Rezultate Alegeri Europarlamentare în Europa

Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul european

Rezultat strâns între PPE şi socialişti.

Luxemburghezul  Jean-Claude Juncker, candidatul PPE, a fost propus să preia preşedinţia Comisiei europene. Dar, conform Tratatului de la Lisabona, desemnarea postului nu este legată automat de rezultatul scrutinului; însă şefii de stat care îl desemnează trebuie să ţină cont de rezultatul alegerilor. Domnul Junker a revendicat victoria , în numele grupului său.

Pe de altă parte liderul democraţilor şi socialiştilor a anunţat că urmăreşte crearea de alianţe pentru a obţine majoritatea.

Ascensiunea partidelor populiste şi  eurofobe 
Partide populiste şi eurofobe au obţinut scoruri mai ridicate decât în trecut la acest scrutin. Ele nu sunt însă unite . Este pe de o parte grupul eurofobilor emanat de Ukp britanic al lui Nigel Farage, care ar fi obţinut 23 de locuri, deci cu 14 mai mlt decât în trecut. UKP a devansat partidul Laburist, care a obţinut doar 18 locuri în Parlamentul european. 

Mai sunt partidele ne-înscrise din Parlamentul trecut, cum sunt Frontul naţional francez (cu 24 de locuri), FPÖ , care ajunge pe poziţia a treia în Austria cu 20% din sufragii sau PVV olandez, care avea deja deputaţi şi care ar putea forma un gru de extremă dreapta. De vreme ce sunt necesari cel puţin 25 de deputaţi din şapte ţări pentru a forma un grup parlamentar european, acecst bloc ar putea fi format din 40 de deputaţi, dintre care mai mult de jumătate din FN, după triumful său în Franţa.

Parlamentul a clasat în rubrica "alţii" pe aleşii care nu fac parte dintr-un partid care nu face parte din actualul Parlament, care îşi termină activitatea. Astfel sunt Mişcarea Cinci Stele a lui Beppe Grillo din Italia , care a fost depăşit considerabil de către Partidul democrat de stânga, sau anti-euro AfD din Germania, care îşi va face intrarea cu 7 % din voturi. Acest ansamblu neuniform ar avea 67 de locuri.

Ţările în care partidele extremiste au ajuns în frunte:

• În Franţa, Frontul naţional ar fi obţinut un scor istoric cu 24,96% dintre sufragii, devansând UMP (20,80%). FN ar obţine astfel 24 de locuri dintre cele 74 acordate Franţei. PS a ajuns pe al treilea loc, cu 14% din voturi. Marine Le Pen, preşedinta FN a declarat că va urmări să realizeze un front comun în Parlamentul european împotriva tehnocraţilor  şi va urmări recăpătarea suveranităţii Franţei în toate domeniile în care au existat cedări de suveranitate către UE.
• În Marea Britanie, Ukip (United Kingdom Independence Party - Partidul Independenţei Marii Britanii) -partid eurofob condus de Nigel Farage este în frunte, depăşind cele trei partide tradiţionale. La rezultate parţiale publicate, Uki ar avea 24 de locuri, mai mult decât conservatorii (18- în grupul PPE) şi Laburiştii (18- în grupul ALDE). 
• În Danemarca, extrema dreaptă (Partidul poporului danez) a câştigat în faţa social-democraţilor şi a centrului dreapta.
• În Grecia, ţară atinsă dur de politica de austeritate, partidul radical de stânga Syriza al lui Alexis Tsipras a ajuns primul, (cu 6 locuri) înaintea Noii Democraţii (de dreapta, aflat la putere- cu 5 locuri la actualul scrutin). Partidul neonazist Zorii aurii ar fi obţinut între 9 şi 10% din sufragii şi ar putea avea trei deputaţi la Strasbourg. 

În alte ţări, partidele extremiste au făcut progrese faţă de trecut, fără a câştiga însă majoritatea.

