luni, 7 octombrie 2013

Pietrele dacilor vorbesc

Cel mai vechi oraş din Transilvania

Mai vechi decât piramidele egiptene, ridicat pe la anul 4.200 î.Hr.
În timpul lucrărilor pentru autostrada Sibiu- Nădlac, au fost descoperite vestigiile arheologice ale acestei aşezări antice, ce se întindea pe 100 de hectare!



Situl se află în Turdaş, judeţul Hunedoara, în apropiere de  Orăştie.


S-au găsit vestigiile unor fortificaţii, ale cartierelor de locuit, iar printre ruine au fost găsite multe vase şi statuete valoroase.
Sabin Adrian Luca, coordonatorul cercetărilor spune că datorită autostrăzii a apărut şansa de a se cerceta o suprafaţă atât de mare, cu întregul sistem de apărare.
Nu departe de acest loc, la Tărtăria au fost descoperită în anul 1961 tăbliţele de lut cu cea mai veche scriere din lume, cu peste o mie de ani mai veche decât orice alt alfabet.

Generalul (r) dr. Mircea Chelaru a fost în "oraşul dacilor de la Turdaş"şi a fost impresionat de asemănarea inscripţiilor de pe pietrele de acolo cu cele de pe tăbliţele de la Tărtăria şi cu cele de la Oţeleşti de Iaşi, dar şi cu cele de pe inelul de aur de la Ezerovo (de fapt un sigiliu inscripţionat în limba tracă)
O bună parte din semnele de la Tărtăria se regăsesc în inscripţiile sumeriene, în cele arhaice greceşti (linear A), dar şi în scrierile feniciană şi etruscă. Cercetătorii care au verificat aceste tăbliţe susţin că au 7.500 de ani, iar scrierea sumeriană, care până la 1961 era considerată cea mai veche din lume, are doar 5.500 de ani.

Se pare că scrierea de tip Tărtăria e un fel de strămoş al celorlalte tipuri de alfabet, de la cel sumerian la cel fenician şi până la alfabetul grec şi latin.

alfabetul de la Tărtăria

 Este admirabila creativitatea artizanilor turdăşeni, a căror ceramică  avea un registru de peste 150 de ornamente (dintre care unele zoomorfe şi / sau antropomorfe) depăşind varietatea decorurilor de pe ceramica descoperită la Troia. S-au descoperit acolo şi statuete de lut.
Este de remarcat faptul că în acest sit arheologic s-au făcut descoperiri importante încă din secolul XIX, evidenţiindu-se mai multe epoci de vieţuire continuă aici a străbunilor noştri, dar nu au existat fonduri pentru o cercetare extinsă a locaţiei.
Se pare, însă, că se conturează ipoteza "descărcării arheologice" a sitului, adică a se considera că  se poate distruge pentru a se construi deasupra!





Dar o dezvoltare durabilă  nu se pot face  prin distrugerea identităţii noastre ancestrale! 
 
 




La Turdaş, a fost descoperită o așezare romană de secol II, ce se întinde pe mai multe sute de metri pătrați. La o privire de ansamblu, se poate observa un sistem de ziduri din piatră, ce delimitează construcţii de formă rectangulară,  trepte, podele suspendate pe sub care circula aer cald- pentru încălzire, dovadă că erau clădiri ce aparţineau unei populaţii cu nivel ridicat de trai . Oraşul era apărat de fortificaţii şi e considerat cel mai vechi oraş roman din Transilvania. 
Vestigiile unor clădiri somptuase,cuptoare de ardere a ceramicii şi  numeroase artefacte au fost descoperite în această primă etapă de cercetare. Ce riscă să rămână însă şi ultima......

