Tosca

Premiera ...cu cântec la Opera Nationala Bucuresti

Una dintre operele de bază din repertoriul tuturor teatrelor de operă din lume, Tosca de Giacomo Puccini, va fi reprezentată vineri 6 iunie într-o nouă montare la Opera din Bucureşti.

Noi, românii avem o legătură deosebită cu această operă, pentru că rolul titular a fost interpretat la premiera  absolută (pe 14 ianuarie 1900) de marea noastră cântăreaţă Hariclea Darclée pentru care  chiar a fost scrisă celebra arie Vissi d'arte. (Tenorul a fost atunci Emilio de Marchi)
Opera cuprinde şi două celebre arii pentru tenor , Recondita armonia şi E lucevan le stelle, care au prilejuit interpretări strălucitoare tenorilor celebri , începând cu Caruso şi continuând cu Beniamino Gigli, Giuseppe di Stefano,  Jussi Björling, Mario del Monaco, Franco Corelli, Luciano Pavarotti- ca să nu amintesc decât câţiva dintre ei. 
Sursele istorice ale operei
Acţíunea operei este foarte precis situată în timp, pentru că în timpul interogării lui Mario Cavaradossi de către baronul Scarpia se anunţă victoria lui Napoleon Bonaparte la Marengo, iar această bătălie a avut loc pe 14 iunie 1800.

Interiorul bisericii Sant Andreea della Valle, 
situată pe Corso Vittorio Emanuele II

Acţiunea operei  se desfăşoară în locuri ce pot fi vizitate şi astăzi de cei ce se află la Roma:
actul I se petrece în biserica  Sant'Andrea della Valle, aflată pe Corso, actul al doilea se petrece în temniţa de la palatul Farnese  , iar ultimul act se petrece la castelul Sant Angelo. Personajele din drama lui Victorien Sardou, care a stat la baza libretului, sunt bazate şi ele e personaje care au existat în realitate. 

Una dintre încăperile Palatului Farnese
(mai greu de vizitat, adăpostind în prezent Ambasada Franţei la Roma)

Numele personajelor au fost desigur schimbate, dar Floria Tosca a fost inspirată din biografia cântăreţei de operă Angelica Catalani, născută la Veneţia în 1785şi  crescută la mânăstirea Sinigaglia, şi care la insistenţele directorului teatrului La Fenice din Veneţia a acceptat să apară pe scena teatrului liric. Ea a avut succese la Scala din Milano şi la alte teatre lirice de prestigiu, fiind admirată printre alţii de Paganini şi de Goethe. 
Pentru personajul Mario Cavaradossi, scriitorul s-a inspirat din biografiile a doi pictori din epoca napoleoniană, Joseph Chinard (1756-1813) şi Giuseppe Ceracchi (1751-1801)- ultimul sfârşind ghilotinat.. (Pentru nume folosind anagrama numelui unui fost primar din Nisa, Caravadossi.)
Ambii pictori au fost întemniţaţi la Carcere Nuove şi apoi la castelul Sant Angelo, sub acuzaţia de propagandă contra regimului austriac. 

Personajul baronului Vitelius Scarpia a fost inspirat din figura baronului italian Gherardo Curci, supranumit " Sciarpa", ale cărui trăsături au fost combinate cu ale teribilului judecător  fiscal Vincenzo Speciale, care folosea frecvent tortura la interogarea prizonierilor, dar şi cu ale şefului Poliţiei  din Modena , Besini.

Modelul prizonierului Angelotti a fost doctorul Liborio Angelucci, consul al Republicii Romane, revoluţionar cunoscut închis la castelul Sant Angelo sub acuzaţia de complot, eliberat după o încercare de sinucidere, intelectual cu idei înnoitoare.

Chiar şi Te Deum ul cântat la sfârşitul actului I corespunde unui fapt istoric: regina Maria Carolina primise vestea că Napoleon fusese înfrânt la Marengo şi ordonase cântarea unui Te Deum pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru victorie. Soarta bătăliei avea să se decidă însă cu câteva ore mai târziu, Napoleon repurtând o victorie istorică.

Deci actualele reprezentaţii vor avea loc la 214 ani de la evenimentele povestite în libret şi la 114 ani de la premiera absolută a operei.

Într-un anumit sens, Tosca se joacă cu percepţia noastră despre artă şi despre realitate. O cântăreaţă de operă joacă rolul unei cântăreţe de operă. În momentul ei de durere pe sccenă, Scarpia exclamă: "Mai Tosca alla scena/ più tragica fu!"

Premieră în care nu se ştie cine va cânta?

