Acum circa 4 ani am deschis niste conturi la Unicredit. Inca le mai am. Si datorita acestui fapt am reusit sa urmaresc prabusirea continua a calitatii serviciilor prestate de banca, experienta pe care o sa incerc sa o redau aici pe scurt:
Anul zero: Deschid cont la Unicredit pentru ca e mereu liber (nu sunt cozi), au comisioane mici si internet banking gratuit. Un mic punct negativ: in vraful (la propriu!) de hartii pe care mi le-au intins ca sa le semnez pentru deschiderea de cont, se gasea de 7 (sapte) ori un paragraf prin care eu imi dadeam acordul ca ei sa proceseze informatiile mele personale, ale firmei si ale angajatilor (!!) in scopuri de marketing. Am taiat cu succes toate cele 7 paragrafe din contract.
Anul zero plus 6 luni: serviciile bune, deja ma cunosc cu lumea din banca, oameni de calitate, stiu meserie, mai fac si cate o gluma, mai 'vand' un pont.
Anul 1: o parte din oameni au plecat. Cei care ii inlocuiesc se misca mai greu, nu stiu la fel de multa meserie, dar sunt mult mai convinsi ca au dreptate. Incep sa apelez la sefi ca sa imi rezolv treburi de bun simt. Insa per total, e acceptabil.
Anul 2: reinnoire de carduri. Al meu e ok, al altcuiva se pierde si e gasit dupa vreo doua saptamani. In care timp omul nu-si poate accesa banii decat la ghiseu, cu buletinul.
Anul 3: fuziune cu Tiriac si HVB. Si aici incepe toboganul. Softul (de altfel foarte bun) de internet banking de la Unicredit e abandonat pentru cel de jena de la Tiriac. A durat circa un an pana au scos altul cat de cat functional, dar tranzactiile tot nu se efectueaza in timp real. De ce? Pentru ca sunt validate cu mana de cineva (sic!). Halal internet banking!
In plus, toate procedurile interne sunt schimbate, cu unele care par de-a dreptul stupide din punctul meu de vedere (adica in calitate de client). Se maresc comisioanele.
Moment vesel 1: o cucoana de la ghiseu ma intreaba pe mine (client) daca nu pot s-o duc cu masina cateva statii sa-si ia ceva de mancare.
Anul 3 plus 6 luni: dupa certuri repetate, reusesc sa ajung la o intelegere cu oamenii de la ghiseu. Totul merge relativ bine.
Moment vesel 2: incerc sa o conving pe o alta cucoana de la ghiseu ca o hartie trimisa prin fax e tot atat de originala cat una scoasa la imprimanta. Esuez lamentabil, in ciuda tuturor argumentelor si exemplelor.
Anul 4: toti oamenii se schimba (ce politica e asta, de nu lasi macar o persoana care stie despre ce e vorba in sucursala?). Cei noi sunt dezastru: refuza total sa gandeasca in afara culoarului pe care il stiu ei, zero initiativa pentru a ajuta clientul, preocupare maxima de a sta acoperiti cu hartii.
Sistemele interne au probleme, si incep sa nu mai produca hartiile pe care trebuiau sa le produca la timp. Sunt curios care e pasul urmator...
Un comentariu:
Uite o chestie absolut halucinanta care mi s-a intamplat ieri, tot la Unicredit. Precizez ca eu am fost client HVB inainte de mergiul asta tampit, si la fel am observat ca dupa ce s-au unit cu Tiriac au luat-o in jos. Ma duc sa-mi scot niste euroi din cont de la ei, ca trebuia sa-i platesc unuia o lucrare. Ma intelesesem cu el sa-i platesc la cursul BNR din ziua cand ii dau banii. Ma duc la banca, si cat stateam la coada ma apuc sa calculez cat am sa-i dau exact. Imi trebuia cursul BNR, asa ca ma uit pe afisele de la ghiseu. Nu-l vad. Intreb casierul cat e cursul BNR. Imi zice ca nu poate sa-mi zica. Crezand ca nu am auzit bine, il mai rog o data, si ma scuz ca il deranjez din cauza ca nu vad unde este afisat. Repeta ca nu il afiseaza si nici nu poate sa mi-l spuna deoarece aceasta este politica bancii. Intrebandu-ma daca nu cumva sunt la camera ascunsa a vreunui realizator oligofren de pe la posturile noastre de 3 lei, continui sa-l intreb increzator cum poate sa fie secreta o informatie pe care o pot afla in 10 secunde cu orice device care se poate conecta la internet. O tine intr-una pe a lui, ca nu poate sa-mi spuna chestia asta. Ii explic ca acuma e deja vorba de o minima curtoazie, ca eu sunt un client al bancii si am nevoie de aceasta informatie, nu e normal sa ma refuze. El nu si nu. In fine, o sun pe nevasta-mea, imi zice cat e, apoi continui sa ma conversez cu el cat timp el butona sa-mi dea banii. Il rog sa-mi arate scris o asemenea procedura halucinanta, prin care lui ii este interzis sa comunice clientilor o informatie publica, si de interes general. Zice ca pentru asta trebuie sa fac o cerere si sa platesc o taxa (ce absurd). Il intreb cum crede el ca ma simt eu cand sunt refuzat atat de aberant de o banca al carei client sunt la o cerere atat de banala. Imi zice ca daca nu-mi convine sa-i dau in judecata. Bai, pe bune, era sefe, sa mor de-am fost impertinent vreo secunda, pur si simplu am fost umilit fara nici un motiv intr-o instituie privata, multinationala, mai rau decat intr-o institutie de stat, cu angajati traiti si formati pe vremea cealalta. Nu pricep de ce si cum se poate asa ceva.
Am iesit din banca si perete in perete era un BRD. Am intrat acolo, sa vad daca nu cumva eram eu cel nebun. M-am plimbat cautand afisele de la casierie si o tanti de la un ghiseu m-a observat si m-a intrebat daca poate sa ma ajute. Am rugat-o sa-mi spuna si mie care e cursul BNR. Mi-a intins imediat o hartie unde era trecut cursul BNR la toate monezile, alaturi de cursurile casei lor de schimb. I-am multumit si am dat sa plec, dar ca sa nu zica ca sunt nebun i-am povestit ca la banca de langa nu au vrut sa-mi spuna, desi sunt un client de-al lor, si ca cica politica bancii interzice asta. A inceput sa rada, la propriu, nu-i venea sa creada o asemenea gogomanie.
Acuma ma gandesc sa reclam undeva casierul ala, filiala, banca, nu stiu, cine e vinovat. Mi se pare absurd si umilitor, numa un imbecil putea sa gandeasca o asemenea regula, daca ea chiar exista cu adevarat.
Trimiteți un comentariu