exploatarea gazelor de sist in UE

Gazul de şist : preşedintele Franţei interzice fracturarea hidraulică

Preşedintele Republicii Franceze a cerut, într-un discurs din septembrie 2012, ministrului ecologiei să "pronunţe de urgenţă respingerea celor şapte cereri de permis de exploatare (de gaze de şist) care au trezit îngrijorarea legitimă în mai multe regiuni din Franţa". Exploatarea gazelor de şist rămâne interzisă în Franţa.

"În stadiul actual al cunoştinţelor noastre, nimeni nu poate afirma că exploatarea gazului şi petrolului de şist prin fracturare hidraulică, singura tehnologie cunoscută astăzi, este lipsită de riscuri mari pentru sănătate şi pentru mediu", a declarat şeful statului francez.

În iunie 2011, în timpul guvernului condus de François Fillon, a fost votată o lege care interzice această tehnică de fracturare hidraulică.  

Această lege a fost criticată de deputaţii socialişti, care afirmă că: 

"Textul adoptat nu interzice şi explorarea şi exploatarea altor hidrocarburi neconvenţionale . El interzice numai fracturarea hidraulică, tehnica ce este utilizată în mod obişnuit pentru a recupera mai ales hidrocarburile şi gazele de şist.(..)

Or, există şi alte tehnici , tot atât de dăunătoare mediului ca şi tehnica interzisă de textu legii. Este vorba, de exemplu, despre"fracturarea pneumatică", ce constă în injectarea de aer comprimat (şi nu de apă) în roca mamă pentru a o dezintegra, sau utilizarea fracturării prin injectare de propan gelificat  (două tehnici ce se experimentează acum în Statele Unite)".

Eurodeputatul ecologist  José Bové, unul dintre principalii opozanţi ai gazului de şist, s-a bucurat că preşedintele a "închis uşa fără ambiguitate gazului de şist". "Asta termină o cacofonie ce a urmat declaraţiilor unor industriaşi , asta pune un punct final exploatărilor", a subliniat dl. Bové. 
Subiectul este închis în Franţa. Cel puţin, pentru moment.
Sofia a interzis, în ianuarie  2012 utilizarea fracturării hidraulice. După protestele populaţiei, şi Bucureştiul a impus un moratoriu în mai anul trecut, faţă de riscurile seismice deja foarte mari din România.

Ce sunt gazele de şist?

Le gaz de schistes est un gaz conţinut de rocile sedimentare argiloase foarte compacte şi impermeabile: şisturile. Aceste roci conţin cam 5-10% gaz. Acest gaz mai e numit şi gaz neconvenţional, căci nu poate fi extras prin tehnicile clasice. Din punct de vedere chimic, gazul convenţional şi cel neconvenţional sunt identice: gazul metan  (CH4).

Schemă ce arată tehnicile de extracţia a gazelor convenţionale şi neconvenţionale © Hélianthe

Extragerea gazului de şist se face printr-o tehnică specifică: fracturarea hidraulică orizontală. Ea constă în a provoca fisuri la până la 2000m adâncime, cu ajutorul unui lichid injectat la presiune foarte mare. Acest lichid e alcătuit dintr-o mare cantitate de apă, (până la  15 milloane de litri pentru un singur puţ). Vreo 40 de puţuri pot consuma tot atâta apă ca Parisul într-o singură zi. la care s-au adăugat circa 500 de produse chimice (biocide, diferiţi aditivi chimici  toxici, săruri corozive şi produse cancerigene, cum este benzenul)şi microbile. Presiunea apei generează nişte cutremure de mică intensitate la adâncimea de 2000 m, ceea ce provoacă fisurarea şi alunecarea straturilor de rocă, precum şi eliberarea bulelor de gaz, care este aspirat, odată cu o parte din lichidul de fracturare. 

Gazele de şist sunt răspândite pe suprafeţe mari. Trebuie deci  repetată operaţiunea de fracturare pe suprafeţele respective. Ele se fac uneori la distanţe de 200m şi nu sunt funcţionale decât pe termen scurt, adică două sau trei săptămâni. 

Una dintre probleme constă în faptul că apa recuperată din puţuri este radioactivă.(activitate alpha globală  peste 500 Bequerel /litru ,în timp ce valoarea admisibilă pentru apa potabilă este maxim 1  Bequerel /litru). Apa aceasta urmează a fi trecută prin staţii de filtrare, dar nu va fi decontaminată. Un studiu făcut în 1990 în Louisiana sub egida American Petroleum Institute a arătat că persoanele care mâncau peşte din râul în care se deversau apele rezultate după fracturare şi filtrare prezentau un risc ridicat de cancer. Apele evacuate din puţuri conţin radium, uraniu, benzen. 

De asemenea anumite ape freatice din Colorado, Ohio , Pensylvania, Texas şi Virginia occidentală sunt acum poluate cu deşeurile din extracţia de gaz neconvenţional. 

Dar asta nu e tot. În 2009, pentru prima dată în istoria sa, statul Wyoming n-a putut respecta normele federale de calitate a aerului , din pricina emisiilor de benzen şi de toluen de la cele 27000 de puţuri de gaz neconvenţional aflate în exploatare acolo.

http://terresacree.org/gaznaturel.htm