Le Grand Prix de l'Opera

Concursul Internaţional de Canto organizat de ONB

25-29  Iunie 2014

Sigur că ne putem întreba de ce denumirea concursului de canto este în limba franceză, deşi este vorba despre o manifestare a Operei Naţionale din Bucureşti . Ştim că ne lăudăm a fi francofoni, dar francofonia nu s-a reflectat în desfăşurarea sau în spectacolul de gală al concursului (unde s-a practicat traducerea în engleză a luărilor de cuvânt ale participanţilor români, iar cei străini au vorbit tot în engleză). Nu este vorba nici despre tradiţia originilor operei, pentru că ele sunt italieneşti. Atunci, de unde până unde denumirea franţuzită?

Recompense financiare ce totalizează peste 12 000 euro şi perspectiva încheierii de contracte cu prestigioase teatre de operă au atras 150 de candidaţi din 51 de ţări, cu vârste  cuprinse între 18-33 ani (19-34 pentru bărbaţi). 

Țara cu cel mai mare număr de concurenţi înscrişi a fost România (37 de cântăreți, inclusiv cei cu domiciliul în străinătate), urmată de Rusia (27 de cântăreți), Republica Moldova, Coreea de Sud, Ucraina. 

În etapa I- a, concurenţilor li s-a cerut să prezinte şi câte o arie din repertoriul rusesc, în etapa a doua şi câte una din repertoriul francez, iar în finală şi câte una din repertoriul italian, dintre cele două prezentate în fiecare etapă.

Juriul etapei finale a fost  alcătuit din personalităţi emblematice ale lumii muzicale internaţionale:

• ·         Ioan Holender, cel mai longeviv director din istoria Operei de Stat din Viena;
• ·         Neil Shicoff , tenor american recunoscut pe plan internațional ca o figură de primă importanță a generației sale, bun prieten cu Ioan Holender;
• ·         Leo Hussain – unul dintre cei mai cunoscuți tineri dirijori ai momentului;
• ·         Hein Mulders - director al Filarmonicii din Essen și al Aalto Theater;
• ·         Olga Kapanina - Directorul Departamentului de Operă de la Teatrul Mihailovski din Sankt Petersburg;
• ·         Brenda Hurley - Directorul Studioului Internaţional de Operă din Zürich
Şi reprezentanţii ONB:
• ·         Mihai Cosma -Manager de proiect şi consilier artistic al Directorului General al Operei Naţionale Bucureşti
• ·         Răzvan Ioan Dincă - Preşedintele Competiţiei și Director General al Operei Naţionale Bucureşti.

Concertul de gală a avut loc în Sala Radio (Studioul de concerte "Mihail Jora") - deşi domnul Răzvan Dincă, directorul Operei, şi-a început discursul exprimându-şi mulţumirea pentru cele ce se petrec  " aici, pe scena Operei Naţionale din Bucureşti". Probabil discursul era pregătit pentru cealaltă locaţie, cea a Operei, pentru care se şi vânduseră o parte dintre bilete. 

De remarcat că cei care apucaseră să-şi cumpere bilete din timp, au "apucat" bilete la preţurile obişnuite ale Operei, în timp ce alţii, care şi-au cumpărat biletele mai târziu, au avut de ales între două preţuri : 25 şi 50 de lei . Cei care aveau locuri conform planului săli Operei, au primit alte locuri- echivalate cum s-a putut - în sala Radio. 

În acest mod simplu, pentru locuri din aceeaşi categorie  spectatorii au plătit preţuri diferite, în funcţie de data la care cumpăraseră biletele. 
ICiudat mi s-a părut că la cumpărarea biletelor cu foarte puţin timp înainte de începerea galei foarte multe locuri din sală apăreau ca fiind ocupate, în timp ce de fapt locurile respective au rămas goale. O fi fost vorba despre invitaţii, cărora nu li s-a dat curs? Totuşi, pe planul sălii invitaţiile erau evidenţiate cu altă culoare şi erau în număr mult mai mic - atunci nu ştiu ce să mai cred....