• În Germania, partidul anti-euro AFD creat în primăvara anului 2013 a realizat un scor de 6,5% reuşind astfel să intre în Parlamentul european. Dar conservatorii din CDU/CSU rămân în frunte, creditaţi cu 35,3% (29 de locuri) , iar social-democraţii ar fi obţinut 27,3% (27 de locuri). Partidul neonazist NPD , cu 1% din voturi, ar putea intra în Parlament pentru că Germania nu fixează un prag minim pentru obţinerea unui loc.
• În Italia, Mişcarea Cinci stele al fostului comic Beppe Grillo este creditat cu 22,4% din sufragii, în urma Partidului Democrat al Primului ministru Matteo Renzi (41,4%) şi a partidului Forza Italia al lui Silvio Berlusconi (15,7%). Liga nordului, aliată în Europa cu Frontul Naţional din Franţa ar fi obţinut 6,1%.
• În Austria, partidul de extremă dreata FPÖ este în progres şi a ajunt pe poziţia a treia, cu 20,5% din sufragii, fiind însă după creştin-democraţii şi social-democraţii de la putere. 
• În Polonia, un mic partid eurofob, Congresul noii drepte (KNP) a obţinut 7,2% din voturi şi ar putea avea 4 deputaţi.
• În Suedia, naţionaliştii (Democraţii suedei) au ieşit pe poziţia a şasea, cu 7%- după primele estimări.
• În Finlanda, Adevăraţii Finlandezi au ieşit e poziţia a treia (13%) şi ar avea 3 locuri.
• În Spania , Partidul Popular (de dreapta) la putere şi PSOE (de stânga) ar fi pierdut câte 8 şi respectiv 9 locuri, în profitul extremei drepte, provenind din mişcarea Indignaţilor. Podemos, ieşit din mişcarea indignaţilor, intră în Parlamentul european cu 5 locuri.

În alte ţări, extremele au înregistrat eşecuri.

• În Olanda, Partidul anti-islam PVV nu a obţinut decât 12% din voturi (faţă de 18% acum 5 ani).
• În Belgia, partidul ultranaţionalist flamand Vlaams Belang nu ar fi atins pragul eligibilităţii de 5% , având concurenţa naţionaliştilor lui Bart De Wever, preşedintele partidului N-VA (Alianţa neoflamandă). 
• În România, comentatorii străini consideră că este o situaţie singulară, cu o foarte mare victorie a alianţei de centru-stânga, iar Partidul considerat de extremă dreapta România Mare (PRM) nu a trecut pragul electoral instituit la noi.

O altă tendinţă este participarea relativ redusă la vot (43% în medie în UE).

Partidele proeuropene continuă deci să deţină majoritatea.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 29.05.2014

Discuţii pentru preşedinţia Consiliului Europei 

Pentru alegerea preşedintelui Comisiei, Consiliul european va propune Parlamentului un candidat. Parlamentul îl poate aproba sau îl poate respinge, deci putem spune că are un drept de veto.

Partidul popular european a obţinut cele mai multe mandate (213 din 751), cu 25 mai multe decât cele obţinute de socialişti. Totuşi, numirea lui Jean-Claude Junker, candidatul PPE, pentru postul de preşedinte al Comisiei nu este sigură. Există ostilitatea mai multor şefi de guvern din propria sa tabără: primul ministru britanic, David Cameron, sau (conform unor surse europene) Viktor Orban din Ungaria, Fredrik Reinfeld sin Suedia sau Jyrki Katainen din Finlanda). Doamna cancelar Angela Merkel a declarat marţi: " Ca membră în PPE l-am susţinut pe Jean-Claude Junker drept candidat la preşedinţia Comisiei.    ... Dar sunt obligată să respect tratatele europene" , reamintind că alegerea nu poate fi impusă de Parlament. 
Se poartă discuţii, care ar putea dura câteva săptămâni. 
Jean-Claude Junker ar trebui să reunească o majoritate în Parlament, asigurându-şi sprijinul socialiştilor (care au 191 de deputaţi) şi probabil aportul liberalilor (64). 
Jean-Claude Junker pledează pentru o Europă mai socială, apărând, de exemplu, instaurarea unui salariu minim. 
Conducătorii europeni doresc să definească o "foaie de drum" pentru viitoarea Comisie, oricare ar fi preşedintele ei. 
Ei au fixat cinci axe principale: 

• creşterea, competitivitate şi locuri de muncă; 
• uniune monetară; 
• lupta contra schimbărilor climatice şi uniunea energiei; 
• securitate şi lupta contra imigraţiei ilegale;
•  întărirea politicii străine a UE. 

