Baletul Giselle la Opera Naţională din Bucureşti
O frumoasă creaţie artistică a balerinei Bianca Fota, care a avut o interpretare plină de delicateţe şi de graţie, dar şi de virtuozitate tehnică.
O prezenţă suavă, în ton cu caracterul fragil şi în final eteric al personajului.
Publicul a răsplătit-o cu ovaţii entuziaste.
Robert Enache a făcut şi el o figură frumoasă în rolul lui Albert, arătând reale calităţi.
Cuplul de balerini japonezi Rin Okuno şi Shohei Horiuchi au avut prilejul să-şi pună în evidenţă valoarea în pas de deux, arătând o bună pregătire tehnică şi o elasticitate remarcabilă.
Ar fi interesant să citim un interviu cu aceşti balerini japonezi care pentru moment s-au stabilit în România. Doar nu e un fapt comun venirea a şapte balerini tocmai din Ţara Soarelui Răsare, ca să se angajeze la ONB.
Ansamblul de balet- destul de inegal, perfectibil.
Spectacolele de balet sunt mai numeroase, constatăm, decât cele de operă, la ONB- cel puţin în luna ianuarie. Făcând abstracţie de spectacolele pentru copii, în ianuarie au fost programate şapte spectacole de balet şi numai patru spectacole de operă.
În schimb în februarie, baletul pare să aibă concediu, vor fi în schimb unsprezece spectacole de operă. Sperăm că noul director artistic al Baletului ne pregăteşte între timp o surpriză plăcută şi că timpul fără reprezentaţii va fi folosit pentru pregătirea unor premiere care să poarte pecetea artistică a lui Johan Kobborg. Între timp, poate că şi cei care se ocupă de site-ul oficial al Operei îşi vor găsi timp să îl actualizeze.
Din câte ştim încă de la anunţul oficial făcut solemn de directorul Operei, după spectacolul cu La Sylphide de anul trecut, a fost înfiinţată Compania Naţională de Balet, al cărei director a fost numit Johan Kobborg. Pe site-ul ONB, vedem însă că şeful Companiei de balet este Alin Gheorghiu, iar numele domnului Kobborg nu apare deloc.
Din câte ştim încă de la anunţul oficial făcut solemn de directorul Operei, după spectacolul cu La Sylphide de anul trecut, a fost înfiinţată Compania Naţională de Balet, al cărei director a fost numit Johan Kobborg. Pe site-ul ONB, vedem însă că şeful Companiei de balet este Alin Gheorghiu, iar numele domnului Kobborg nu apare deloc.
O fi doar o întârziere de o lună şi ceva în actualizarea site-ului, sau de fapt colaborarea cu Johan Kobborg "a căzut"?
Lipsă de informare din partea Operei Naţionale din Bucureşti
În general, modul în care conducerea Operei înţelege să comunice cu publicul este cel puţin ciudat şi denotă practic o necunoaştere a adevăratelor valori ale unui spectacol de operă.
S-au pus în vânzare bilete pentru spectacole la care nu este anunţată distribuţia!
De pildă, despre spectacolul cu Rigoletto, ce se va relua de pe data 20 februarie, nu s-a anunţat pe site decât că regia va aparţine lui Stephen Barlow şi scenografia lui Yannis Thavoris. Da, e bine că vor fi o regie şi o scenografie noi. Dar, cine va cânta? Pe site-ul de cumpărare a biletelor on line, vedem faimoase detalii despre spectacol: putem avea "pachet vip", în care ar intra o sticlă cu apă, intrare şi garderobă separate...Există şi o "galerie foto" alcătuită dintr-o singură fotografie, de la spectacolul de anul trecut. (Asta ca să înţelegem de ce se spune că ar fi o premieră...). Să înţelegem că va fi aceeaşi distribuţie? Fiindcă, altfel, ce relevanţă ar avea fotografia, dacă oricum scenografia (şi, probabil, costumele, dacă se schimbă concepţia regizorală) vor fi altele?
Adică se consideră că tot ce ne-ar putea interesa ar fi să nu stăm la coadă la garderobă şi să avem parcare la scară. Bune şi astea, dar melomanii nu se duc la un spectacol de operă doar ca să aibă unde să-şi lase haina şi unde să-şi parcheze maşina. Se duc să asculte nişte cântăreţi.
S-au pus în vânzare bilete pentru spectacole la care nu este anunţată distribuţia!
De pildă, despre spectacolul cu Rigoletto, ce se va relua de pe data 20 februarie, nu s-a anunţat pe site decât că regia va aparţine lui Stephen Barlow şi scenografia lui Yannis Thavoris. Da, e bine că vor fi o regie şi o scenografie noi. Dar, cine va cânta? Pe site-ul de cumpărare a biletelor on line, vedem faimoase detalii despre spectacol: putem avea "pachet vip", în care ar intra o sticlă cu apă, intrare şi garderobă separate...Există şi o "galerie foto" alcătuită dintr-o singură fotografie, de la spectacolul de anul trecut. (Asta ca să înţelegem de ce se spune că ar fi o premieră...). Să înţelegem că va fi aceeaşi distribuţie? Fiindcă, altfel, ce relevanţă ar avea fotografia, dacă oricum scenografia (şi, probabil, costumele, dacă se schimbă concepţia regizorală) vor fi altele?
Adică se consideră că tot ce ne-ar putea interesa ar fi să nu stăm la coadă la garderobă şi să avem parcare la scară. Bune şi astea, dar melomanii nu se duc la un spectacol de operă doar ca să aibă unde să-şi lase haina şi unde să-şi parcheze maşina. Se duc să asculte nişte cântăreţi.
O sugestie :
Cu prilejul actualelor lucrări de reparaţii capitale făcute clădirii Operei, ar fi necesar să se realizeze şi o scenă cu caracteristici asemănătoare celor din teatrele de balet din alte ţări. Acolo pardoseala pe care se dansează este pusă pe un strat din mingi de tenis (uzate, că nu se joacă tenis cu ele), acest strat elastic protejând picioarele balerinilor prin amortizarea şocurilor, dar amortizând şi zgomotul produs la sărituri. E drept că balerinii foarte buni se străduiesc să nu facă zgomot, dar o pardoseală ce răsună la fiecare şoc le zădărniceşte eforturile.
Nu ar fi prea greu de făcut, iar mingi de tenis uzate se găsesc cu duiumul. E suficient să se ia legătura cu un organizator de turnee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu