Diseara mergem la cinema?

Mergem la un film?

 E –încă- o întrebare firească. Pentru cât timp?

În fața cinematografului Patria, pe lângă îndemnul „ Hai la film”, vedem și alte afișe.

RUINELE BUCURESTIULUI

Ce e în spatele blocurilor de pe bulevardul Libertății?

Toată lumea a deplâns demolarea masivă a caselor vechi de pe Dealul Piscului (Dealul Arsenalului), și din preajma lor, pentru construirea marii Case a Poporului , a noului bulevard (supranumit în popor „ Prăbușirea socialismului”) și a actualului bulevard „ al Libertății” precum și a blocurilor care mărginesc noile bulevarde.  Era un cartier cu case vechi, dar bine întreținute, cu un caracter unitar .

Cartierul Uranus. 

În anii 1930, aici era „ partea cea mai pitorească a Bucureştilor”, Iar pe dealul Piscului fusese amenajată o staţiune de sky care “era vizitată cu pasiune de toată capitala”.  

Dacă strănii care vizitează Bucureștiul ne întreabă nedumeriți unde sunt clădirile vechi în acest oraș atestat documentar de peste 600 de ani, unde îi vom duce? Nu în faimosul „centru istoric”, unde fostele magazine au fost lăsate mai întâi să se degradeze grav, apoi unele dintre ele au fost reparate și transformate în bodegi, iar altele sunt și acum în stadiul de ruină ce așteaptă intervenții. Nu acolo va simți vizitatorul pulsul vechiului oraș și tradiția acestuia.

Să vedem, însă, casele vechi din împrejurimile Dealului Piscului, adică cele din vecinătatea ansamblului Casei Poporului și ascunse privirii de șirul de blocuri de pe bulevardul Libertății .

Dar ce s-a ales de casele din cartierul Uranus care, totuși, au supraviețuit acestei acțiuni de sistematizare?

M- aș fi așteptat ca aceste vestigii prețioase, care depun mărturie despre cum arăta vechiul București și despre istoria lui, să fie bine întreținute , declarate sit protejat și să constituie un loc agreabil de promenadă, în care oricine să poată respira parfumul vechiului București.

Așa că, într-o zi, când eram pe bulevardul Libertății și printr-un pasaj deschis dintr-unul dintre blocuri am zărit o casă veche, am trecut prin acel pasaj cu sentimentul că voi pătrunde prin poarta fermecată în grădina neștiută a Bucureștiului.

Am trecut de poarta fermecată și...iată ce am văzut!

Reabilitarea termică a blocurilor

Vine iarna- se va termoizola și blocul nostru?

Citim în presă semnale de alarmă cu privire la calitatea necorespunzătoare a anvelopărilor termice ale clădirilor de la noi, mult sub nivelul cerut pe plan european.

Cine e de vină?

Se spune că de vină ar fi “Instituțiile statului, un cadru legislativ deficitar sau un nivel de educație scăzut în rândul populației “ .Educația populației nu ar trebui să joace un rol aici, câtă vreme reabilitarea termică se face pe baza unor lucrări de audit urmate de proiecte tehnice întocmite de specialiști. Ei sunt cei care trebuie să fie competenți, nu marea masă a populației. Cadrul legislativ, desigur, poate și trebuie să fie îmbunătățit, dar el a atins totuși un nivel comparabil cu cel din alte țări europene. Rămân ca responsabile pentru rezultatele necorespunzătoare doar instituțiile statului. Dacă organele de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii sunt subdimensionate, și deci controlul stadiilor de constructie este insuficient, nu este de vină legislatia (care prevede acest control), ci instituțiile care nu asigură condițiile ca respectivul control chiar să fie făcut.

Asociațiile de locatari, care sunt beneficiarii finali ai reabilitarilor termice ale blocurilor, nu li se oferă accesul la proiectele întocmite, ca să poată urmări la rândul lor corectitudinea aplicării lor pe teren.

La licitații, singurul criteriu este prețul scăzut, așa încât alegerea materialelor de proastă calitate, dar ieftine devine obligatorie. Se lucrează chiar și la temperaturi sub 4 grade (ceea ce este greșit), plăcile termoizolante nu sunt fixate cu dibluri sau acestea sunt în număr prea mic, se folosesc materiale de calitate necorespunzătoare, dirigintele de șantier nu există decât în teorie, garanția lucrărilor e prea mică (ea ar trebui să fie minim 8-10 ani), fațadele capătă culori stridente, distribuite dezordonat, fără legătură cu volumetria clădirii.

Aspectul blocurilor reabilitate reflectă societatea noastră- dezbinată- au spus niște tineri designeri români ce activează acum la Londra și pe care i-am văzut într-un reportaj la PROtv. Ei spun că străinii îi întreabă de ce termoizolarea blocurilor se face individual și nu colectiv? Adică, ei își închipuie că petele răzlețe de culoare se pot explica doar prin faptul că fiecare locatar și-a făcut singur, „în legea lui” termoizolarea apartamentului și de aceea și-a colorat porțiunea de fațadă fără a se corela cu ceilalți.
 

În unele cazuri, chiar așa se întâmplă:             

Dar alteori, e pe bază de proiect! : 

Neajunsurile încep încă din faza de proiectare.