Salam german pentru Romania

Resturile din supermarketurile germane aduse în România.

O ştire a făcut înconjurul mass media: tone de salam expirat sau foarte aproape de expirare  aduse din Germania şi vândute în România !
Nu e prima dată când constatăm că deşeurile de toate felurile sunt aduse din UE la noi, ca la un fel de pubelă europeană. Dar, iată că şi mâncarea care în Germania era în mod obişnuit dată la gunoi, a fost considerată destul de bună pentru a ne fi vândută nouă, românilor.
Resturi de mezeluri, aproape ieşite din garanţie, au fost aduse la "o fabrică din Braşov", deschisă de un mare  producător neamţ- aşa cum se scrie, misterios, în presă.  Nu se spune care fabrică, deşi ar fi normal ca acest lucru să fie făcut public. Resturile care proveneau din supermarketuri din Germania "ar fi fost tratate" în fabrica de la Braşov, pentru a-şi recăpăta aspectul comercial.
Cum or fi făcut asta? Adăugând colorant din belşug, probabil, mult conservant şi cine mai ştie ce alte chimicale ca să se acopere mirosul de alterat şi culoarea rău prevestitoare.
Pe urmă resturile de la masa germanilor erau reambalate, sub vid, primeau un nou termen de valabilitate (încă 42 de zile) şi trimise la vânzare în hipermarketurile de la noi, dar şi în alte magazine, ceva mai mici.
După ce un client din Timişoara a reclamat la Protecţia Consumatorului că a cumpărat salam stricat prezentat ca marfă de calitate din Germania, inspectorii OPC au verificat 38 de magazine şi supermarketuri, confiscând circa 10 tone de salam feliat şi reambalat, aflat pe rafturi sau în depozite.
Deşi această uriaşă cantitate de carne toxică (fie din pricina alterării, fie ca urmare a supraadaosurilor de chimicale ) putea genera pericole pentru sănătatea unui număr foarte mare de oameni, nu s-au comunicat alte sancţiuni în afara amenzilor de "aproape trei sute de mii de lei" stabilite de OPC.
Mai puţin de 30 de lei/kilogram de salam toxic confiscat. Şi, asta e tot?

Dar ce s-a întâmplat cu salamul deja vândut consumatorilor?
Dacă au mâncat deja din el, dacă au dat şi copiilor, că doar e marfă de soi, scumpă, din Germania?
Poate că nu i-a apucat imediat pântecăraia, că se pusese conservant cu polonicul, dar ce efect vor avea substanţele chimice asupra lor, pe termen lung?
Numele supermarketului care a vândut marfa reambalată, ca şi numele fabricii care au plănuit intoxicarea în masă sunt trecute sub tăcere.
De ce?
Nu ar trebui să ştim cine se face vinovat de asemenea grozăvii?