luni, 8 aprilie 2013

Diamante artificiale

Diamante sintetice

Sunt diamante cu aceeaşi compoziţie chimică şi cu structură şi aspect similare cu diamantele naturale, doar că au fost produse de om, după tehnologii sofisticate.
În ianuarie 2006 ele se vindeau cu preţuri cu numai 10% până la 59 % mai mici decât cele ale diamantelor naturale - deci, foarte scump. Producţia lor anuală atingea 600t/an, aducând cam un miliard de dolari. Extracţia de diamante naturale ar furniza circa 26t (130milioane carate) anual.

Producerea de diamante sintetice

În anii 1950 suedezii, sovieticii şi chinezii încep să producă diamante artificiale pentru uz industrial.
Se dezvoltă trei tipuri de tehnologii:  HPHT (temperatură şi presiune înaltă), CVD (depunere chimică de vapori) şi "Tequila" - aplicarea unei pelicule de diamant sintetic pe scule industruale, folosind o soluţie de 40% alcool etilic şi 60% apă,compoziţie ce se regăseşte şi în băutura mexicană cu acelaşi nume.

Recunoaşterea diamantelor artificiale

Diferenţa faţa de diamantele naturale e foarte greu de observat, chiar şi de către specialişti.  Dacă pentru diamantele obţinute prin metoda HPTP s-au stabilit unele metode (accesibile specialiştilor) , cele produse prin metoda CVD sunt foarte dificil de recunoscut chiar de către experţi.

Legislaţia din Vest obligă pe comercianţii de diamante să folosească termenul de diamant sintetic, pentru a nu-i ânşela pe cumpărători.
Dar legislaţia din Vest îi obligă pe comercianţii de diamante (şi de alte pietre preţioase) să indice şi dacă acestea, chiar naturale fiind, au suferit operaţii de "ameliorare" sau de "înfrumuseţare" şi să precizeze care au fost acestea, dat fiind că  în cazul diamantelor îndepărtarea incluziunilor se fac deseori prin iradiere cu raze gamma, urmând apoi un tratament la temperatură înaltă pentru modificarea culorii. Există diamante de mari dimensiuni care se pot vedea în muzee, dar nu pot fi folosite la bijuterii fiind prea radioactive, în urma tratamentelor.

la noi, dacă întrebi de aşa ceva la un magazin ce vinde bijuterii cu diamante, nimeni nu ştie despre ce este vorba. Aşa că nici vorbă de a se specifica în certificatul diamantului (diamantelor) din bijuterii natura diamantului şi tratamentele de care a beneficiat (sau nu).
În paranteză fie spus, tratamentele de înfrumuseţare nu se aplică doar diamantelor, ci tuturor pietrelor preţioase sau semipreţioase şi niciodată certificatele care le însoţesc nu le specifică - la noi.
Diamantele sintetice sunt mai ales galbene sau bleu, dar şi albe (incolore). Culorile roz sau verde se realizează după sinteză, prin iradiere. Ele ar putea fi diferenţiate de diamantele naturale printr-un examen spectroscopic al lungimii de undă în infraroşu, sau folosind fluoresceţa UV pentru depistarea urmelor de azot, nichel sau alte metale în diamantele sintetice. Dată fiind dificultatea de expertizare, marile companii au început să incizeze cu laser numere de serie pe pietrele lor preţioase, pentru a le certifica originea. Dar asta ...la alţii, nu la noi!

Diamantele artificiale româneşti

Da, s-au produs şi la noi diamante artificiale, se pare că după o "colaborare neoficială" cu un cercetător suedez- se pare, pe timpul lui Ceauşescu. După 1970, în mare secret, s-a făcut în mijlocul Bucureştilor fabrica Rami Dacia, pe bd. Timişoara nr. 8A. Au fost însă şi brevete româneşti de invenţie. Se angajau acolo şefi de promoţie de la facultăţile de fizică, chimie şi mecanică din ţară. Fabrica ajunsese pe locul trei în lume la calitatea piertelor şi pe locul patru la cantitatea produsă. Se foloseau 21de prese de 2000 tone forţă, se făcea export în toată lumea. Diamantele produse se cărau în fabrică în găleţi şi ligheane - ca să ne facem o ideie despre cantităţi.
Ce s-a ales de diamantele româneşti
Ca şi în atâtea alte cazuri, s-a ales...praful, după 1989.
Fabrica s-a privatizat încăpând pe mâna unui oarecare Răzvan Petrovici. Producţia scade dramatic, fabrica s-a vândut la fier vechi (doar a spus Petre Roman că industria românească este o grămadă de fier vechi, ei bine asta a şi ajuns după ce a hotărât el asta).
Acum mai sunt acolo un parc de distracţii, o firmă de salubrizare şi o benzinărie. Ce nevoie avem noi de diamante?
Știu că fabrica de diamante a fost una dintre cele mai mari afaceri ale statului român, că a fost vândută la fier vechi de niște securiști și că tot ăia și-au ridicat un parc de distracții acolo“ - i-a povestit un fost mecanic din fabrică ziaristului Victor Ilie, de la Casa Jurnalistului, care a realizat o anchetă jurnalistică , cu ajutorul RISE Project.
Se produceau cu precădere diamante pentru uz industrial, de pildă pentru utilajele de foraj, produse la noi,  folosind tehnologie Christensen - americană.  Se încasau cam 240 de milioane de dolari pe an (valoare din 1980- echivalent cu 577 ooo ooo $ în 2014).
Terenul pe care era fabrica (37352m2 ) valora mult. Utilajele de milioane de euro au fost considerate amortizate şi evaluate la câteva sute de lei. O singură presă de 2000t, ce valora 300000 de dolari, a fost evaluată la 139 de lei. Salariaţii au fost daţi afară. Terenul nu a fost plătit, contractul de privatizare nu a fost respectat. Răzvan Petrovici e proprietarul parcului de distracţii, la care fosta preşedintă a asociaţiei salariaţilor şi fostă administratoare a fabricii este acum director. Terenul a fost închiriat de senatorul Ionuţ Elie Zisu unei fundaţii a lui Petrovici, pe 25 de ani.  