Pe lângă cele două mari grupuri politice, există numeroase grupuri politice mai mici, dar şi partide nealiniate şi deputaţi independenţi. Există şi partide antieuropene care au adus deputaţi în Parlamentul european. Rămâne de văzut dacă aceste partide s-ar putea înţelege pentru a forma unul sau mai multe grupuri politice.
Jean-Claude Junker va trebui să caute un compromis pentru a obţine majoritatea susţinerilor în Parlament. 
Consiliul european, compus din şefi de stat şi de guvern, ar putea propune alt nume. 
Iată însă că, într-o luare de cuvânt cu prilejul forumului catolicilor germani, doamna cancelar Angela Merkel şi-a afirmat categoric sprijinul pentru Jean-Claude Junker pentru funcţia de Preşedinte al Europei (cum se mai spune uneori).
(Se vehicula şi numele Christinei Lagarde, actuala directoare a Fondului monetar internaţional).

Formarea de noi grupuri politice

Până la 24 iunie eurodeputaţii încă nealiniaţi unui grup politic s-au putut asocia în astfel de grupuri, pentru a putea pretinde posturi de influienţă în cadrul Parlamentului. Numai constituirea în grup politic dă dreptul la o susţinere financiară considerabilă şi la un timp de luare de cuvânt crescut la sesiunile parlamentare. 

Faptul de a dispune de un grup în Parlamentul european dă posibilitatea de a se exprima asupra oricărui subiect abordat în şedinţă plenară şi se poate ajunge la preşedinţia unora dintre cele 20 de comisii şi 2 subcomisii ale Parlamentului. Preşedintele grupului este asociat la elaborarea ordinei de zi a şedinţelor plenare, are un drept de răsuns direct în şedinţa plenară preşedinţilor Comisiei europene şi Consiliului.Un grup dispune de un secretariat, cu birouri şi asistenţi, al cărui buget este plătit de Parlament. În 2013, cele şapte grupuri parlamentare existente în Parlamentul ce îşi încheie activitatea şi-au împărţit 57 de milioane de euro. 

Partidele suveraniste, populiste şi/sau extremiste europene  au căutat să se alieze pentru a crea astfel de grupuri. În fruntea acestor tendinţe sunt Frontul naţional francez şi UKIP din Marea Britanie (de dreapta, suveranist), care nu doresc însă să se alieze unul cu altul.  Fiecare dintre aceste partide şi-a căutat alţi şase parteneri pentru a forma câte un grup parlamentar. 

Frontul naţional francez, care are 24 de deputaţi, conta pe susţinerea Partidului libertăţii Olandezilor -PVV(4 aleşi) şi a Partidului libertăţii austriac, (FPÖ, 4)  precum şi pe Liga Nordului din Italia (5) şi pe Vlaams Belang din Belgia (VB,1).  Numărul de deputaţi necesar ar fi realizat, dar mai erau necesari deputaţi din încă două ţări pentru a îndeplini condiţia celor 7 ţări.
Partidul naţional slovac, ce era din aceeaşi familie, nu a obţinut nici un loc în Parlament. 
(FN nu a reuşit să formeze un grup parlamentar până la începerea lucrărilor Parlamentului.)

Pe de altă parte, UKIP, care are 24 de deputaţi, a contat pe  Democraţii suedezi (2), Partidul popular danez (4) şi cu Adevăraţii Finlandezi (2). El  a putut  atrage şi partidul anti-euro german AfD (7) ca şi pe Grecii independenţi (1) , precum şi Mişcarea 5 stele din Italia (17 deputaţi). Grupul parlamentar al lui Nigel Farage se va numi Europa libertăţii şi a democraţiei directe (EFDD) şi ocupă locul 3 în PE.

 Congresul noii drepte poloneze KNP (4) sau Partidul Ordinii şi justiţiei din Lituania (2) urmează a-şi defini alegerea unuia dintre grupuri.. 

Nici Marine Le Pen de la FN şi nici Nigel Farage de la UKIP nu doresc să se alieze cu cei trei aleşi greci de la Zorii aurii, cu cei 3 din Jobbik (Ungaria) sau cu alesul german al NPD, care reprezintă exrtema dreaptă radicală, care amintesc de "orele cele mai întunecate din istoria noastră".

Dacă Frontul naţional  nu  ajunge fiecare să formeze câte un grup politic, importanţa victoriei repurtate în ţara sa ar putea fi diminuată. 
Există de asemenea un grup al euroscepticilor,(suveraniştilor)  ECR, emanat de conservatorii britanici conduşi de David Cameron, care a reuşit să deăşească pe liberali  şi partidul Drept şi Justiţie polonez, care luptă de asemenea să supravieţuiască. 

