Lucy

Ultimul film de Luc Besson

Luc Besson ne propune prin filmul său – altfel, film de acţiune, ca de obicei, cu un şuvoi de victime colaterale , multe scene de violenţă extremă şi de urmăriri dezlănţuite – o meditaţie asupra condiţiei umane şi o încercare de schiţare a evoluţiei omului.

Dacă primele rămăşiţe ale unei fiinţe umanoide, care au fost găsite în Africa au fost numite de cercetători „Lucy”, în mod simbolic tot Lucy se numeşte şi eroina filmului cu acţiune plasată în contemporaneitate şi care, printr-un concurs aleatoriu de împrejurări, ajunge să cunoască o evoluţie bruscă şi vertiginoasă, sporindu-şi caacitatea de a-şi folosi creierul de la 10 % (cât spun unii că ar folosi oamenii în mod curent) la 100%. 
 Acest spor uluitor de  capacitate cerebrală nu intervine ca urmare a unei perfecţionări morale şi este însoţit de pierderea oricărei sensibilităţi şi a sentimentelor umane. În primele momente după absorbirea drogului-minune care declanşează evoluţia capacităţilor ei psihice, eroina îi telefonează mamei ei şi îşi aminteşte diferite detalii din prima copilărie , dar imediat ce evoluţia continuă, personajul declară că a pierdut nu doar capacitatea de a simţi durerea, dar şi sentimentele umane. Îşi dă seama că drogul va sfârşi prin a o ucide, dar vrea să-l folosească din nou şi în cantitate din ce în ce mai mare pentru a-şi forţa lărgirea capacităţilor mintale până la maximum posibil. 

Eroina începe prin a-i împuşca cu sânge rece pe traficanţii de droguri care  o folosiseră drept cărăuş, dar - uluitor pentru o persoană cu inteligenţă superioară - îl lasă în viaţă tocmai e şeful acestora, care va continua să o atace cu alţi subalterni. Eroina dobândeşte capacităţi paranormale , pe care începe îndată să le folosească pentru anihilarea celor care o stânjenesc – fie ei poliţişti , traficanţi sau cărăuşii (victimele) acestora. 
Îi spune poliţistului de lângă ea să nu se obosească a-şi anunţa colegii să înceteze urmărirea maşinii în care se aflau, pentru ca imediat să provoace ciocniri în lanţ şi distrugerea maşinilor de poliţie implicate, dar şi a altor maşini aflate în trafic. Nu-şi pune nici un moment problema protejării celorlalţi în timpul cursei nebune pentru a pune mâna pe întreaga cantitate de drog aflată în posesia bandei.

Reuşeşte să capete pungile cu drog prin aceleaşi mijloace e care le foloseau şi membrii bandei de răufăcători, ajungând să smulgă ea însăşi o pungă din abdomenul unui cărăuş .

Noile cantităţi de drog îi conferă printre altele  posibilitatea de a călători în timp şi spaţiu.

Visul la acest tip de călătorie nu e nou.

În anul 1872, un alt personaj medita: „..În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui”.

Cu 142 de ani înainte, această exprimare poetică de idei filozofice era scrisă de Mihai Eminescu.

Călătoria cu milioane de ani în urmă îi prilejuieşte personajului întâlnirea cu cealaltă Lucy, maimuţa humanoidă  Lucy aflată la începuturile evoluţiei., căreia îi transferă o parte din calităţile sale mentale dezvoltate.

Astfel, miraculosul progres înregistrat de maimuţa antropomorfă devenită om preistoric este explicat în film  tot prin efectul întâmplător al substanţei traficate ca drog. 

Gestul divin imortalizat de Michelangelo la Capela Sixtină, prin care Dumnezeu transferă lui Adam scânteia cunoaşterii, este făcut în film de  către femeia dopată cu chimicale de sinteză  şi ajunsă astfel să aibă superputeri.

 Considerând că nu îi mai rămâne mult timp de trăit, personajul superdezvoltat purcede la  crearea unui  supercomputer în care intenţionează să depoziteze cunoştinţele dobândite pentru a fi de folos umanităţii, ca să „ştim încotro să ne îndreptăm”.  

Doar că evoluţia eroinei a făcut-o să-şi piardă din ce în ce mai mult umanitatea, transformând-o într-un fel de supercomputer umanoid. Acesta să fie oare visul devenirii umane?

Între timp, bandiţii luptă cu toate armele cu forţele de poliţie,  fără ca proaspăta super-femeie să se intereseze de victimele care rezultă. Şeful bandiţilor e  gata să câştige, dar...drogul ajunge la efectul său maxim iar personajul se dematerializează, anunţând printr-un mesaj electronic :„sunt peste tot”.

A ce sună asta?

Să ne întoarcem la Mihai Eminescu şi la nuvela lui filozofică Sărmanul Dionis:

.. Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne...„ Vum! Sunetul unui clopot urieșesc — moartea mării, căderea cerului — bolțile se rupeau,  jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăsnit și afundat în nemărginire.
Râuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirii ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. — Și un glas răsună în urmă-i: „Nefericite, ce-ai îndrăznit a cugeta? Norocul tău că n-ai pronunțat vorba întreagă!..

Asta ar fi, în privinţa ideilor cu tentă filozofică , a căror realizare din film este destul de schematică şi se apropie pe alocuri de ridicol.

Interpreta eroinei, Scarlett Johansson, menţine în mod constant expresia abrutizată „bună la toate”. Nici n-ar avea timp de expresii mai nuanţate, în viteza efectelor speciale în mijlocul cărora se află. Iar pentru un personaj în curs de dezumanizare e chiar ce trebuie.

Există şi personajul savantului vizionar, în care Morgan Freeman e în elementul lui.

Filmul s-a situat săptămâna trecută în fruntea box-office ului american şi poate fi văzut la noi, săptămâna asta, la cinematograful Studio, unde aerul condiţionat funcţionează de minune, unde mai pui că este şi în centru. De văzut.