O politică a distrugerii în masă

Sociologi şi economişti de la Harvard au făcut un studiu intitulat " O politică a distrugerii în masă", în care se analizează felul în care România a fost îndepărtată economic de ţările dezvoltate. Cum privatizările pe nimic au distrus economia. 
Iar povestea fabricii de diamante este doar un exemplu dintre foarte multe altele.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Imitaţii de diamant

Moissanite-înlocuitor de diamant

Un tip de  imitaţíe de diamant  mai puţin cunoscut este moissonitul.
Acesta nu este un diamant , pentru că are altă compoziţie chimică decât diamantul.
Este format din carbură de siliciu şi poate fi realizat artificial,  pe cale industrială.
Există şi sub formă naturală, dar se găseşte foarte rar în natură- de pildă în meteoriţi.
Produsul sintetic mai este cunoscut şi sub denumirea Carborundum (marcă înregistrată).

inel cu moissonite
montat în aur
Moissanite a fost introdus pe piaţa  bijuteriilor din 1998. Este privit ca o alternativă la diamant, cu unele proprietăți optice ce le depășesc pe cele ale diamantului. Prețul său mai mic , iar  diferenţa este greu de făcut pentru nespecialişti.
Datorită, în parte, conductivităţii termice similare a moissanitului și a diamantului , se pot face escrocherii; 
Cu toate acestea, conductivitate electrică mai mare și birefringența pietrei  moissanite poate alerta un cumpărător că e vorba de o fraudă. 
Pe scara Mohs duritatea moissanit ului este un 9,5,  a  diamantului fiind  10
Există aparate care indică duritatea unei pietre pentru bijuterii, calibrate special pentru a diferenţia moissonitul de diamant.
Moissanite este mai dur decât safirul sau rubinul. 
În multe țări dezvoltate, utilizarea de moissanite în bijuterii a fost brevetată; aceste brevete expiră în 2015 pentru SUA, și 2016 în alte țări. 
Piatrele moisanit sunt uneori comercializate sub marca Berzelian, o trimitere la activitatea de Berzelius pe SiC.
Deoarece diamantele mari sunt, de obicei, prea scumpe pentru a fi utilizate în industrie, moissanite sintetic este mai des folosit în experimente când sunt necesare materiale foarte dure ca să reziste la presiune.
Zirconiu
O imitaţie de diamant mult mai ieftină este dioxidul (transparent, cristalin ) de zirconiu, care este numit uzual CZ (Cubic Zirconia) şi are formula chimică ZrO2. Nu trebuie să fie confundat cu zirconul (ZrSiO4).
Zirconiul este un material ceramic ce are o duritate ridicată , fapt pentru care are şi numeroase întrebuinţări industriale.
Se foloseşte şi pentru cadrane de ceas, fiind rezistent la zgârieturi.
Poate fi colorat în diferite  culori şi se foloseşte pentru bijuterii ieftine, ca imitaţie de diamant.
Cubic zirconia are o conductivitate termică scăzută, în timp ce diamantul este un foarte bun conductor termic. 
Există numeroase tipuri de imitaţii de diamant
  • Cubic Zirconia (CZ) (1976-), cunoscute si sub numele : Czarite, Diamonite, Diamond Essence, Phianite
  • Gadolinium Gallium Garnet (GGG) (1972-1975)
  • Strontium Titanate (ST) (1955 - 1970) , cunoscute si sub numele : Diagem, Fabulite
  • Rutil sintetic (1946-1955) ,cunoscute si sub numele : Diamothyst, Java Gem, Rainbow Diamond, Rutania, Titangem
  • Safir sintetic (1900-1947) , cunoscute si sub numele : Diamondette, Diamondite, Jourado Diamond, Thrilliant
  • Sinel sintetic (1920-1947) ,cunoscute si sub numele : Corundolite, Lustergem, Magalux, Radient
  • Yttrium Aluminum Garnet (YAG) (1970-1975), cunoscute si sub numele : Diamone, Diamonaire, Diamonte, Geminaire



Niciun comentariu: