UE evită reglementarea gazelor de şist

Uniunea Europeană nu doreşte o reglementare unitară asupra fracturării hidraulice

Recomandarea UE pentru petrol şi gaz de şist

În timp ce apărătorii mediului înconjurător sperau la adoptarea unei legislaţii clare, unitare asupra acestei chestiuni, Comisia de la Bruxelles a renunţat să facă acest lucru, preferând să emită doar recomandări.
Ea va face anunţul pe 22 ianuarie, odată cu prezentarea "pachetului energie climat"
Comisarul european pentru mediu, Janez Potocnik dorise să limiteze impactul ecologic al fracturării hidraulice . El era susţinut de eurodeputaţi, dar...în mod interesant, state care au interzis sau au limitat fracturarea hidraulică pe teritoriul lor (Franţa şi Germania) nu au dorit ca această poziţie să fie adoptată şi în celelalte ţări europene.
Marea Britanie se opune deschis unei astfel de legiferări unitare.

Ca urmare...aţi ghicit:
 José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei a anunţat că "nu e nevoie, în acest stadiu, de o reglementare suplimentară", dat fiind că există deja numeroase legi în fiecare ţară.
Ca atare, documentul , pe care le Monde şi l-a procurat înainte de prezentarea oficială, fixează doar o serie de " principii comune minime" pentru armonizarea condiţiilor de extracţie a hidrocarburilor neconvenţionale. După care, fiecare guvern e liber să facă ce crede. Adică poate să aibă sau nu legi specifice. 

la noi, desigur, nu e nevoie de nici o lege specifică. Nici nu avem şi nici nu vom avea nici un fel de lege care să îngrădească sau să controleze activitatea firmelor străine care fracturează subsolul nostru ca să să scoată şi să ne vândă gazul de acolo.

Recomandarea UE preconizează doar o evaluare aprofundată a impactului asupra mediului în cazul fiecărui proiect, înainte de a se elibera permise de exploatare şi de explorare şi precizează criteriile ce ar trebui să conducă la începerea producţiei.

"Un sit (o locaţie) nu ar trebui să fie ales (aleasă) decât dacă studiul demonstrează că nu rezultă nici o injectare directă de poluanţi în pânzele de apă freatică, din fracturarea hidraulică de mare volum"

Fireşte, nici o societate petrolieră nu va recunoaşte vreodată că ar face aşa ceva. Deversările se fac fie pe ascuns, fie pur şi simplu accidental, în urma ruperii sau fisurării ţevilor de foraj.
Documentul mai aminteşte în treacăt anumite "exigenţe operaţionale" care ar trebui să reducă impactul asupra mediului, în special asupra apei. Textul sugerează printre altele ca locuitorii din zonă să fie informaţi când se folosesc anumite produse chimice la un zăcământ. "O transparenţă mărită ar trebui să uşureze acceptarea de către public" a acestor tehnologii - se recomandă de la UE.

Ce înţelegem noi de aici?

Ţările importante, ca Franţa şi Germania nu doresc să fie afectat propriile lor teritorii, dar sunt de fapt favorabile ca ceilalţi  să o facă  pe pielea lor, astfel rezultând cantităţi importante de hidrocarburi în UE, fără ca francezii şi germanii să aibă de suferit. Ceilalţi? Să fie lămuriţi să accepte!

Comisia avertizează, totuşi asupra riscurilor

"Experţii sunt de acord asupra faptului că gazele de şist înseamnă un impact cumulat asupra mediului mai mare decât extragerea gazului convenţional"

