Diseara mergem la cinema?

Mergem la un film?

 E –încă- o întrebare firească. Pentru cât timp?

În fața cinematografului Patria, pe lângă îndemnul „ Hai la film”, vedem și alte afișe.

Se vorbește despre distrugerea rețelei de cinematografe administrate de stat.

Deja numărul cinematografelor de la noi a scăzut îngrijorător. De unde aveam străzi unde cinematografele se înșirau unul langă altul, așa cum era pe bulevardul Elisabeta pe vremea când se chema 6 Martie, acum mai avem doar vreo opt cinematografe în București. (Dacă nu numărăm și sălile ce aparțin unor instituții străine sau unor muzee). Avem orașe mari în țară unde nu a mai rămas nici un cinematograf.

Este drept că au și apărut unele cinematografe noi în București, în mall-uri. Ele sunt însă dispuse în zone mai îndepărtate ale orașului și necesită adevărate excursii pentru a ajunge acolo.

Dar dacă noi vrem să vedem un film în centru? Și, dacă nu avem cine știe ce buget disponibil pentru asta? 

În seara asta am trecut pe lângă cinematograful Patria, din centrul orașului București. O serie de afișe puse pe stâlpii de la intrare mi-au atras atenția și îndată am zărit și câțiva protestatari ce purtau pancarte pe care scria „GREVA FOAMEI”. Se spunea că cinematografele- cele câteva care au mai rămas- urmează a fi vândute , deși se autofinanțează, viitorul lor fiind total nesigur. Până aici s-a ajuns?

Mărturisesc că vestea m-a speriat. O să pierdem și cinematografele?

Deja Casele de Cultură au fost de mult desființate. În marile orașe din țară mai sunt foarte puține cinematografe, în altele cinematografele au dispărut cu totul.

Citisem că, anul trecut, RomâniaFilm şi-a achitat toate datoriile către stat şi furnizori, astfel încât acum îşi poate respecta menirea de a aduce marile premiere „unei clase sociale care nu-şi permite preţurile de multiplex"

Unii își  permit să merg la mall, la multiplex, să vadă o premieră de interes major. Pentru asta, se deplasează cu mașina, cumpără biletul cu 25 de lei, mai iau o răcoritoare şi popcorn şi, uite cum au plătit 50 de lei, plus benzina și uzura mașinii. . Credeţi că tot românul îşi permite asta? Pensionarii, copiii până în 14 ani , persoanele cu handicap, studenţii nu sunt- în general- în această situație. Și poate că tocmai ei ar fi interesați să vadă un film de autor, un film de artă, un film românesc...

Citesc că regia „România Film" mai deține  vreo 30 de cinematografe , cu totul, în țară. Față de cele vreo 600 care erau înainte de 1989, e foarte puțin. Ce fac cei de la țară, sau din orașele mai mici? Ei nu au nici o șansă să vadă un film românesc sau un film produs de cinematografia europeană.

Dacă vin la oraș, vor trebui să plătească minim 25 de lei ca să vadă un film american. În general, de aventuri. Dar sunt orașe unde nu sunt mall -uri. Acolo, chiar nici un film nu poate fi vazut?

Acum, aflăm că și aceste 30 de cinematografe sunt în pericol să dispară. Deși ar putea fi modernizate cu bani europeni! Deși ar putea oferi unor adolescenți o alternativă la „clubul" bântuit de personaje dubioase și la etnobotanice.....

Câțiva disperați stau în greva foamei în fața cinematografului Patria.

Cineaștii români iau premii la festivaluri, iar la noi în țară majoritatea populației nu poate vedea filmele lor. Să înțelegem că în curând nimeni nu le va mai putea vedea?

Peste 100 de cinematografe au fost deja trecute în patrimoniul administrațiiloor locale, cu clauza de a nu se schimba destinația lor și...a mai rămas doar unul în funcțiune!

Asta îmi amintește de povestea chioșcurilor construite în stațiile de autobuz. Am citit atunci în ziar că aceste chioșcuri vor vinde bilete de autobuz, dar vor vinde și alte produse, ca să fie rentabile. Foarte repede la ele nu puteai găsi bilete de autobuz. Vânzătorii răspundeau că biletele nu le aduc profit, așa că nu-și mai pierd timpul cu ele. Chioșcurile din stațiile de autobuz vând kitch-uri ieftine sau dulciuri ambalate.

Vrem să avem numai kitch uri frumos ambalate, vândute scump? Vrem ca tinerii să nu mai aibă nici un loc în care să se întâlnească fără să cheltuiască mulți bani și fără să fie tentați cu droguri și băutură, sau cu jocuri de noroc? 

Chiar, nu putem să ne apărăm valorile culturale și educative decât prin gesturi extreme?

Iurie Darie n-a trăit s-o mai vadă și pe asta. Odihnească-se în pace!

Persoane publice (Sergiu Nicolaescu, Florin Piersic, Geo Saizescu, Sebastian Papaiani, Leonard Doroftei, etc.), care au înțeles pericolul generat de conducerea MCPN la adresa sălilor de cinema și a întregii cinematografii românesti  s-au solidarizat cu salariații RADEF Romaniafilm.