Turdaş, Şibot, Tărtăria sunt doar câteva din localităţile pe unde, deloc întâmplător, a fost stabilit traseul autostrăzii Sibiu-Nadlac (A1).
Situri arheologice, unele cunoscute de peste 150 de ani, cu aşezări străvechi de o importanţă colosală, din neolitic până la epoca romană, vor fi îngropate definitiv sub asfalt şi beton.
Locurile unde a apărut prima dată scrisul în lume se vor “conserva” definitiv în fundaţia noii autostrăzi. Se ştia că valea Mureşului a fost locuită neîntrerupt din neoliticul timpuriu şi fix pe acolo trebuia să treacă autostrada, nici un metru mai pe-alături. De situl neolitic de la Turdas se ştia din 1850, dar autostrada nu şi-a găsit loc decât prin cei câţiva zeci de metri dintre DN7, calea ferată şi Mureş.  La Şibot, aşezarea romană este tăiată în două de DN7, nu se putea să nu se ştie că e acolo, dar autostrada vine să o îngroape pe toată lungimea. Culmea e că A1 merge paralel cu DN7 până exact în locul unde e situl arheologic, acolo traversează drumul naţional, rade istoria, trece peste râul Cugir şi după numai 400m se întoarce la sud de DN7.
O fi prostie, rea-voinţă, nepăsare, interese ascunse, nu ştim, cert e că trebuie construite două pasaje inutile pentru ca A1 să se încalece de doua ori cu DN7, pe o distanţă de numai 400m, doar pentru ca să treacă şi peste situl arheologic.
Gata, descărcarea arheologică s-a încheiat la Turdaş, sit care se întinde pe 100 de hectare? De unde această grabă suspectă de a termina acel tronson până in noiembrie? De ce nu au fost lăsaţi românii, opinia publică, presa, organizaţiile să aibă acces acolo, să vadă aceste vestigii, să ia contact cu istoria naţională? De ce totul se astupă la doar o lună de la anunţarea acestor descoperiri? Când abia 2-3% din ceramică a fost studiată?
Adevărul despre daci