A fost format şi Grupul europarlamentar GUE/NGL, (stânga radicală)  format din 52 de eurodeputaţi, provenind din AKEL (Cipru), KSČM (Republica Cehă), Folkebevægelsen mod EU( Danemarca) . Vas (Finlanda), Front de Gauche (Franţa), Die Linke (Germania), Human Environmental Animal Protection Party (Grecia), SYRIZA (Grecia), Sinn Féin (Irlanda),  L'altra Europa con Tsipras (Italia), SP (Olanda), PC (Portugalia), Bloco Esquerda (Portugalia), Izgueierda Plural (Spania), Podemos (Spania), Bildu (Ţara Bascilor) , Vänsterpartiet (Suedia), precum şi independentul Luke Ming Flanagan, din Irlanda. 

După cum se poate vedea, fiecare deputat contează .
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 31.05.2014

Euroscepticii s-ar putea opune planurilor de integrare ale Republicii Moldova

Fiecare al treilea deputat din noul Parlament European este naționalist, ”eurosceptic” sau un adversar deschis al Uniunii Europene.

Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) pledează pentru ieșirea Marii Britanii din UE (acesta a obținut peste 30%). Frontul Național din Franța, condus de Marine Le Pen sub lozinca ”Bruxelles- NU, Franța – DA!” a acumulat 25%.
”Sarcina euroscepticilor este stoparea mașinii furibunde, în care s-a transformat Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă blocarea transmiterii drepturilor suverane, renunțarea la restricțiile impuse de Uniunea Europeană, renunțarea la extindere”, a declarat  Marine Le Pen.
Să nu uităm însă că
Partidele tradiționale din Europa continuă  să dețină controlul asupra Parlamentului European.
Este adevărat că liderii europeni, care promovează activ ideea integrării europene, acum vor întîmpina dificultăți în procesul de adoptare a legilor necesare în Parlamentul European.
În esență, ei vor trebui să negocieze cu liderii politici eurosceptici, pe care înainte puteau să-i ignore.

"Pînă acum, integrarea europeană – ne plăcea sau nu – părea inevitabilă. În această seară, această inevitabilitate s-a terminat”, a declarat liderul Partidului Independenței din Marea Britanie, Nigel Farage. Este opinia dumnealui, dar ea nu este împărtăşită de majoritatea deputaţilor din Parlamentul european.

Pentru a face față radicalilor, care și-au întărit pozițiile, conservatorii, social-democrații și, posibil, liberalii vor trebui să se unească într-o coaliție. 
Rămâne de văzut cine va ocupa până la urmă înalta funcţie de Preşedinte al Comisiei europene.
Partidul Popular European consideră că, deoarece a cîștigat  alegerile, postul de președinte al Comisiei Europene trebuie să fie ocupat  de candidatul său – fostul președinte al grupului european, Jean-Claude Juncker. 
Împotriva candidaturii lui Juncker deja s-au pronunțat însă liderii Franței, Marii Britanii și Ungariei. Potrivit zvonurilor, nici cancelarul Germaniei, Angela Merkel nu ar fi interesată în candidatura lui la postul de președinte al Comisiei Europene.
Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților,(S&D), a doua fracțiune după mărime,  a anunțat că detașarea PPE la alegeri nu este atît de mare şi  vor să-l desemneze în fruntea Comisiei Europene pe liderul lor - Martin Schulz.
UE trebuie reorganizată şi puterea ei redusă- consideră unii.
Președintele Franţei François Hollande a declarat că Uniunea Europeană trebuie reorganizată, iar puterea ei – redusă.

Acordul privind crearea zonei de liber schimb dintre UE și SUA

Se discută de un an (nu şi la noi).

Argumentele  Bruxelles-ul ar fi  impulsionarea economiei, creșterea productivității muncii și zeci de mii de locuri noi de muncă, estimându-se  că lichidarea barierelor comerciale va aduce UE 159 miliarde $ pe an, iar SUA – $127 mild.
Guvernele naționale se tem însă  că americanii le vor impune negociatorilor de la Bruxelles regulile lor de joc, fără a accepta compromisuri. Ca rezultat, piața europeană cu 500 milioane de consumatori va fi deschisă pentru producția americană ce nu se supune unor cerințe de calitate  atît de înalte ca cele din Europa.
”Noi nu dorim să mîncăm produse modificate genetic, carne de vită, crescută cu hormoni și dezinfectată cu clor”, a declarat deputatul partidului ”verzilor” din Franța, Yannick Jadot.

Săracii nu, specialiştii da

Politica toleranței și diversității culturale, care încă mai ieri determinau viziunile europenilor asupra orînduirii mondiale moderne, deja nu este în trend în multe țări europene: Franța, Marea Britanie, Germania, Italia, Malta.
Radicalii de dreapta îi cer Bruxelles-ului să sisteze favorizarea ”migrației săracilor” și să se concentreze asupra susținerii cetățenilor Uniunii Europene, precum și să aloce mijloace pentru atragerea specialiștilor înalt calificați.

##############################################################################################################
Update 27.06.2014 

Alegeri în Parlamentul european

Marţi va fi confirmat  prin vot viitorul preşedinte al Parlamentului european. Preşedintele desemnat astăzi (vineri) de către şefii de state şi de guverne europene va trebui să primească în Parlament voturile a cel puţin 376 de deputaţi din totalul de 751. 
Discuţiile s-au purtat în principal în jurul candidaturii lui Jean-Claude Junker ca preşedinte al Comisiei europene,  susţinut de puternicul grup parlamentar al PPE şi de un număr de şefi de state/guverne, dar combătut de alţi şefi de state/ guverne,  cum ar fi David Cameron şi Victor Orban.
La rândul său, doamna cancelar Angela Merkel a anunţat pe 20 iunie la Berlin că  susţine candidatura socialistului Martin Schulz (S&D) la preşedinţia Parlamentului european. După patru zile, PPE şi PSE au anunţat că s-au pus de acord să realeagă pentru doi ani şi jumătate pe acest post pe candidatul socialiştilor şi fostul preşedinte al europarlamentului. 
(Există practica de a diviza în două mandatul de 5 ani, 2,5 ani pentru socialişti şi 2,5 ani pentru conservatori şi în actuala legislatură socialistul Martin Schulz ar urma să lase locul unui candidat de dreapta din ianuarie 2017- numele francezului Alain Lamassoure de la UMP fiind vehiculat în culise). 
Ar fi pentru prima dată după 1979 când aceeaşi persoană ar ocupa această preşedinţie pentru cinci ani la rând. Adunarea însă va decide în final. Germania este condusă de o "mare coaliţie" între SPD (socialist) şi CDU-CSU (democraţie creştină), astfel încât în cadrul guvernului german s-a ajuns la acest compromis asupra candidatului care să fie propus celorlalte guverne europene. 

Există şi o candidată din partea Verzilor, doamna Ulrike Lunacek, din Austria. 

Preşedinţii comisiilor din Parlament
A fost decisă şi repartiţia (între grupuri) a posturilor de preşedinţi ai comisiilor , începând a fi vehiculate şi numele candidaţilor:

·  Industrie (Itre) : Jerzy Buzek (PPE, Polonia, fost preşedinte al Parlementului european între 2009 şi 2012) sau Janusz Lewandowski -dacă nu mai este comisar.

·  Afaceri economice (Econ) : Roberto Gaultieri (S&D, Italia)

·  Afaceri străine (Afet) : Edmar Brok (PPE, Germania)

·  Buget (Budg) : Jean Arthuis (ALDE, Franţa)

·  Pescuit (Peche) : Alain Cadec (PPE, Franţa)

·  Apărare (Sede) : Arnaud Danjean (PPE, Franţa)

·  Libertăţi civile (Libe) : Claude Moraes (S&D, Marea Britanie)

·  Mediu (Envi) : Peter Liese (PPE, Germania)

Pe 26 iunie, Alianţa liberalilor şi Democraţilor din Europa (ALDE) a anunţat că s-a alăturat majorităţii de dreapta-stânga din Parlamentul european, întărind  astfel şansele lui Jean-Claude Junker la conducerea Comisiei europene (succedând lui José Manuel Barroso) . 

Ralierea ALDE la această coaliţie permite liberalilor să obţină un post de vicepreşedinte în Parlamentul european, precum şi o preşedinţie de comisie în acest for.

Grupurile PPE,  S&D şi ALDE s-au pus de acord pentru a realiza o majoritate pro-europeană stabilă în Parlamentul european, având ca obiective declarate apărarea princiiilor integrării europene, angajarea de reforme privind amelioarea funcţionării şi transparenţei instituţiilor şi a eficacităţii lor precum şi creşterea economică şi rezolvarea problemelor importante ce vor apărea. 

După alegerea preşedintelui, se vor alege tot prin vor secret şi 14 vicepreşedinţi ai Parlamentului european, care vor asigura preşedinţia sesiunilor plenare dacă preşedintele nu este disponibil.
Grupul PPE
În conformitate cu ponderea sa în totalul eurodeputaţilor, grupul PPE a obţinut şase posturi de vicereşedinte din cele 14.
 (alte 3 posturi sunt pentru S&D plus alte 5 - câte unul pentru fiecare dintre celelalte grupuri parlamentare).