Orchestra Operei Naţionale Bucureşti, dirijată de maestrul italian David Crescenzi, colaborator constant al orchestrelor din România, a deschis partea întâia a concertul de gală cu uvertura la opera Forţa Destinului, de Verdi, iar partea a doua cu Bacchanale din Samson şi Dalila  de Camille Saint-Saëns,  piese muzicale foarte frumoase şi cântate cu mult temperament, trezindu-ne regretul că aceste opere nu pot fi văzute pe scena Operei din Bucureşti.

Clasamentul final al concursului a fost următorul:

• Adriana Ferfecka, soprană din Polonia, în vârstă de 22 ani, studentă a Universităţii de Muzică “Fryderyk Chopin” din Varşovia,  care a obţinut Premiul I, în valoare de 6.000 de euro.
• Svetlana Moskalenko soprană din Rusia, în vârstă de 28 de ani, a primit Premiul al doilea, în valoare de 3.000 €
• Jisang Ryu, bas din Coreea de Sud, a primit Premiul al III-lea, în valoare de 1.500 de euro.
• Irina Ioana Baianţ, soprană din România,  a primit premiul „Italia", în valoare de 1.000 de euro, pentru interpretarea unei arii de un compozitor italian, – premiu susţinut de Ambasada Italiei la Bucureşti
• Lee Kyubong , bariton din Coreea de Sud, a primit premiul „Rusia”, conferit pentru interpretarea unei arii de un compozitor rus, de asemenea în valoare de 1.000 de euro, susţinut de Ambasada Rusiei la Bucureşti şi sponsorizat de Camera de Cooperare Economică şi Culturală Româno-Rusă.
• Anastasia Michailidi soprană din Rusia , 21 de ani, a primit Premiul special al juriului, în valoare de 500 de euro, pentru cea mai bună performanţă a unui interpret cu vârsta mai mică de 24 de ani.

((Interesant că şi câştigătoarea Premiului I are sub 24 de ani, prin urmare nu ştim ce să credem: A. Michailidi a avut o performanţă mai bună decât cea a căştigătoarei concursului??).

Trei artişti finalişti au primit contracte cu  teatre de operă:

• · soprana Adriana Ferfecka din Polonia (contract de participare la un concert organizat de „Mihailovsky Teatr”, Sankt Petersburg, Rusia ), 
• · baritonul Adrian Ţîmpău din Republica Moldova ( Premiul Aalto Theater Essen, Germania, constând în interpretarea rolului Ping din opera Turandot la acel teatru muzical) şi 
• · mezzosoprana Dariya Knyazyeva din Ucraina (participare la un spectacol organizat de “Opera Naţională Bucureşti”).

Baritonul Adrian Ţîmpău a obţinut şi o Bursă pentru dezvoltarea carierei muzicale, oferită de tenorul Neil Shicoff, în valoare de 500 de euro.

O invitaţie pentru participarea la unul dintre proiectele muzicale ale “Radio România Cultural” (constând într-o înregistrare specială radiofonică) a obţinut tenorul român Alin Stoica.

Prof. Univ. Dr. Viorica Rădoi a acordat Premiul „Colla parte”, (în valoare de 300 de euro, pentru tineri maeştri acompaniatori, cu vârsta sub 35 de ani), Cristianei Mihart din România.

Alţi doi finalişti au primit diplome de participare:

soprana Diana Gheorghe din România şi tenorul Alexander Mikhailov, din Rusia.

Concurenţii care au primit premii au interpretat câte o arie în cadrul concertului de gală. 

Din păcate, nu i-am putut asculta şi pe cei doi finalişti care nu au primit distincţii. 

Adriana Ferfecka  a cântat “Eccomi in lieta vesta... Oh quante volte ti chiedo...” din “I Capuleti e i Montecchi” de Bellini, o arie deosebit de dificilă, care i-a pus în valoare calităţile vocale incontestabile. Deşi este încă studentă, ea a demonstrat şi o tehnică vocală foarte bună , precum şi o interpretare adecvată, calităţi ce-i vor asigura fără îndoială o frumoasă carieră pe scenele lirice ale lumii. 

Repertoriul ei de concurs a cuprins şi aria “Senza mamma” din “Suor Angelica”, de Puccini, aria “Depuis le jour” din “Louise” de Charpentier, aria “O jakżebym klęczeć już chciała; Gdyby rannym słonkiem” din “Halka” de Moniuszko, şi aria “Si, mi chiamano Mimì” din “La Bohème” de Puccini. 

