuri sunt încă libere. Cei care ştiu că au locuri asigurate nu au de ce să vină atât de devreme.
Dincolo de gard sunt alte -circa- două mii de scaune, pe care cei prezenţi le-au ocupat, rezervând locuri şi pentru rudele sau prietenii ce aveau să vină mai târziu. Problema este că de acolo nu prea se vede pe scenă. Peluza e plată, nu există difeeţele de nivel care sunt proiectate în sălile de spectacole tocmai pentru a asigura vizibilitatea. Dar... asta e sitaţia, "calul de dar nu se caută la dinţi". Organizatorii s-au gândit, totuşi şi la asta şi au montat ecrane laterale, pe care toată lumea îi va putea vedea, indirect, pe artişti. Toată lumea se uită cu jind la locurile goale împrejmuite cu gard.
"Cum se poate obţine o invitaţie dintr-asta?" -"Nu ştim"- răspund cei cu listele.
E vorba probabil de o clasă superioară , deosebită faţă de noi, vulgul.
Dar asta este, cui nu-i place n-are decât să plece.
Reuşim totuşi să găsim scaune, chiar dacă nu alături, ne aşezăm fiecare unde am găsit loc.
Se ocupă şi majoritatea scaunelor rezervate.
Timpul de aşteptare trece greu. Se eliberează un loc lângă grilaj şi reuşesc să mă aşez chiar în rândul întâi din rândurile pentru vulg. Lux!
Persoane neinvitate se strecoară prin gardul mobil, ferindu-se de agenţii de pază şi se aşează pe locurile libere neocupate de clasa superioară. Alte persoane rămân în picioare pe lîngă gard, sperând să fie primite în zona privilegiată, dacă "aleşii" nu ocupă toate locurile respective.
Începe spectacolul. Se aduc mulţumiri primarului din sectorul 5, care sponsorizase manifestarea artistică. Pe scenă apare o şaretă cu cal, care face să răsune scândurile scenei. Din ea coboară dirijorul, apoi sunt aduşi în acelaşi fel şi artiştii. Un tenor apare chiar călare pe unul dintre cai. În fine, trece pe scenă şi o maşină de epocă.

Există şi spectatori în genunchi	Se zăreşte ceva şi pe scenă!
Frumoasele jocuri de lumini prilejuiesc întrebări cu glas tare din partea copiilor  (dacă vorbesc mai încet, nu se aud din pricina muzicii!). Alţi spectatori vorbesc la telefon... Imaginile sunt luate din primul rând destinat "cetăţenilor de rând", care nu au făcut parte dintre cei 1000 de privilegiaţi - ai cui?	Şi totuşi spectatorii au rămas până la sfârşitul spectacolului, chiar şi în picioare, după ce se ocupaseră pe furiş  până şi locurile din zona rezervată. Un succes care a depăşit probabil toate aşteptările.

La sfârşit, se mulţumeşte din nou primarului, fără contribuţia căruia "nu am fi putut să avem ca invitaţi cai, nu am fi putut avea persoană care să conducă un autoturism de epocă şi, nu în ultimul rînd, cântăreţi!"

Nu în ultimul rând doar pentru că enumerarea ar fi putut continua cu decor, lumini , sonorizare etc, însă oricum după cai şi automobile!

Eu aş spune însă  în primul rând cântăreţi, fiindcă pentru ei venise lumea, nu pentru o paradă cabalină sau auto, deşi desigur că şi elementele pitoreşti au avut hazul lor. 

Aşteptăm reînceperea stagiunii de spectacole şi mai ales a Festivalului George Enescu, prilej de a vedea şi asculta artişti de renume internaţional în condiţiile normale oferite de sălile de spectacole.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Am citit în presa de mare tiraj unele comentarii, legate de spectacolul "Promenada operei" ca:
"Concertele în aer liber, în primul rând cele de operă, câştigă şi la noi, astăzi, un numeros public. Trebuie sa fim atenţi ce anume îi oferim. Nu este un public prea educat în acest sens..."

Ziaristul nu este -probabil- organizator de spectacole, dar prin cei care trebuie să fie atenţi la ce oferă îi înţelege probabil pe cei educaţi, printre care se numără şi el şi care ar trebui să ofere spectacole facile pentru că se adresează unor persoane needucate. Până una-alta ziaristul se miră că ariile din operele lui Ceaikovski au fost cântate în original! Păi, stimabile, toată muzica de operă se cântă în original (cu foarte puţine excepţii)- de unde e mirarea?

Aş spune că, dimpotrivă, marele aflux de public spre acest spectacol dovedeşte că cel puţin o parte importantă din public este destul de educată pentru a aprecia chiar foarte mult spectacolele de operă şi da, organizatorii trebuie să aibă grijă, dar în sensul de a oferi spectacole de înaltă ţinută, pentru a nu dezamăgi  acest public, ce ar putea fi decepţionat de spectacole de nivel scăzut.
Despre cei care au primit invitaţii nu ştiu dacă erau adevăraţi iubitori de operă sau nu, poate că aceia au venit doar pentru a profita de invitaţia primită.
Dar ceilalţi, cei care  au stat în spatele gardului, la distanţă de scenă, chiar şi în genunchi din lipsă de scaun disponibil, cei care au stat pe iarbă şi au ascultat în linişte, chiar dacă sonorizarea nu era ideală, aceştia erau cu siguranţă persoane educate. 
O altă dovadă despre gradul de educare a publicului şi de familiarizare cu muzica clasică este epuizarea biletelor pentru spectacolele şi concertele din cadrul Festivalului Enescu. 
S-au epuizat chiar şi biletele la sălile de cinematograf în care se pot vedea trasmisiunile efectuate din sălile de spectacole! 
În mod evident, acest public ştie foarte bine cine sunt Daniel Barenboim sau Maxim Vengerov (ca să dau doar două exemple) şi a plătit biletele cu mai multe luni înainte ca să participe la toate manifestările de prestigiu din cadrul Festivalului.
Cum puteţi să spunţi că nu este un public educat?
Este adevărat, din păcate, că televiziunile noastre nu au au ajutat prea mult la educarea acestui public. Noroc cu Mezzo!