Anunţul că îl vom putea vedea în spectacol pe celebrul tenor Marcello Giordani a fost atracţia care i-a făcut pe melomanii de la noi să cumpere bilete   chiar cu mult timp înainte. S-a anunţat că celebrul tenor va cânta în toate cele patru reprezentaţii cu Tosca programate în această stagiune la Opera bucureşteană.

Iată însă că, fără nici un anunţ explicativ, distribuţia a fost pur şi simplu schimbată cu puţin timp înainte de spectacol. Cel puţin asta putem vedea dacă ne uităm e site-ul pe care Opera Naţională Bucureşti îl împarte cu Teatrul de Operetă. 

(Cred că este o situaţie unică în lume în care o instituţie de prestigiu nu are un site propriu- dar, ce să mai vorbim, asta e situaţia acum - înainte Opera din Bucureşti avea un site propriu, dar s-au dus acele timpuri). 

Oricum ar fi, comun sau necomun, pe site-ul în cauză nu se oferă nici o explicaţie sau scuză pentru înlocuirea starului ce fusese anunţat în spectacol cu un interpret de care nu a auzit prea multă lume- Lorenzo Decara. 
Am auzit despre tenorul Lorenzo Decaro, dar probabil că e altă persoană, pentru că pe site scrie exact aşa cum am scris eu mai sus- copiind direct de pe site.

Interpreta rolului Floria Tosca este de asemenea cu semnul întrebării. Pe site-ul instituţiei sunt trecute câte trei variante de nume pentru rolurile principale, astfel încât cel care cumpără un bilet nu ştie niciodată sigur pe cine va vedea în spectacol. 
Se presupune că primul nume este cel ce va fi în spectacol, al doilea nume este rezerva (în caz că apare o indisponibilitate subită), iar al treilea nume ....e pentru cazul cu totul ieşit din comun în care primii doi interpreţi se îmbolnăvesc subit în acelaşi timp. 
În cazul în speţă însă,  pentru rolul titular , nu mai departe decât ieri erau anunţate trei cântăreţe, în următoarea ordine: Iano Tamar (invitată) / Iulia Isaev / Madeleine Pascu.

Astăzi, pe acelaşi site, ordinea este: Iulia Isaev / Madeleine Pascu/Iano Tamar (invitată).

Ce să înţelegem de aici? Că Iano Tamar s-a îmbolnăvit, aşa că rolul va fi cântat de Iulia Isaev. ce o are ca rezervă pe Madeleine Pascu, iar dacă şi aceasta va fi indisponibilă o vor chema repede din străinătate pe Iano Tamar, bolnavă aşa cum este? !

Toate acestea denotă o lipsă de consideraţie pentru spectatorii de operă. 

Responsabilii de la Opera bucureşteană îşi închipuie, probabil, că pentru un meloman este aproape indiferent cine va cânta şi  că nu interesează pe nimeni dacă un nume e înlocuit cu altul, pentru că -  oricum - spectatorii de la noi nu se pricep? ?
Ei consideră probabil că spectatorii care au plătit bilete dorind să vadă un anumit artist sau nişte anumiţi artişti anunţaţi în distribuţie nu merită să fie informaţi despre schimbările survenite, cu explicaţiile şi cu scuzele de rigoare?

Nu este prima dată când se întâmplă astfel de lucruri la Opera din Bucureşti.

În cadrul Festivalului Enescu, de pildă,  a fost programată şi opera Otello, pentru rolul principal fiind nunţat tenorul Peter Seiffert. 
Am cumpărat bilete din timp, ca să constat că nici urmă de Peter Seiffert în spectacol, tot fără vreo explicaţie oarecare. 

(Fireşte, oricând pot interveni situaţii în care un cântăreţ nu poate apărea pe scenă, dar normal este să se ofere publicului cel puţin o explicaţie şi o scuză din partea Instituţiei lirice).

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update ora 16,30

Wowww, pe site-ul Operei/Operetei  apare acum o singură variantă de distribuţie pentru spectacolul de mâine, cu Tosca, rămânând două variante "doar" pentru dirijor....

Dirijor: Keri - Lynn Wilson / Adrian Morar

Distribuţie:

Tosca -  Iano Tamar (invitată)  ............................(deci nu mai e "rezervă")

Cavaradossi - Lorenzo Decaro (invitat).................(tot fără explicaţie pentru schimbarea de distribuţie)

Scarpia - Luis Ledesma (invitat)...........................(pentru un singur spectacol, dar se pare că va cânta sigur pentru că a venit deja de câteva zile la Bucureşti şi chiar a asistat la un alt spectacol al Operei bucureştene)

Angelotti    - Marius Boloş 

Sacristanul  - Iustinian Zetea            (acum două zile era Horia Sandu)

Spoletta      - Valentin Racoveanu    (acum două zile era Lucian Corchiş)

Sciarone     - Daniel Filipescu          (acum două zile era Vasile Chişiu)

Temnicerul - Florin Simionca           (acum două zile era Dan Indricău)

Pastorul      - Alexandru Costea        (acum două zile era Gheorghe David)

Să înţelegem că Iano Tamar s-a făcut bine, în schimb s-au îmbolnăvit interpreţii a cinci roluri secundare, care au fost înlocuiţi cu cei aflaţi în "rezervă" iar Marcello Giordani e tot bolnav şi va continua să bolească (să sperăm că doar) 10 zile ?
Iar Keri - Lynn Wilson nu se simte prea bine, aşa că nu se ştie sigur dacă va veni?

Să vedem cum vor mai "evolua" lucrurile până mâine......

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 7.06.2014

Premiera

Primul motiv de satisfacţie: a dirijat Keri-Lynn Wilson, (deşi pe site nu se ştia sigur) , o dirijoare de renume, cu multă experienţă în dirijarea operelor- care prezintă cerinţe specifice, comparativ cu lucrările simfonice fără mişcare scenică.

Opera a fost dirijată impecabil, ochestra bine stăpânită i-a pus în valoare pe cântăreţi fără a-i acoperi şi a reliefat nuanţele partiturii.

(Ca să nu mai amintesc şi de prezenţa deosebit de agreabilă a dirijoarei) 

Decorul - minimalist, asta este, bine că-l primirăm şi pe-ăsta . Nu-i nimic, se poartă acuma.

Costumele sunt şi ele dintr-o epocă neprecizată, dar nici asta nu deranjează.

Doar că n-am înţeles de ce faimoasa capelă Attavanti a fost înlocuită cu o  "vizuină" de sub schelă, fireşte fără grilaj care să se încuie - cum cere libretul - şi  în care bietul interpret al fugarului Angelotti trebuie să se silească a intra forţat.  Asta l-o fi şi făcut să scuipe pe jos, uitând se vede treaba că se presupunea că era într-o biserică. Şi fiindcă suntem la capitolul ăsta, nu am înţeles de ce l-au pus pe interpret să-şi despoaie torsul matur ca acesta să întrebe abia pe urmă dacă să-şi pună ţoalele feminine. Angelotti era un intelectual, (fizician şi chirurg apreciat) deci avea ceva minte- putem presupune. 

Frumoasă surpriză sacristanul, în persoana lui Iustinian Zetea. O voce proaspătă şi frumos timbrată, exact ce trebuia.

Dar, iată că apare falnicul tenor Lorenzo Decaro. Un tenor dramatic (specie destul de rară în zilele noastre), o voce frumoasă de italian, care însă, din păcate, are o "bătaie" - vibrato exagerat, care merge uneori până la bălăngănit- care strică efectul. Iar cu acutele chiar are o problemă, le atacă printr-un falset întărit şi nu cu vocea sa modală. Ai zice că e un bariton liric ce atacă un rol de tenor lirico-spinto. În ciuda acestor scăderi, tânărul tenor e deja solicitat pe multe scene de prestigiu, a făcut şi o înlocuire la Scala, ceea ce arată întrucâtva penuria de tenori dramatici în zilele noastre.

Lorenzo Decaro ar putea ataca cu succes şi repertoriul wagnerian - cred- dar asta e probabil în plan pentru partea a doua a carierei.

Şi iată că apare interpreta rolului principal, căntăreaţa georgiană Iano Tamar.

O prezenţă plăcută, adecvată rolului de divă italiancă, dar mai ales posesoarea unei voci puternice, penetrante  şi cu registru foarte întins, mergând de la mezzosoprană până la soprană. Din păcate (pentru că există şi aici un minus) la acute vocea e uneori scăpată de sub control şi sună strident. În mod paradoxal, pasajele în mezzavoce sunt mai agreabile, pentru că vocea amplă îi permite să le realizeze cu uşurinţă, dar de acele dăţi fără stridenţe. 

Reuşită a fost în special aria Vissi d'arte, care a fost probabil studiată mai mult, astfel încât interpretarea a fost nuanţată şi mult mai lipsită de stridenţe decât în restul rolului, fapt ce a fost răsplătit cu ovaţiile publicului entuziasmat. 

Baritonul mexican Luis Ledesma , cu o voce întunecată, puţin închisă, puternică a întruchipat personajul negativ Scarpia. Nu foarte înalt dar bine făcut, cântăreţul a sugerat excelent caracterul agresiv şi pasional-obsesiv al personajului. Iar prestaţia vocală a fost pe măsură.

