La muti ani, romani!

La mulți ani românilor de ziua națională!

Iată și ziua în care toți românii ar trebui să fie veseli și încrezători în viitor.

Ziua în care ar trebui să se vadă untatea românilor – nu degeaba e Ziua Întregirii.

Ziua în care ar trebui să ne mândrim cu realizările economice și culturale.

Cum am petrecut această zi?

Am încercat să ajung în zona defilării, dar n-am reușit să găsesc un loc de parcare cât de cât apropiat. Am dat roată timp de o oră pe toate străzile laterale fără să găsesc nici un loc unde aș fi putut lăsa mașina. În cele din urmă am văzut un loc liber chiar pe un bulevard, în fața unui lung șir de mașini parcate la marginea carosabilului. Oprim mașina, dar îndată se apropie un agent de circulație care ne spune: “sper că nu vreți să lăsați mașina aici! “. Noi am răspuns că totuși vrem asta. El zice- “păi e prea aproape de intersecție- vreți să dăm cu pasul?“.  Cobor din mașină- că tot nu conduceam eu- și mă duc la intersecție, apoi mă întorc măsurând cu pași căt puteam de mari, să verific că eram la peste 20 de metri de intersecție. Agentul de circulație vede cum număr pașii și spune: “păi nu, că se măsoară de la trecerea de pietoni! “. Era clar că toate celelalte mașini aveau voie să parcheze, dar noi –nu. Am plecat și ne-am continuat căutarea pe străduțele laterale, din ce în ce mai departe de zona defilării. 

După ce am reușit să parcăm undeva mașina , am pornit pe jos către “teatrul de operațiuni“, dar ne-am întâlnit cu sirurile de oameni care se întorceau- defilarea se terminase.

În piața Victoriei rămăsese , părând pustie, clădirea guvernului.  Era mascata cu un mare drapel, care părea să o acopere în întregime.  Avea un aer straniu, lângă piața cenușie.

Nu știu de ce, mi s-a părut că are un aer trist.

Părea un uriaș catafalc acoperit cu drapelul național.

Dar nu strică să ne amintim, cu această ocazie, de imnul nostru național.

Desteapta-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adâncira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!

Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfatori în lupte, un nume de Traian!

Înalta-ti lata frunte si cata-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta și sar ca lupi în stâne,
Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti și din câmpii!

Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri stranepoti,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
”Vieața-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-și azi mâna d-ajutori,
Si blastamă cu lacrami în ochi pe orișicare,
În astfel pe pericul s-ar face vânzatori!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Vă cere ca sa trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpeasca limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-va în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunarea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

Preoți, cu crucea-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât sa fim sclavi iarăși în vechiul nost' pamânt! 


Versuri: Andrei Mureșanu
Muzica: Andrei Mureșanu, Anton Pann, Gheorghe Ucenescu
- marseieza românilor

 Nicolae Bălcescu a numit Deșteaptă-te, române! « la Marseillaise des Roumains ».