În cadrul acestui grup parlamentar au fost aleşi 6 candidaţi (din 10 ce îşi depuseseră candidaturile) .
Aceşti 6 candidaţi au fost votaţi în PE.

• Antonio Tajani (Italia)
• Mairead McGuinness (Irlanda)
• Rainer Wieland (Germania), 
• Ramon Luis Valcarcel Siso (Spania)
• Ildiko Gall-Pelcz (Ungaria)
• Adina Ioana Vălean (România). 

Grupul S&D a ales trei candidaţi pentru posturile de vicepreşedinţi ai Parlamentului: 

• Corina Creţu (România), 
• Sylvie Guillaume (Franţa) şi 
• David Sassoli (Italia).

Grupul a desemnat de asemenea un  candidat S&D pentru postul de Chestor (responsabil cu problemele financiare şi administrative ce îi privesc direct pe deputaţi):  Boguslaw Liberadzki (Polonia).

Grupul ALDE

La Grupul ALDE a aderat şi partidul ceh de centru ANO 2011 , care a obţinut 16,13% din voturile din Republica Cehă şi a trimis în PE  deputaţi. Biroul ALDE este alcătuit din președintele și 6 vicepreședinți,  după cum urmează: 
Sophie In't Veld (Olanda) Pavel Telicka (Republica Cehă) Fernando Maura Barandiarán (Spania) Andrus Ansip (Estonia) Filiz Huysmenova (Bulgaria) Marielle de Sarnez (Franța) 

Grupul ALDE va avea doi vicepreședinți ai PE: 

• Olli Rehn (Finlanda) 
• Alexander Graf Lambsdorff (Germania) 

ALDE a făcut cunoscuţi şi candidaţii săi la  Președinția comisiilor PE:

Jean Arthuis (fost ministru de finanțe în Franța) pentru comisia de buget 

Iskra MIHAYLOVA (fost ministru de mediu în Bulgaria) pentru Comitetul pentru politică regională 

Stânga unitară europeană (GUE/NGL)

• Dimitris Papadimoulis a fost ales vicepreşedinte al PE

Verzii Alianţa Liberă Europeană (ALE)

• Ulrike Lunacek (Austria) a fost aleasă vicepreşedintă în PE

ECR

• Ryszard Czarnecki vicepreşedinte PE

Rolul vicepreşedinţilor

Vicepreşedinţii îl înlocuiesc pe Preşedinte în exercitarea funcţiunilor, dacă este necesar, inclusiv asigurând preşedinţia şedinţelor plenare. De asemenea, ei sunt membri în Biroul Parlamentului european. Biroul este instanţa care fixează regulile din P.E. El elaborează roiectul de buget preliminar al Parlamentului şi decide asectele relative la administraţia, personalul şi organizarea Parlamentului. 

Președințiile comisiilor vor fi confirmate, împreună cu voturile pentru Comitetul de vice-președinți la reuniunile constitutive care vor avea loc lunea viitoare, 07 iulie, la Bruxelles. 

Pe lângă aceste funcţii legislative, în UE există şi funcţiile executive, cum sunt :

• Înaltul reprezentant pentru afaceri străine - va fi ales pe 16 iulie de către şefii de state/guverne, în unanimitatea de 28. Încă nu se ştie cine va fi propus.
• Preşedintele Consiliului european sau al Eurogrupului va fi ales tot în unanimitatea celor 28, pe 16 iulie. 

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 01.07.2014


Grupurilor parlamentare din Parlamentul european şi Purtătorii lor de cuvânt.

1. Democraţi-creştini (PPE) Grupul Partidului Popular European: Manfred Weber
2. Social Democraţi (S&D) Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor&Democraţilor din Parlamentul European : Martin Schulz
3. Liberali şi Democraţi (ALDE) Grupul Alianţei democraţilor şi liberalilor pentru Europa: Guy Verhofstadt
4. Antifederalişti- Conservatori şi Reformişti Europeni (ECR) : Syed Kamall
5. Stânga radicală (GUE/NGL) Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Nordică Verde: Gabriele Zimmer 
6. Verzi (ALE) /Alianţa liberă Europeană: doi preşedinţi: Philippe Lamberts şi Rebecca Harms
7. Dreapta naţionalistă (EFD) Europa libertăţi democraţie : Nigel Farage