Se observă în continuare că "Statele  membre au început să interpreteze în mod diferit legislaţia europeană asupra mediului, că unele state dezvoltă reguli naţionale specifice, cum ar fi interziceri şi moratorii" - spune Comisia. "Asta duce la un cadru operaţional din ce în ce mai fragmentat şi complex în sânul Uniunii europene"
Marea Britanie s-a opus ferm unei legiferări împotriva gazelor de şist, dar, nu ar fi putut să-şi impună voinţa dacă nu ar fi fost şi sprijinul discret al Franţei şi al Germaniei, pentru că statele care s-au declarat deschis pentru aprobarea fracturării sunt în minoritate în UE.
Iar Franţa şi Germania nu se pot pronunţa deschis pentru aprobarea fracturării hidraulice în UE şi în acelaşi timp să interzică sau să tergiverseze şi să limiteze acest tip de exploatare în propriile lor ţări.
Marea Britanie a ales să cointereseze colectivităţile locale ca acestea să fie de acord cu exploatarea gazelor de şist pe teritoriile lor. Londra a acordat colectivităţilor locale în chestiune rambursarea integrală a taxelor profesionale percepute, adică circa două milioane de euro pe an şi pe locaţie. 
Oare la ei nu sunt jandarmi care să-i ia la bumbăcit pe sătenii nemulţumiţi?
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Update 30.01.2014
Într-adevăr, recomandările adoptate de Comisia europeană nu interzic exploatarea gazelor de şist. Totuşi, există o prevedere care  ar trebui să interzică ceea ce se face la noi:
Statele trebuie să se asigure că instalaţiile pentru exploatarea gazelor de şist sunt « construite în aşa fel încât să evite scăpările la suprafaţă şi deversările în sol, în apă sau în aer».
Prin urmare, reinjectarea în sol a apei uzate ar fi interzisă.
Ori la noi se reinjectează lichidul de foraj în sol prin sonde forate anume, aşa cum vedem în multe locaţii. 
Janez Potocnik, comisarul european pentru mediu, a declarat: « Gazul de şist trezeşte speranţe în anumite regiuni din Europa, dar de asemenea şi nelinişti. Comisia răspunde cererilor de acţiune formulând principii minime pe care Statele sunt invitate să le urmeze, pentru a ţine cont de aspectele de mediu şi sanitare şi să dea exploatatorilor şi investitorilor previzibilitatea necesară».
El a cerut Statelor membre ale Uniunii Europene să aplice principiile formulate într-un termen de şase luni şi, începând din luna decembrie, să informeze în fiecare an Comisia despre măsurile pe care le-au instituit. Comisia a prevăzut totuşi să facă o evaluare a acestor recomandări după 18 luni de la publicarea în Jurnalul oficial al UE. Dacă Statele nu respectă recomandările, Bruxelles nu exclude să facă aceste reguli « obligatorii din punct de vedere juridic».

ONG -ul Les Amis de la Terre a apreciat că aceste recomandări sunt 

« total insuficiente pentru protejarea poulaţiei şi mediului de riscurile aduse de extragerea acestor hidrocarburi». 

Organizaţia consideră că tentativele de a reglementa această industrie au fost împiedicate de lobbiuri intense ale întreprinderilor şi de către presiunea anumitor state membre, cum ar fi Marea Britanie şi Polonia. Organizaţia menţionează de asemenea că Franţa, care a interzis fracturarea hidraulică pe teritoriul său nu duce o luptă activă pentru a opri expansiunea acestor proiecte dincolo de frontierele franceze , având astfel partea sa de responsabilitate prin tăcerea sa şi prin inactivitatea la Bruxelles.

Bruxelles estimează că trebuie să fie dezvoltate toate resursele proprii de gaze convenţionale sau neconvenţionale pentru a se reduce dependenţa Uniunii faţă de importuri , estimându-se că producţia de gaze de şist ar putea asigura circa 10% din necesarul său de gaze de şist până în anul 2035.

Prin urmare, aşa cum se văzuse şi mai înainte, UE preferă să dea doar nişte recomandări, ca să nu se spună că nu face nimic, tergiversând instituirea de reglementări obligatorii, care să apere locuitorii şi mediul din toate statele europene, intenţionând de fapt să-şi asigure măcar 10% din necesarul de gaze din exploatarea prin fracturare hidraulică efectuată în ţările din Europa, prefăcându-se că nu observă faptul că România de pildă nu are o  legislaţie specifică în domeniu.

Adică, spus pe şleau, dacă sunteţi proşti şi nu vă apăraţi singuri, să nu aşteptaţi de la noi să vă apărăm, că nouă ne convine situaţia.