Radio şant

Discuţie din tramvaiul 1, despre Roşia Montană.

O femeie de vreo 60 de ani, modest îmbrăcată, se suie în tramvai şi se aşează pe unul din locurile pe care stai cu spatele spre vatman.

În tramvai, de ceva timp s-a iscat o discuţie legată de Roşia Montană.

-       -   Dar cum pot să ajung şi eu, maică, la Roşia Montană? – întreabă femeia, privind cercetător asistenţa.

-       -   Dar de ce vrei să mergi acolo, mătuşă? -  Întreabă cineva. - Până acolo e drum lung, dar- ştiu eu- poate găseşti vreo organizaţie dintr-astea şă te ia cu vreo maşină până acolo. Dar de ce să te duci?

-       -  Păi, vreau să stau şi eu acolo, în subteran. Vreau şi eu să lucrez în mină.

-      -   Asta-i bună, mătuşă, cum o să lucrezi matale în mină? Păi acolo e muncă grea, trebuie să fii sănătos şi în putere!

-      -   Nu, maică, au spus la televizor că vreo doi dintre ăi de stau acolo în mină sunt bolnavi de inimă. Şi cer să lucreze în mină!  Înseamnă că nu e muncă grea acolo.  

Şi am văzut că acolo vin doctori şi te consultă, p’ormă îţi aduc medicamente, oricum îţi aduc mâncare şi apă! Iar mie, aici, nimeni nu-mi dă nici mâncare, nici apă şi despre medicamente ce să mai vorbesc. Că sunt bolnavă şi nici nu mă mai duc la doctor, că tot n-am bani să cumpăr medicamentele. Aşa că dacă mi-ar da mâncare şi medicamente măcar pe vreo lună, eu m-aş duce acolo. Mi-aş lua o pătură, că cică e cam răcoare, şi stau acolo, maică.

-       -  Mda.....spune gânditor un bărbat mai amărât....ştii că nu e chiar o ideie rea?

Dar ce te faci dacă pe urmă te pune chiar să munceşti în mină? Că acolo se lucrează cu otravă de-aia, cu cianură, o mierleşti repede!

-       -  Ei, maică, n-o să mă puie chiar pe mine la cianură, acolo, că io tot nu ştiu să umblu cu ea. Şi chiar dacă se începe treaba acolo, n-o să dureze mult.

-       -  Adică, de ce?

-       -  Păi acu’ 10 ani tot ei ereau şi scoteau aur cu cianuri, da’ de vreo 10 ori mai puţin decât vor să facă acuma şi s-a rupt baraju’ ăla de i-a umplut cu cianuri şi pă unguri şi pă ăia…pă cehoslovaci. Că la noi nu mai contează….nu se pune. De ne-au dat ăia în judecată, noroc că s-a desfiinţat Cehoslovacia, că altfel.....oricum cică cu ungurii avem proces şi acuma din cauza asta, că vor despăgubiri de la noi!

Şi atuncea străinii şi-au luat tălpăşiţa în mare viteză şi au zis că iarna e de vină, că a nins mult. Şi au desfiinţat iute societatea cu numele ăla….Gabriel, de au venit p’ormă cu numele ăsta…Gold Corporaţion. Ori, la noi tot timpul sunt ierni grele, ba ninge, ba sunt inundaţii, păi după ce or s-arunce ei munţii în aer, o să se facă acolo o mlaştină, să te ţii! Şi baraju’ ăla făcut fără beton o să cadă mai mult ca sigur! Că cică o să aibă 120 de metri înălţime. Adică cum ar fi un bloc cu mai mult de 30 de etaje. Şi dacă îl fac fără beton, n-are cum să ţie. Aşa că Gold ăştia or s-o întindă iar, nu-mi fac eu grijă de asta. Vorba e să-mi dea mie medicamentele şi să mă consulte ca lumea, că p’ormă mai vedem. Nu?