Desigur, cu timpul ea va căpăta experienţă şi va stăpâni mai bine inclusiv micile "trucuri" de ameliorare a imaginii, cum ar fi folosirea unui "soutien-gorge"  - ca să ne păstrăm în zona francofoniei - adecvat. Însă acestea sunt detalii care nu au legătură cu performanţa muzicală, pentru care a fost premiată.

Noi rămânem cu  regretul că pe scena Operei noastre nu putem vedea "Louise" de Charpentier, "Suor Angelica" de Puccini sau "I Capuleti e i Montecchi "de Bellini nici “Halka” de Moniuszko. Bine că măcar "Boema" e reprezentată din când în când.

Svetlana Moskalenko a cântat “Où va la jeune hindoue” din “Lakmé”, de Delibes, o arie de coloratură în care a reuşit să surmonteze dificultăţile deosebite ale registrului înalt. Soprana din Rusia , actualmente solistă a teatrului de operă “Mihailovski”, a prezentat în concurs şi alte arii din repertoriul de soprană lirică şi de coloratură: “Ardon gli incesi... Spargi d’amaro...” din Lucia di Lammermoor de Donizetti, “È strano... Sempre libera” din “La Traviata” de Verdi,  “Les Oiseaux dans la charmille” din “Povestirile lui Hoffmann” de Offenbach şi “Ah ti pole...” din “Ivan Susanin” de Glinka.

Nici “Lakmé”, de Delibes, "Lucia di Lammermoor" de Donizetti, “Povestirile lui Hoffmann” de Offenbach sau “Ivan Susanin” de Glinka nu figurează în repertoriul actual al Operei noastre. Dacă pentru operele rusofone am putea înţelege că există o dificultate legată de limbă, pentru cele din repertoriul italian sau francez nu ar trebui să fie astfel de piedici, dar....

Jisang Ryu , basul din Corea a interpretat în concert aria “Ella giammai m’amò... Dormirò sol nel manto mio regal” din “Don Carlo” de Verdi. O voce frumoasă, de "bas cantabil" sau bas-bariton.

Repertoriul prezentat în concurs a cuprins şi  “Infelice!... E tuo credevi... Infin che un brando vindice” din “Ernani” de Verdi,  “O patria, o cara patria... O, tu Palermo, terra adorata” din “I vespri siciliani”, de acelaşi compozitor, “...La, La, Tra, La La!... Quand la flamme d’amour” din “La Jolie fille de Perth” de Bizet şi “Ves tabor spit” din “Aleko” de Rahmaninov. 

Din păcate, nici aceste opere nu se numără printre cele pe care le putem vedea la Opera din Bucureşti. Deci, nici “Ernani” de Verdi, nici “Don Carlo” de Verdi, nici “I vespri siciliani” de Verdi, nici “La Jolie fille de Perth” de Bizet şi nici  “Aleko” de Rahmaninov nu figurează în repertoriul O.N.B.  

De fapt, ar fi mai uşor să enumerăm operele care figurează în repertoriul actual al Operei, dar astfel de ocazii, în care tinerii cântăreţi se pregătesc pentru apariţii pe scenele din străinătate, unde repertoriul de operă este foarte bogat, evidenţiază dureros marea discrepanţă între acele teatre lirice şi al nostru. 
Bine că i s-a spus "naţional", ca să nu credem cumva altceva. 

Concurenţii au prezentat arii din opere care se află în repertoriul curent al marilor teatre lirice şi care şi-au câştigat o notorietate solidă printre iubitorii muzicii de operă.  Tinerii studioşi pregătesc aceste arii şi roluri, dar nu le-ar putea prezenta la noi, pentru că aici nu se reprezintă operele respective. 

Speranţa lor este la scenele de operă din străinătate.

Speranţa noastră să fie doar aceea că vom putea merge şi noi acolo, ca spectatori?

Din păcate, tenorul Neil Shicoff  nu ne-a oferit o arie în interpretare proprie - aşa cum a făcut anul trecut Marcello Giordani, la prima ediţie a acestui concurs, din aceeaşi postură de membru al juriului.  Ar fi fost pentru cei mai mulţi dintre cei prezenţi o ocazie unică de a-l asculta într-o sală de concert, dar...asta este.