Domnitorul Nicolae Mavrocordat, (1680-1730) cu Doamna Smaranda, Domniţa Maria şi copiii Constantin, Iancu, Sultăniţa, Alexandru şi Smărăndiţa tablou votiv de la biserica Stavropoleos
Nicolae Mavrocordat a stârpit moravurile uşoare din Moldova
Domnitorul Nicolae Mavrocordat a dorit să introducă o serie de reforme ţn Moldova, între care şi o stricteţe mai mare a moravurilor.
Fiind deranjat de faptul că prin hanuri erau angajate femei tinereşi frumoase care să servească la masă în ţinute considerate provocatoare, pentru a se spori vânzarea de băutură, el a ordonat ca toţi ispravnicii să cerceteze toate satele şi târgurile Moldovei , şi să aresteze femeile învinuite de curvie. Au fost adunate din întreaga Moldovă, folosindu-se forţe de ordine impresionante, 80 de femei învinuite de curvie, care au fost închise în beciuri , pe întuneric şi aproape nemâncate. În cele din urmă soţia domnitorului s-a milostivit de ele şi a anunţat că le eliberează pe cele care se vor căsători, promiţând şi o dotă frumoasă fiecărei mirese: zece galbeni, o vacă cu viţel ,cinci oi gestante şi zece găini ouătoare, cu un cocoş. Zestrea a făcut ca femeile să-şi găsească soţi.
O vreme nu s-a mai auzit de fapte de curvie în Moldova.
Moartea Mariei Vetsera şi a arhiducelui Rudolf
Maria Vetsera a murit la 17 ani, la conacul de vânătoare Mayerling, împreună cu arhiducele Rudolf .
Maria primise de la prinț un inel de fier cu inițialele I.L.V.B.I.D.T. (În Liebe Vereint bis in Den Tod), care înseamnă "uniți în dragoste până la moarte." Această inscripţie este interpretată de unii autori ca fiind mărturia relației intime dintre cei doi, iar de către alții ca dovadă a deciziei de a se sinucide împreună.
Se consemnează faptul că , înainte cu 6 luni, Rudolf de Habsburg mai propusese unei amante (Mizzi Caspar) să se sinucidă împreună, dar aceasta nu numai că nu a acceptat, dar a şi denunţat poliţiei cele întâmplate.
Un prinţ republican şi secesionist
Pe 28 ianuarie 1889, împăratul Franz Iosef a avut o discuţie aprinsă cu fiul său.
Ambasadorul Germaniei la Viena adusese o scrisoare trimisă de Rudolf în 1885 lui Moriz Szeps , însoţită de o notă a lui Bismarck. Moriz Szeps era un ziarist cu idei republicane şi naţionaliste, iar prinţul Rudolf îi trimitea articole prin care combătea politica oficială a guvernului, nu ascundea admiraţia pentru Republica Franceză, şi susţinea financiar ziarele acestuia din Austria şi Ungaria (chiar cu riscul de a se îngloda în datorii).
Prinţul moştenitor Rudolf admira Republica Franceză şi critica Germania unificată, care nu era decât "un stat militar pur", de tip prusac.
Bismarck luase în serios ameninţarea că urma să devină împărat un prinţ francofil, legat de un ziarist evreu prieten al lui Clemenceau : Dacă liberalismul prinţului nu conta prea mult, francofilia acestuia părea periculoasă pentru viitorul politicii germane.
Arhiducele Rudolf avusese cel puţin o întâlnire secretă cu Clemenceau, amândoi atătându-se inamici ai Germaniei lui Bismarck. El avea însă un puternic sentiment de frustrare şi de neputinţă pentru lipsa de putere politică în care se găsea. El dorea să divorţeze de soţia lui pentru a se căsători cu Maria Vetsera.Dar, mai grav, ar fi complotat cu aliaţi unguri ca să se încoroneze ca rege al Ungariei, ceea ce ar fi dus la destrămarea imperiului Austro-ungar. (Există astăzi teoria că tocmai aceşti revoluţionari unguri l-ar fi ucis pe prinţ, cu ajutorul unui valet, pentru a nu le fi divulgate planurile de independenţă a Ungariei).
Arhiducele Franz-Ferdinand , vărul lui Rudolf, următorul moştenitor al tronului era însă adeptul unei politici catolice ultra conservatoare şi favorabil alianţei cu Germania.
Ce s-a întâmplat la castelul Mayerling
În noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1889, Rudolf de Habsburg şi amanta lui Maria Vetsera au murit la Mayerling. Pe 29 ianuarie Rudolf fusese la vânătoare cu prietenii, dar Maria nu se arătase.
Tradiţia spune că Maria Vetsera ar fi fost împuşcată în tâmplă, iar prinţul a fost găsit împuşcat în inimă. Faptul că fereastra a fost găsită deschisă a alimentat teoria că ambii ar fi fost ucişi de cineva care ar fi tras prin fereastră . A existat teoria că Rudolf ar fi fost eliminat după descoperirea complotului în care ar fi fost amestecat, împotriva tatălui lui. .
În 1946 trupele sovietice au deschis mormântul Mariei Vetsera, de la Mănăstirea Heiligenkreuz, căutând probabil bijuterii. Abia în anul 1955 , când Armata Roşie s-a retras din Austria, călugării din mănăstire au constatat că mormântul fusese răvăşit. Ei au reînhumat osemintele , constatând că nu se observă vreo gaură de glonte în craniu.
În 1959 un medic tânăr a deschis iarăşi mormântul, fiind însoţit de un membru al familiei Vetsera. Nici el nu a găsit vreo urmă de glonte, remarcând însă o traumă la craniu -ceea ce ar fi putut indica faptul că Vetsera ar fi murit în urma unei lovituri la cap, sau pur şi simplu că soldaţii sovietici ar fi deteriorat osemintele. În ambele ipoteze, Maria nu ar fi fost ucisă de arhiduce. Doctorul Gerd Holler a adresat o petiţie Sfântului Scaun pentru a inspecta arhivele din anul 1889 ce cuprindeau ancheta Nunţiului papal. În această anchetă se menţiona că a fost tras un singur foc de armă. În lipsa probelor criminalistice privind un al doilea glonţ, Holler a emis ipoteza că Maria Vetsera a murit accidental în urma unui avort, iar Rudolf s-a împuşcat. A apărut astfel teoria că ea era însărcinată în patru sau cinci luni şi că i s-ar fi provocat un avort avort prin introducerea unei sonde înainte de plecarea la conacul Mayerling , că ar fi urmat o complicaţie gravă, în urma căreia Vetsera ar fi murit. Ipoteza nu a putut fi verificată.
În 1991 un negustor de mobilă obsedat de afacerea Mayerling a deshumat fără autotizaţie osemintele, prilej cu care s-a constatat că o parte di craniu lipseşte, deci nu se poate şti dacă a fost vreo urmă de glonţ sau nu.
Osemintele Mariei Vetsera au fost reînhumate în 1993, iar negustorul de mobilă a plătit o amendă de 2000 de euro abaţiei, ca daune.
Rămâne regretul pentru moartea frumoasei fete de numai 17 ani, cu păr lung, negru, alături de singurul fiu al Împăratului Franz Iosif.
Şi nu putem spune că nu semăna cu Doamna Smaragda, aşa cum o vedem pictată în biserica Stavropoleos!
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu