Reabilitarea termică a blocurilor

Vine iarna- se va termoizola și blocul nostru?

Citim în presă semnale de alarmă cu privire la calitatea necorespunzătoare a anvelopărilor termice ale clădirilor de la noi, mult sub nivelul cerut pe plan european.

Cine e de vină?

Se spune că de vină ar fi “Instituțiile statului, un cadru legislativ deficitar sau un nivel de educație scăzut în rândul populației “ .Educația populației nu ar trebui să joace un rol aici, câtă vreme reabilitarea termică se face pe baza unor lucrări de audit urmate de proiecte tehnice întocmite de specialiști. Ei sunt cei care trebuie să fie competenți, nu marea masă a populației. Cadrul legislativ, desigur, poate și trebuie să fie îmbunătățit, dar el a atins totuși un nivel comparabil cu cel din alte țări europene. Rămân ca responsabile pentru rezultatele necorespunzătoare doar instituțiile statului. Dacă organele de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii sunt subdimensionate, și deci controlul stadiilor de constructie este insuficient, nu este de vină legislatia (care prevede acest control), ci instituțiile care nu asigură condițiile ca respectivul control chiar să fie făcut.

Asociațiile de locatari, care sunt beneficiarii finali ai reabilitarilor termice ale blocurilor, nu li se oferă accesul la proiectele întocmite, ca să poată urmări la rândul lor corectitudinea aplicării lor pe teren.

La licitații, singurul criteriu este prețul scăzut, așa încât alegerea materialelor de proastă calitate, dar ieftine devine obligatorie. Se lucrează chiar și la temperaturi sub 4 grade (ceea ce este greșit), plăcile termoizolante nu sunt fixate cu dibluri sau acestea sunt în număr prea mic, se folosesc materiale de calitate necorespunzătoare, dirigintele de șantier nu există decât în teorie, garanția lucrărilor e prea mică (ea ar trebui să fie minim 8-10 ani), fațadele capătă culori stridente, distribuite dezordonat, fără legătură cu volumetria clădirii.

Aspectul blocurilor reabilitate reflectă societatea noastră- dezbinată- au spus niște tineri designeri români ce activează acum la Londra și pe care i-am văzut într-un reportaj la PROtv. Ei spun că străinii îi întreabă de ce termoizolarea blocurilor se face individual și nu colectiv? Adică, ei își închipuie că petele răzlețe de culoare se pot explica doar prin faptul că fiecare locatar și-a făcut singur, „în legea lui” termoizolarea apartamentului și de aceea și-a colorat porțiunea de fațadă fără a se corela cu ceilalți.
 

În unele cazuri, chiar așa se întâmplă:             

Dar alteori, e pe bază de proiect! : 

Neajunsurile încep încă din faza de proiectare.

Privind felul în care sunt anvelopate marea majoritate a clădirilor de la noi, îți vine să crezi că nu s-a apelat la arhitecți pentru proiectare!

În primul rând, în cazul blocurilor de locuințe s-a generalizat soluția închiderii balcoanelor cu tâmplărie din pvc și termoizolarea parapetelor acestora, neglijându-se apoi porțiunile din anvelopa spațiului încălzit (pereți și tâmplărie) care separă încăperile încălzite de balconul neîncălzit, deși Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor indică faptul că balconul neîncălzit , chiar închis fiind, trebuie să fie considerat în calcul ca spațiu exterior.

În aceste condiții, beneficiul economiei de energie este minim și el provine mai ales din protejarea față de curenții de aer și din efectul de seră ce se realizează în balcon. Acest efect de seră are, însă, pe timpul verii un rezultat nefericit, contribuind la încălzirea spațiului interior mai mult decât pe timpul iernii (soarele fiind mai puternic) și ducând la creșterea alarmantă a consumului de curent electric pentru aer condiționat, ceea ce nu prea este luat în calcul , din păcate. 

Desigur, soluția corectă este cea a termoizolării anvelopei volumului încălzit, adică a pereților exteriori, chiar dacă dau spre un balcon închis și a tîmplăriei din planul acestor pereți. 

Apoi, din motiv de economie la investiție nu se montează dispozitive de umbrire a suprafețelor vitrate, cum ar fi jaluzelele exterioare reglabile. Tot pentru economie, tâmplăria din pvc prevăzută este cea mai ieftină posibil, deci cea mai puțin performantă, iar ochiurile mobile sunt foarte puține și oferă o ventilație naturală necorespunzătoare, rezultând de asemenea imposibilitatea spălarii suprafețelor exterioare ale geamurilor fixe.

Dispozitive de aerisire autoreglabile

Tot din motiv de economie, ferestrele nu sunt prevăzute cu dispozitive de aerisire controlată, care pot eficientiza aerisirea spațiilor , limitând în același timp pierderile de căldură prin aerisire. Există și dispozitive de aerisire cu recuperare de căldură, da, există, însă cine le vede puse în operă? Deschiderea ferestrei duce la pierdere masivă de căldură, deci bieții locatari evită să o deschidă, cu grave rezultate din punct de vedere al igienei spațiului locuit (creșterea umidității interioare și a concentrației de CO₂, înmulțirea microorganismelor, igrasie).
Din păcate, deşi în proiectele de reabilitare termică a blocurilor se prevede montarea de dispozitive de aerisire autoreglabile, firmele care execută lucrările refută să le monteze spunând pur şi simplu: " nu avem" (!) sau: nu avem caracteristici tehnice în proiect (ferindu-se, însă, cu mare grijă să ceară acele lămuriri din partea proiectantului).

Rezultat: igrasie, mucegai sau pierderi mari de căldură pentru aerisire- deci ineficienţa anvelopării. 

În proiect nu se prevăd soluții pentru coșurile hotelor de a bucătării și pentru amplasarea aparatelor de aer condiționat.

Polistirenul etanşează clădirea, nu mai permite trasferul de vapori, putând produce igrasie şi afectând în timp imobilul. În plus, execuţia necorespunzatoare (fără închidere cu profile metalice) a dus la fenomene de tipul cuib de soareci, şobolani şi insecte care au patruns între sistemul de termoizolare şi faţada blocului şi care, în timp, vor afecta sănătatea locatarilor, potrivit arhitecţilor.

Mai mult, în anumite situaţii polistirenul s-a aplicat numai cu adeziv, fără dibluri, cu tehnici improvizate, fapt care ar putea conduce la căderi de tencuială sau de sistem de termoizolare de faţadă periculoase pentru trecători.

(am citat mai sus opinia arhitectului M Ochinciuc)

O altă problemă gravă este nerespectarea cerinței de siguranță la incendiu.

Se știe că polistirenul expandat arde, de aceea legislația de la noi nu permite folosirea lui la clădirile clasificate ca “înalte“ de normele PSI, adică la clădirile la care pardoseala ultimului nivel folosibil e situată la mai mult de 28m față de terenul (carosabilul) adiacent.  Unii socotesc că asta înseamnă ...clădiri peste 11 nivele, ceea ce e greșit. Dacă un bloc are P+10 nivele, dar are magazine la parter, el depășește sigur cei 28 de metri.

De asemenea, dacă parterul e înălțat cu câteva trepte, cum e cazul curent, chiar și fără magazine la parter totuși  blocul P+10 este o “ clădirile înaltă”,  deci nu ar trebui să fie placat cu polistiren. (Înălțimea unui etaj de bloc inclusiv structura este de circa 2,75-2,80m). În țările europene, legislația permite placarea cu polistiren expandat doar pentru clădirile care nu depășesc 12 m, deci care au cam 4 nivele supraterane. De asemenea, la clădirile înalte trebuie dată o atenție deosebită ancorării panourilor termoizolante.

Altfel...iată ce se poate întâmpla!

S-a întâmplat chiar și la nemți, în 2005, de au murit doi oameni:

Și s-a folosit polistiren expandat ignifugat! Fusese adăugată și o barieră de materiale incombustibile lată de 50 cm, dar care n-a făcut față la violența incendiului.

Trei oameni au pierdut viața într-un incendiu la un bloc de nouă etaje din Ungaria:

 Sistemul de termoizolație combustibil al fațadei a permis răspândirea rapidă a focului în sus, pe fațada clădirii.

•Fatada blocului de apartamente fusese renovată în 2007 și acoperită de un termosistem, format din polistiren ignifugat de 70mm grosime   cu doar un strat subțire de mortar armat cu fibră de sticlă pe deasupra.

 Moartea celor trei locatari a fost cauzată de :

• Fumul emis de fatada în ardere, ce a intrat în casă prin ferestre.

• În curtea  de ventilație au fost greșeli de proiectare, nu s-au prevăzut bariere contra focului

ceea ce și a permis fumului sa ajungă in apartamente de mai sus.

Incendiul a izbucnit într-o zi fierbinte de vară, astfel încît ferestrele erau deschise, oferind un alt loc de admisie a fumului.

Vata minerală constituie o alternativă mult mai sigură, ea fiind de clasă A din punct de vedere al comportării la foc (incombustibilă). De aceea, aceasta este  termoizolația folosită cu precădere în țările nordice. Ea ar trebui să fie folosită și la noi măcar în cazul blocurilor înalte - adică de peste P+9 niveluri. Asta, firește, dacă vrem să respectăm legislația!

Din păcate, așa cum am spus, după minusurile din proiectare, urmează minusurile din execuție.

• Calitatea polistirenului „In primul rând nu trebuie sa acceptați un polistiren cu o densitate mai mică de 15 kg/m, sau o rezistență la compresiune mai mică de 80 N/mm. Puteți verifica ușor, pentru că producătorii specifică aceste detalii pe ambalaj. ”(dixit director tehnic la Fabryo Corporation)
• Adezivul din sistem trebuie folosit in cantități generoase, minim 12-14 kg/m pentru fațadele la roșu. Trebuie sa urmariți dacă executantul petrece plasa de armare, măcar cu 10 cm, pentru ca aceasta trebuie neapărat să se suprapuna peste stratul lateral următor.
• Tencuirea este importantă

Cele mai frecvente sunt greșelile de aplicare a stratului final. Imperfecțiunile  planeității suprafeței se corectează (estetic) cu stratul final decorativ.

Orice concavitate sau convexitate în care a „intrat” mai multă sau mai puțină tencuială decât trebuie este vulnerabilă la intemperii. Acolo se creează fisuri care scad rezistența sistemului de termoizolare și conduc in timp la degradarea fațadei.

• Detalii

Diblurile trebuie sa fie de dimensiune potrivită, altfel nu vor rezista la acțiunea vântului . Dacă se utilizeaza dibluri scurte, există pericolul ca acestea să se prindă doar de tencuiala veche, în cazul caselor deja terminate, ceea ce in mod evident va scădea dramatic rezistența în timp.

Sistemul nu se va desprinde ușor de la început, pentru că adezivul este destul de puternic incât să susțină greutatea acestuia pe zid.  Găurile pentru dibluri  nu trebuie facute cu percuție la pereții din cărămidă.

Și aici revenim la perioada de garanție a lucrărilor. Știți cât este perioada de garanție la lucrările efectuate la blocul dumneavoastră? N-ar fi rău să aflați!