Update 28.11.2023
Am găsit o lucrare de doctorat intitulată „O REMODELARE A SITULUI NEOLITIC DE LA TURDAȘ-LUNCĂ”
https://doctorate.ulbsibiu.ro/wp-content/uploads/Rez-ro-Palaghie.pdf
Peste situl arheologic cunoscut, dar insuficient studiat, s- au stabilit o buclă de cale ferată,  au relocat și niște magistrale de gaz și au făcut și o variantă de ocolire a autostrăzii Deva-Orăștie.
Ca nu cumva să mai rămână ceva din situl arheologic.
S-au făcut în grabă lucrări arheologice acolo, ca să se poată spune că -gata- s-a studiat ce era acolo.
S-au găsit patru niveluri de locuire , în vecinătate: cinci niveluri de locuire.
Au fost găsite fortificații în formă de semicerc (în nivelul cel mai vechi- dar nu se specifică datarea)
Și din aceeași perioadă: locuințe adâncite, ovale, cu una-două încăperi, cu cuptoare de lut. 
În etapa a două s-au refăcut șanțurile defensive (sau de sistematizare a cursului de apă) și s-a construit un complex de mari dimensiuni.
În etapa a III-a s-a construit o centură de șanțuri în jurul locuirii. S-au găsit și amprentele unor gropi de stâlpi. Zona locuită s-a extins și în afara zonei fortificate, locuințele respective fiind amplasate la sud și spre est față de cetate.
În etapa numită „Nivelul II superior- etapa I” s-au construit locuințe de suprafață, cu platforme de mari dimensiuni, din lemn și lut asemănătoare cu locuințe vinciene din așezările de la Foeni- Cimitirul Ortodox, Parța-Tell, Hunedoara-Judecătorie , Pianu de Jos-Podei, Zau-La Grădiniță .
Autorul studiului consideră că sistemul de fortificații ar fi fost construit ca apărare împotriva „inundațiilor catastrofale”și a masivelor alunecări de teren.
Îmi pun întrebarea de ce ar fi continuat să locuiască preponderent acolo acea populație străveche, dacă erau condiții naturale atât de neprielnice? Dacă ar fi fost așa, nu ar fi fost mai simplu să se mute puțin mai la sud? Nu cumva fortificațiile erau făcute ca apărare împotriva unor năvălitori care oricum i-ar fi atacat, chiar dacă se mutau mai la sud sau spre vest?
În „Etapa II din nivelul II superior” se constată extinderea sistemului de fortificații , cu altă palisadă, mai la sud , fiind pomenit și un „complex ..în semicerc”
În „Etapa a III-a ” s-au ridicat succesiv garduri și s-au făcut șanțuri la limita estică a așezării.
În „Etapa IV” se constată noi garduri și extinderea locuirii
în „Nivelul III- etapele I și II” s-a constatat creșterea demografică și apariția a noi structuri de suprafață.. Locuințele par a fi mai mici, de formă circulară sau cu fundație „pe latura din spate și a celei din mijloc” (nu prea am înțeles)
Și o încrengătură de șanțuri la periferia așezării, mărginite cu palisade, pentru „captare pluvială”.
Locuințele din nivelul anterior au fost mutate spre vest și sud-vest. Tot din cauza inundațiilor. Afost construită și o palisadă masivă , pe trei rânduri.
Se constată săparea de șanțuri „pentru captarea apei ”, cu adâncimi de  1,70m până la 2,90m și de noi centuri de fortificații.
În aceeași perioadă, locuirea s-a mutat mai spre vest.
.Se constată săparea unui șanț cu pereți drepți, cu stâlpi la capetele de segmente și de asemenea stâlpi intermediari (pentru palisade- bănuim). S-a constatat că una dintre palisade avea și o poartă .
În cazul palisadei mai noi s-a observat că gropile făcute pentru stâlpi sunt „mai largi și mai adânci decât șanțul de fundație”. Șanțul (de fundație) avea adâncimea de 60 cm. Gropile pentru stâlpi erau la distanța între ele  de aproximativ 1,5 m , între care se crede că erau bârne orizontale. 
În zona sudică „a fost cercetată doar palisada din interior” (fiind mai multe rânduri de palisade).
Aceasta era construită pe un șanț de fundare cu gropi pentru stâlpi, în timp ce palisada a doua avea umplutură din lut galben ce continua la suprafață, unii autori considerând că era vorba de un drum de rond, în cadrul unui sistem de pază. (Desigur nu contra alunecărilor de teren- mă gândesc).
Intrările în acest sistem de fortificații au fost considerate : una, printre șanțuri, pentru direcționare pluvială (?) și alta, în zona estică , barată de un sistem de șanțuri, care (crede autorul) ar proteja intrarea de inundații dinspre sud.
Se vorbește despre mai multe amplasamente ale construcțiilor preistorice găsite, ce prezintă asemănări cu ce s-a găsit la Turdaș.
La Iclod- patru centuri de fortificații, fiecare cu mai multe intrări.
La Țaga - două fortificații, intrarea fiind protejată cu un șanț ce formează o șicană.
La Hajdúnánás-Eszlári út (pe teritoriul actual al Ungariei) - o locuire fortificată din neoliticul mijlociu, cu fortificații concentrice. Acolo s-au luat probe C14 ce au indicat o perioadă cuprinsă între 5230 și 5040 B.C.
Revenind la situl nostru, în apropiere de lucrările ce s-au făcut pentru tunelul CFR s-au găsit urmele unui pod preistoric, ce traversa șanțul și pe unde se intra probabil în incinta centrală.
La așezarea de la Zau, unde s-au realizat puține săpături sistematice, s-au găsit urmele unei palisade duble, ce includea un drum de rond.
Și la Turdaș - ni se spune- s-au găsit urmele unor stâlpi ce mărgineau un drum de rond.
Tot la Turdaș s-au găsit urmele unui turn (sau punct de observație) pe latura estică a fortificațiilor.
La Țaga se apreciază că a existat un bastion din blocuri foarte mari de gresie.
La Turdaș s-a constatat că intrările printre șanțuri și porțile erau orientate (cu abateri doar de câteva grade) către punctele cardinale.
Au fost găsite și cuptoare de mari dimensiuni , alungite, a căror destinație nu a fost stabilită.
În complexele preistorice au fost găsite și oseminte umane.
Zona Turdaș a fost zona cea mai întinsă de locuire a acestei populații preistorice, dar este astăzi distrusă „mai bine de umătate”.
Cam atâta s-a putut. 
 

 
 

2 comentarii:

  1. Oricum au anuntat ca tocmai s-a dublat pretul autostradei, asa ca la banii astia ar putea sa modifice traseul sa nu mai distruga istoria

    RăspundețiȘtergere
  2. În alte țări orice vestigiu arheologic e păstrat cu sfințenie.
    De pildă în Franța , o grotă în care s-au găsit vestigii de locuire de către oameni de tip Neanderthal și de către Homo Sapiens (unelte din silex cioplit) este protejată cu structură metalică și studiată în amănunțime ani de-a rândul. (Grota Mandrin). S-au făcut studii , se fac datări prin Fulginocronologie și termoluminiscență. Un molar găsit e studiat și catalogat .
    Iar la noi, un oraș preistoric e distrus cu totală lipsă de scrupule, cu ură putem spune!

    RăspundețiȘtergere