Se vede că este un interpret care nu lasă nimic la voia întâmplării şi îşi tratează cu maximă seriozitate rolurile, începând chiar de la familiarizarea cu sala şi cu spectatorii dintr-o ţară străină înainte de spectacolul propriu , continuând cu jocul de scenă bine gradat şi cu impostaţia vocală corectă, dar  şi cu menţinerea condiţiei fizice adecvate. 

Prezenţa sportivă a cântăreţului i-a sugerat se vede treaba regizorului "găselniţa" cu dezbrăcarea şi autoflagelarea personajului din timpul Te Deum -ului, în semn de penitenţă pentru găndirea necurată care l-a făcut să uite de Dumnezeu . 
Doar că Scarpia nu dă nici un semn concret de căinţă în timpul acţiunii, ci din contra, îşi proclamă deschis lipsa de scrupule şi preferinţa pentru violenţă chiar faţă de femei. În acest context, exclamaţia "Tosca, mi fai dimenticare Iddio! " din timpul imnului religios este doar o teamă de încălcare a uzanţelor comportamentului în biserică decât o reală căinţă la care să fi adăugat şi penitenţă.
(Ca să nu mai vorbim că o flagelare produce zgomot, care ar fi fost de asemenea un deranj adus slujbei bisericeşti.) Dar... vorba ceea, dacă torsul e prezentabil, nu se vor supăra spectatorii doar pentru atâta! 

Decorul din actul II a fost cel mai reuşit, sugerând într-adevăr subsolul unui palat (Farnese) şi spaţiul închis al unei carcere.

Pauza dintre actele II şi III a fost petrecută în întunericul sălii de spectacol, ceea ce nu a fost rău deloc, pentru că a păstrat concentrarea publicului şi a păstrat continuitatea cu actul final .

Piesa principală a actului al treilea este E lucevan le stelle, care ar fi trebuit să fie triumful tenorului. Din păcate, deficienţele menţionate anterior (vibrato exagerat, acute nechezate /piţigăiate) au scăzut din calitatea performanţei artistice a acestui tenor, care are totuşi o voce frumoasă în registrul central şi jos. Sperăm că va progresa în viitor (e încă tânăr şi are timp să o facă) şi îşi va corecta aceste deficienţe de tehnică vocală pentru a ajunge pe cele mai înalte trepte ale măiestriei artistice.

În acest act am putut vedea şi alte "găselniţe" regizorale, cum ar fi avionul făcut din hârtia pe care a fost scrisă ultima epistolă a pictorului , dansul Floriei cu un figurant ce zăcea până atunci întins la pământ (?), duetul eroilor ce ţin trena rochiei Floriei ridicată ca pe un steag,  şi în final prăbuşirea eroinei lîngă iubitul ei - doborâtă se vede de un infarct.

Asta este, bolile cardiovasculare ne pasc pe toţi, de asta e dăunător fumatul - cum de nu i-a venit regizorului această ideie, să insereze un avertisment, că e de actualitate?

Mă rog, nu asta e problema, înţelegem noi că eroina a murit la sfârşit- dintr-o cauză sau alta.

Adevărul este că săritura în gol de pe parapetul castelului este greu de sugerat (îmi aduc aminte de o reprezentaţie mult mai veche, în care eroina a sărit pe un practicabil mai jos şi stătea aplecată ca să nu fie văzută din sală, dar spatele încă i se mai vedea de după decor.....) 

Bine, acuma există mijloace, există saltele ca cele pentru săritura în înălţime, pe care interpreta s-ar putea arunca fără pericol, dar...asta este. Asta am primit de la Volksoper, cu asta defilăm. La urma urmelor astea sunt detalii, importantă este interpretarea vocal-artistică.

Şi una peste alta, prestaţia artistică a fost valoroasă. Chiar dacă nu a fost perfectă - dar mai este, oare, perfecţiune în zilele noastre? - ea a fost remarcabilă, demnă de un teatru liric de prestigiu  şi merită să mergeţi să vedeţi una dintre celelalte trei rerezentaţii programate- că cine ştie când ne mai întâlnim cu Tosca!

Vedere exterioară a castelului Sant'Angelo noaptea
(Ultimul act al operei Tosca se petrece la 4 dimineaţa, pe terasa castelului)

Şi îi dorim însănătoşire grabnică tenorului Marcello Giordani, ca să-l putem asculta în concertul anunţat!

(Dintr-o regretabilă eroare scrisesem anterior Giuseppe în loc de Marcello, - scrisesem Marcello doar la "etichete, nu şi în text) -dar mulţumită corespondentului nostru Ciprian Volintir am văzut greşeala şi am corectat. Nu ştiu dacă stimatul comentator este de acord cu restul celor scrise de mine . Oricum, comentariile sunt binevenite)