duminică, 23 decembrie 2012

Unde sunt tablourile furate din patrimoniul Romaniei?


·         

CATALOGUL CU TABLOURILE CASEI REGALE A ROMÂNIEI

    

     La Licitația România Regală din 04.10.2012, organizată de Artmark  la București, la J.W.Mariott Grand Hotel, s-a vândut, printre diferite insigne, scrisori și fotografii, extrem de valorosul catalog întocmit în 1898 de Leo Bachelin cu tablourile aflate în Colecția Casei regale a României.
Leo Bachelin,
 "Galerie Charles Ier, Roi de Roumanie"
 Paris, 1898



Lucrare excepţională ca realizare tipografică şi ca informaţie, ce prezintă pe parcursul celor 308 pagini colecţia de tablouri a Regelui Carol I al României. Cele 74 de tablouri reproduse prin tehnica heliogravurii se aflau la Palatul Regal, la Bucureşti, şi la Castelul Peleş. Acestora li se adaugă două portrete, cel al Regelui Carol I şi cel al Reginei Elisabeta, realizate de asemenea în tehnica heliogravurii. Autorul Catalogului este Leo Bachelin, bibliotecar al Regelui Carol I din anul 1881 până la moartea regelui. Acesta organizează catalogul pe şcoli (italiană, flamandă, spaniolă, franceză, engleză) şi face istoricul acestei colecţii, subliniind că tablourile proveneau din colecția M. Bamberg, care, în 1853, cumpărase mare parte din lucrările Galeriei Spaniole, dar şi lucrări din colecţia Mareşalului Soult şi a Marchizului Las Marismas. Lucrările care alcătuiesc colecţia regală au drept autori pictori precum Boticelli, Breugel, Carpaccio, Cranach, Delacroix, Dürer, El Greco, Murillo, Raffael, Rubens, Tintoretto, Tiţian, Velasquez etc. 

În testamentul sau, Regele Carol I preciza: "Galeria mea de tablouri, cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna și în intregul său în țară, ca proprietate a Coroanei României."

In anul 1939, in timpul domniei lui Carol al II-lea, istoricul de artă Alexandru Busuioceanu a reactualizat catalogarea Colecției Coroanei, făcând o distincție clară între tablourile din această colecție, considerate bun public, și cele ale familiei regale, considerate bun privat.

Istoricul Busuioceanu a insistat la acea vreme pe caracterul public al lucrărilor din catalogul facut de el: "Prezentul catalog cuprinde colecția de tablouri, aflată azi în mai multe palate și castele regale din Bucuresti, Cotroceni, Sinaia și Bran. Găsim, pe lângă tablourile descrise în catalogul Bachelin, pe cele care au intrat în colecție după 1898.

Trebuie precizat faptul ca tablourile înregistrate în acest catalog au o situație juridică specială. Conform Testamentul Regelui Carol I al României ele constituie colecția Coroanei, celelalte tablouri sunt proprietatea familiei regale".

Din nefericire, din această colecție au dispărut 42 de tablouri de mare valoare.


Lista tablourilor disparute



1.         "Madona şi pruncul" de Francesco Raibolini, zis Francia;(înapoiat în 2004 de John Kreuger, fostul soţ al celei de a treia fiice a lui Mihai I, Irina)
2.         "Apariţia Fecioarei" de Raffaelino de Garbo;
3.         "Adoraţia pruncului Isus" de Antonio Allegri, zis Correggio;
4.          "Răstignirea" de Polidoro Caldara da Caravaggio;
5.          "Concert de îngeri" de Domenico Zampieri zis Domenichino;
6.          "Scenă câmpenească" de Tintoretto;
7.          "Sfântul Ieronim" de Tiziano Vecellio;
8.          "Sfânta Treime" de George Pencz;
9.          "Marină" de Salvatore Rosa ( două bucăţi);
10.               "Marină" de Salvatore Rosa ( două bucăţi);
11.               "Peisaje" de Andreea Locateli (două bucăţi);
12.               "Peisaj" de Andreea Locateli
13.               "Gloria Sfintei Fecioare" de Paolo Caliari, zis Veronese;
14.               "Bunul Samaritean" de Adam Elzheimer;
15.               "Peisaj" de Jean-Henri Roos;
16.               "Isus în faţa lui Pilat" de Hubert Goltzius cel Bătrân;
17.               "Portretul unui cavaler spaniol" de Anthonis Van Dashorst Moor  zis Antonio Moro;
18.               "Arta inspirată de Amor" de Frans Floris;
19.               "Glorificarea Fecioarei" de Frans Franck;
20.               "Scenă Ţărănească" de Cornelis Molenaer;
21.               "Peisaj" de Jan Brueghel;
22.               "Portretul unei tinere femei" de Michael Jansz Van Mierevelt;
23.               "Flagerarea" de Anthonis Van Dyck;
24.               "Schiţă" de Frans Snyders;
25.               "Apariţia îngerului în faţa ciobanilor de la Bethleem" de Rembrandt Harmensz van Rijn;
26.               "Cap de bătrân" de Rembrandt Harmensz van Rijn;
27.               "Peisaj" de Willem Heusch;
28.               "Peisaj" de Jan van Goyen;
29.               "La vânătoare" de Albert Cuyp;
30.               "Peisaj" de Meindhert Hobbema;
31.               "Un buchet" de Jan van Huysum;
32.               "Portretul lui Giacomo Bosio" de Domenico Theotokopoulos, zis El Greco;
33.               "Hristos purtând crucea" de Domenico Theotokopoulos, zis El Greco;
34.               "Sfânta Familie" de Domenico Theotokopoulos, zis El Greco;
        
35.               "Hristos îşi ia rămas bun de la mama lui" de Domenico Theotokopoulos, zis El Greco;
36.               "Don Carlos pe cal" de Domenico Theotokopoulos, zis El Greco;
37.               "Sfântul Sebastian" de Domenico Theotokopoulos, zis El Greco;
38.               "Adormirea Fecioarei" de Francisco Zurbaran;
39.               "Portretul unui general călare" de Diego Rodriguez de Silva y Velazqez;
40.               "Peisaj" de Claude Gellee, zis Le Lorrain;
41.               "Portretul lui Gluk" de Jean-Baptiste Greuze.

Nu știu care e cel de-al 42-lea.

În noiembrie 1947, cu o lună înainte de abdicarea sa, fostul suveran ar fi transportat picturile în mașinile personale cu care s-a deplasat în Marea Britanie, la nunta Reginei Elizabeta. Contactați de "Evenimentul zilei", reprezentanții Casei Regale au refuzat să facă orice comentariu în legătură cu acest subiect.


·        
Imaginea din catalog a picturii intitulate ""Portretul lui Giacomo Bosio",  de El Greco , pe care istoricul Busuioceanu o descria ca "Portret sobru şi de o delicateţă de nuanţe care o aşează între operele de cea mai înaltă calitate ale artistului. E, poate, modelul desăvârşit al artei sale portretistice şi, e fără îndoială, tot o opera din ultimii săi ani de activitate."
Iată şi portretul de El Greco intitulat, mai nou, "Portretul lui Francesco di Pisa", după ce se numise "Portretul lui Giacomo Bosio" şi care se află în prezent la Muzeul de artă Kimbell din Fort Worth, Statele Unite:




Iisus luându-și adio de la mama sa, o fi fost ca acesta?



















Iată și Adorația Magilor de Correggio. 
Dar nu, nu e cea care ar fi trebuit să fie la Muzeul de Artă din București. Este o pictură din muzeul din  Milano.

Tabloul Adormirea Fecioarei de Zurbaran a fost pus în vânzare de fostul rege  la Casa Christie’s din Londra cu titulatura: „Francisco de Zurbaran (1598-1664), The Immaculate Conception, with a view of Seville below“. (pe 10 decembrie 1993).


Casa de licitaţii de artă Christie’s, una dintre cele mai reputate din Europa, nu a mai scos tabloul lui Zurbaran la vânzare, deoarece nu voia să intre în conflict cu statul român, ceea ce i-ar fi afectat reputaţia. Hotărîtor a fost faptul că fostul rege nu dispunea de un act de proprietate valid şi a păţit exact ce păţise la München, cu aproape două decenii în urmă. Din condiţia lor de atunci, tablourile nu puteau fi vândute decât pe sub mână.

la începutul verii lui 1993, se părea că guvernul Rămâniei doreşte să recapete tablourile. 
Autorităţile de la Bucureşti au înaintat o plângere în justiţie, la Geneva, împotriva fostului suveran, care trăia în acel canton. În paralel, Ambasada română din Londra împărţea dosare complete asupra afacerii subtilizării tablourilor Coroanei României la mai multe case de licitaţie. 


Pe 14 septembrie 1993, New York Times anunța că guvernul României îl dă în judecată pe fostul suveran pentru returnarea celor 40 de tablouri alegate a fi fost scoase din țară de rege. (Richard Perez-Pena (14 septembrie 1993), „Romania's Ex-King and His Country in Art Duel [tr. Fostul rege al României și țara sa în duel pentru artă]”, New York Times, accesat la 17 aprilie 2014)

La 19 iunie 1993 a venit vestea că drept cauţiune pentru cheltuielile de judecată, Tribunalul Cantonal din Geneva a decis că statul român trebuie să depună la grefă suma de un milion şi jumătate de franci elveţieni. 
Nu s-a depus această sumă şi acţiunea a fost respinsă...
Recursul statului român pentru reducerea taxei de 1.548.000 de franci elveţieni (tablourile erau evaluate la 750 milioane franci elveţieni), normal, a fost respinsă de Curtea de Justiţie a Cantonului Geneva ca inadmisibil, deoarece fixarea taxei de timbru nu constituie o procedură contencioasă, ci una administrativă, care nu cade sub cenzura instanţei superioare. Cel ce a închis procesul a fost guvernul lui Victor Ciorbea.

La 8 iulie 1993, când un ziar central, redând un comunicat oficial al guvernului, îşi aviza cititorii, la rubrica Ultima oră: „Guvernul de la Bucureşti a introdus o acţiune judiciară împotriva MS Regelui Mihai I, în legătură cu posibila recuperare a 42 de tablouri aflate în prezent în custodia Casei Regale a României. Observatori ai scenei politice româneşti consideră intervenţia Guvernului Văcăroiu ca fiind o diversiune a regimului Ion Iliescu împotriva principalului său adversar, MS Regele Mihai I. 



Un detaliu al feței lui Christos dintr-un tablou de Caravaggio. Nu, nu este cel care ar fi trebuit să fie în muzeul nostru. Acela este probabil deja vândut cuiva în mod discret.







Ca și această Flagelare, de Van Dyck.  Tabloul acesta este la muzeul Prado, din Madrid. Unde o fi al nostru, și cum o fi arătând el, nu știm. (Adică știu probabil cei care au studiat catalogul Bachelin)














 Aceasta este o gravură făcută după pictura lui Tițian -originalul să fi fost acela care era în patrimoniul nostru și nu mai e?








Image illustrative de l'article Les Pèlerins d'Emmaüs (Rembrandt) Fichier:Rembrandt-Philosophe en méditation-1632-Louvre.jpg



 






































Despre 
Madona Raibolini (pictată de Francesco di Marco Raibolini zis "Il Francia") şi care figurează în catalogul Bachelin la poziţia 11 , aceasta se pare că fusese vândută prin 1983 de către Mihai I mamei lui John Kreuger - pe atunci ginerele său.  (John Kreuger a fost căsătorit cu cea de a treia fiică a lui Mihai I, Irina, cu care are doi copii. După divorțul din 2003, Irina s-a recăsătorit cu fostul ajutor de șerif John Kenneth Walker -în 2007 (alături de care a ispășit pedeapsa de 3 ani închisoare la domiciliu /probation ca urmare a organizării de lupte de cocoși la ferma lor)
În anul 2004 John Kreuger a donat statului român pictura, aceasta fiind adusă de Vasile Igna de la Ambasada României din Berna şi se află acum la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. 
În 1998 Diana Kreuger a decedat, iar tabloul a revenit fiului ei John Kreuger, care a donat-o României. (Conform Wikipedia (en), tabloul ar fi fost primit ca dar de nuntă la căsătoria cu Irina).
Jurnalistul de investigaţii Mihai Pelin a publicat în 2006 o carte intitulată "Marele rapt regal", în care afirmă că există documente cum că nu Carol II ci Mihai I este cel care ar fi scos din ţară cele 42 de tablouri ce făceau parte din colecţia Coroanei, ce nu ar fi trebuit să părăsească niciodată teritoriul ţării.
Există copia chitanţei cu care Mihai I ar fi depus în noiembrie 1947 mai multe tablouri (de pe lista celor dispărute) la banca UBS din Zurich- se spunea într-un raport al comisiei din cadrul Departamentului de Control al Guvernului ce s-a ocupat de această problemă în timpul guvernării Petre Roman)..


Cât despre tablourile de Rembrandt, nu știm cum arătau. Nu a mai făcut nici un alt tablou cu aceeași temă cu tabloul dispărut: apariția îngerilor. Iar capul de bătrân, cum o fi fost? 

Sigur erau toate reproduse în catalogul lui Leo Bachelin. 
Cine l-o fi cumpărat cu 700 de euro?



Comisia guvernamentală condusă de Mihai Popa, fost secretar de stat la Ministerul Finanţelor, a încercat să-l determine – chiar şi prin proces – pe regele Mihai să înapoieze României tablourile. Dosarul pe care l-a întocmit avocatul Ripoşanu, împreună cu Comisia guvernamentală, conţine „atâta material cât să încapă în 18 volume”, aşa cum s-a exprimat un membru al comisiei. Procesul „tablourilor” a fost mutat din SUA în Elveţia, la Geneva, unde partea română este apărată de avocaţii Filip N. şi Olivier V. Contactaţi de Jurnalul naţional, cei doi avocaţi elveţieni ne-au declarat disponibilitatea lor de a ne ajuta în această anchetă, însă aveau nevoie de acordul noilor guvernanţi. Atât Ripoşanu, cât şi Olivier V. şi Filip N. cred că actuala putere de la Bucureşti nu va abandona problema celor 42 de tablouri aflate în posesia regelui Mihai.
(Felix Rache, Jurnalul naţonal, 14 februarie 1997)

Zilele acestea se vorbeşte despre furtul a 7 tablouri dintr-un muzeu din Amsterdam, afacerea fiind numită " furtul secolului". Dar ce spuneţi despre dispariţia a 42 de tablouri de mare valoare? Asta e de Cartea Recordurilor!


.hotnews.ro/stiri-arhiva-1237209-lista-celor-42-tablouri-vindute-din-colectia-coroanei

artmark.ro/catalog/index.php/licitatia-romania-regala-69-2012/toate-loturile/leo-bachelin-tableaux-anciens-de-la-galerie-charles-ier-roi-de-roumanie-paris-1898-cu-74-heliogravuri
ziarul ring
ziaristionline

http://cachescan.bcub.ro/Boabe_de_grau_1932/August/Colectia%20regala%20de%20pictura_p.129-147.pdf

******************************************************
16.12.2017
Într-un interviu televizat, actorul Ion Caramitru, directorul Teatrului Național a declarat că fostul șef al SRI Virgil Măgureanu i-a cerut (în perioada în care nu i se permitea lui Mihai I întoarcerea în România) să-i transmită acestuia că i se va da permisiunea să vină în România dacă va înapoia tablourile........

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu