duminică, 16 iunie 2013

Independenta energetica

Gazele de sist si independenta energetica

Independență înseamnă : 
"Libertatea faţă de un control din afară: libertatea de a nu fi dependent sau sub controlul unei alte persoane, organizații, sau stat" 
- Microsoft Encarta Dictionary -

Ce ar însemna independenţa energetică

Pentru SUA, de pildă, independenţa energetică înseamnă să nu mai depindă de petrolul arab, găsind pe plan intern surse alternative de energie, de producţie proprie. 
Pentru noi, 
ar însemna ca firmele româneşti să producă o cantitate de energie primară care să asigure necesarul intern. 

Să vedem care ar fi situaţia cu gazele naturale

La producţia de gaze naturale, citim că Romgaz declară că nu poate trece la exploatarea intensivă a gazelor neconvenţionale din lipsă de fonduri.
În Polonia, guvernul a condiţionat acordarea de licenţe pentru exploatarea gazelor lor de şist de asocierea cu firme poloneze de stat, prevăzând de asemenea o impozitare masivă a profiturilor obţinute de companiile străine prin exploatarea gazelor poloneze (s-a vorbit iniţial de o impozitare de 80%, acum se pare că impozitul s-a redus la 50%).


Ceea ce ştim la noi este balanţa între consumul de gaze naturale şi importul de gaze, aşa cum este el prezentat în statisticile străine (am găsit date până în 2011 în "index mundi")

Gaze naturale - producţie (milioane metri cubi)

Ţara
2001
2003
2004
2006
2008
2010
România
14 300, 00
12 300,00
11 800,00
12 500, 00
11 420, 00
10 590, 00

Gaz natural - consum (milioane metri cubi)

Ţara
2001
2003
2004
2007
2008
2010
România
19 700, 
18 000, 00
18 000, 00
17 090, 00
16 920, 00
12 880, 00

Consum de gaz natural pe locuitor (metri cubi/locuitor) 

- observăm că a scăzut mult consumul de gaze naturale pe cap de locuitor, ca urmare-probabil- a scăderii producţiei industriale. Spre comparaţie, putem vedea consumul de gaze pe cap e locuitor pe aceeaşi perioadă în Ungaria şi în SUA:


Ţara
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
România
881,21
828,48
807,05
808,04
768,2
769,29
770,52
772,44
589,51
Ţara
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
Ungaria
1.332,7
1.336,1
1.460,7
1.452,4
1.345,3
1.348,7
1.132,9
1.107,6
1.218,1
Ţara
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
SUA
2.187,2
2.167,1
2.123,o
2.108,9
2.148,9
2.125,2
2.084,2
2.064,3
2.177,2

Totuşi, mai sunt necesare  importuri de gaze:

Gaz natural - importuri (milioane metri cubi)

Ţara
2001
2004
2007
2008
2010
România
5 400, 00
6 200, 00
4 800, 00
5 500, 00
2 290, 00

N-ar fi o cantitate foarte mare de importat, problema este însă că plătim foarte scump gazele din Rusia:

Volumul de gaze siberiene exportate în 2012 de Gazprom prin Nord Stream a fost următorul: Germania - 35,3 miliarde metri cubi/an (la un preţ de 271 dolari/1.000 m3); Finlanda - 4,8 miliarde metri cubi/an (la un preţ de 271 dolari/1.000 m3); Olanda - 4,3 miliarde metri cubi/an; Franţa - 8,9 (la un preţ de 306 dolari/1.000 m3
) ; Italia - 13,1 (la un preţ de 331 dolari/1.000 m3); Marea Britanie - 10,7 (la un preţ de 191 dolari/1.000 m3).

România importă în prezent  din Rusia 2,6 miliarde metri cubi de gaze/an (la un preţ de 450 dolari/1.000 m3)- spune "vocea Rusiei". 

În plus, gazoductele proiectate prin nordul sau prin sudul continentului, ne ocolesc cu obstinaţie. Se pare că România ar fi refuzat să participe la South Stream - nu ştim de ce (or fi fost nişte cauze, mă gândesc, dar nu ni s-a spus care ar fi). Proiectul Nabucco, pentru care România a cheltuit deja mari sume de bani, s-a dus pe apa sâmbetei. 


În aceste condiţii, am fi salvaţi prin exploatarea gazelor de şist?

Păi gazele de şist nu ar fi exploatate de firme româneşti, ci de companii străine, de la care ar trebui să cumpărăm gazele la preţul pieţei! Ce ne-ar face să credem că acele companii străine, ştiind cu ce preţ cumpărăm gazele de la ruşi, nu vor fixa şi ei un preţ asemănător pentru gazele (devenite ale) lor? 
În schimb, exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice (singura care se foloseşte în prezent) secătuieşte rezervele de apă ale zonei , pentru că ea se face cu un consum enorm de apă dulce, care nu poate fi refolosită. Astfel, sursele de apă ale regiunii sunt direcţionate spre firmele ce extrag gazele şi apoi sunt îngropate în puţuri de mare adîncime, pentru a se trimite acolo şi substanţele toxice dizolvate  în apă în cadrul procesului tehnologic.
  
În SUA, în zonele în care se exploatează gaze de şist, preţul apei a crescut de 20 de ori, devenind inaccesibil multor agricultori, care nu-şi permit să mai plătească apa pentru irigaţii

Aflăm de la ştirile pro tv, (difuzate mai demult) cum că " specialiştii apreciază că exploatarea gazelor de şist ar putea reduce cu 10 % importurile din Rusia" (!!!).
10% din importurile de gaz din Rusia înseamnă 0,26 miliarde de metri cubi, adică foarte puţin! Nici vorbă, deci, de a scăpa de importurile din Rusia, ci doar de a le reduce cu foarte puţin. 

Dar, având în vedere că noi cumpărăm aceste gaze cu un preţ mai mare decât dublul preţului plătit de celelalte ţări europene, o simplă renegociere a preţului ne-ar aduce o reducere mult mai mare de cheltuieli decât acel 10% estimat. Şi asta fără să ne polueze nimeni! Poate am putea cumpăra gaze de la nemţi: dacă ei importă 35,3 miliarde m3  pe an, din Rusia,  ar putea importa- să zicem- 37,9 miliarde  m3 şi să ne vândă nouă cei 2,6 miliarde mnecesari, cu - să zicem - 300 dolari/1.000 m3   în loc de 450 dolari/1.000 m, cât dăm noi acum. Am avea o reducere de 33% fără să ne poluăm apele şi atmosfera cu substanţe cancerigene! De ce nu fac nemţii asta pentru noi? Că tot suntem într-o Europă unită? De ce ne lasă la mâna ruşilor? 
Germania asigură Poloniei 30 % din necesarul ei de gaze, tot din importul făcut de la ruşi.

Din datele  publicate de cia -factbook, aflăm despre România, Polonia şi Germania următoarele date despre importul şi exportul de gaze naturale: 


Tara
 anul 2011
Consum gaz                            (m3)
Productie gaz
                  (m3)
Export gaz 
                  (m3)
Import gaz 
                     (m3)
Polonia
14.380.000.000
6.247.000.000
2.000.000
10.910.000.000
Romania
14.200.000.000
11.080.000.000
0
3.120.000.000
Germania   
78.990.000.000
11.900.000.000
19.740.00.,000
87.570.000.000

Observăm că Germania importă o cantitate mult mai mare decât cea luată de la ruşi, deci mai importă şi din alte părţi. Observăm că, în acelaşi timp, Germania exportă o cantitate de gaze de peste 6 ori mai mare decât importăm noi de la ruşi. Deci, nu ar fi o problemă pentru ei să ne dea şi nouă măcar o parte din necesar- contra cost, desigur, dar la un preţ apropiat de cel cu care îl importă ei... asta, dacă am fi adevăraţi fraţi în această UE! Aflăm că de fapt importăm şi noi gaze din Germania, nu se ştie , însă, la ce preţ. Observăm că şi polonezii exportă gaz, la rândul lor. Mai aflăm din presă că de anul viitor vom exporta gaze în Ungaria!
Înseamnă că avem, domnule, gaze suficiente, dacă vom da şi la export!

Noi încă ne mai asigurăm majoritatea cantităţii de gaz necesare din resurse proprii de gaz extras prin metode convenţionale, după cum se vede din graficele de mai sus, dar producţia internă scade an de an, pentru că rezervele de gaz sunt pe sfârşite. Tot pe internet găsim şi estimarea rezervelor pe care le mai avem:


Gaz natural – rezerve dovedite (milioane metri cubi)


Ţara
2002
2003
2005
2008
2010
2011
România
100 700, 0
111 100, 0
300 000, 0
63 000 ,0
63 000 ,0
63 000, 0

Gaz natural - export (metri cubi)

Ţara
2001
2004
2007
2008
2010
România
0
0
0
0
0
Datele acestea arată un lucru ciudat la prima vedere: dacă în 2005 rezervele dovedite arătau o creştere importantă (probabil în urma descoperirii unor noi zăcăminte), aceste rezerve au scăzut brusc în 2008, cu cantităţi mult mai mari decât cele necesare consumului nostru intern şi fără să apară cantităţi exportate de România. Unde au dispărut 186000 de metri cubi din rezervele noastre dovedite de gaze naturale convenţionale? (Am scăzut consumul propriu pe cei trei ani şi rezervele rămase). Cu 186000 de metri cubi am fi avut într-adevăr independenţa energetică pe sector "gaze", din resurse interne, pe cel puţin 10 ani. 
Gazele respective nu au fost consumate de noi şi nu au fost exportate, dar...au dispărut ! 
"Cineva" le-a extras şi le-a exportat pe cont propriu, vânzându-ne probabil şi nouă o parte din cantitate, la preţ exorbitant. (Aveţi altă explicaţie? Mi-ar plăcea să fie). 
Cum se face că noi, românii, care extrăgeam în trecut petrolul şi gazele cu forţe proprii, inclusiv de pe platforme marine, acum nu mai putem să facem asta? 
Într-un interviu cu ambasadorul Rusiei la noi, reporterul i-a spus plin de mîndrie: "Dar ştiţi, s-au găsit la noi alte zăcăminte", la care, imediat, ambasadorul rus a răspus sec: "Da, le vom exploata şi pe acelea!". Deci, orice se găseşte la noi e deja al lor.

Acum se spune că avem nevoie de exploatarea (de către alţii) a gazelor noastre de şist. Ni s-a spus însă, din start, ca gazele de şist vor fi mai scumpe decât cele din surse convenţionale.
Adică, ce să înţeleg?
Noi scoatem gazul nostru convenţional, mai ieftin, şi îl exportăm în Ungaria, ca să ne terminăm rezervele mai repede (că tot nu mai avem prea mult) şi vom cumpăra gazele de şist mai scumpe, pe care americanii le vor scoate din solul nostru, injectând în loc cantităţi enorme de chimicale şi de apă radioactivă, care ne vor îmbolnăvi de cancer pe noi şi pe copiii noştri? Dacă cineve înţelege altceva, rog să-mi explice! 
Aflăm că se pune problema să exportăm gaze şi în Ucraina! Cică Ucraina duce tratative să cumpere din România, Turcia şi Germania câte   2-3,5 miliarde de metri cubi/an , adică aproape cantitatea pe care o importăm noi în prezent.
Păi, dacă nio avem gaze dosponibile pentru export, de ce se dă pământul nostru altora, ca să-l polueze ireversibil şi să scoată un gaz mai scump, pe care să ni-l vândă la un preţ mai mare??


Cum ar fi dacă s-ar exploata gazele noastre de şist?


Dar dacă noi avem zăcăminte foarte mari de gaze de şist şi companiile străine au primit deja licenţă să exploateze suprafeţe foarte mari de la noi, cum se face că nouă ne-ar reveni atât de puţin? Doar 1/10 din cantitatea importată din Rusia? Ce fel de contract s-a făcut? 

Dacă vedem cum negociază polonezii în situaţie similară, cum se face că la noi oricine vine şi ne exploatează resursele fără a ne plăti decât sume infime pentru asta?

Uniunea Europeană şi gazele de şist

Dacă vin marile companii străine să exploateze aici, ele nu se vor mulţumi să extragă catitatea mică de gaze care ne este nouă necesară. Ele vor extrage cantităţi cât mai mari, pe care le vor exporta în nume propriu (dat fiind că " ai noştri" nu impun condiţia ca străinii să aibă ca asociaţi companii naţionale de stat, aşa cum fac polonezii). Unde le vor exporta? Păi, evident, în statele din apropierea noastră care au nevoie de mari cantităţi de gaze. Cum ar fi statele dezvoltate din UE. 
Atunci parcă înţelegem poziţia oficială a UE în privinţa gazelor de şist şi anume aceea de a lăsa fiecărei ţări dreptul de a decide dacă să exploateze sau nu gazele de şist de pe teritoriul ei.
Germania nu permite asta, Franţa nu permite, dar...dacă Polonia sau Romania vor, n-ar fi rău deloc (pentru ei!). Doar că Polonia pune condiţii cam drastice: să ia 50% din profit şi să aibă firmele poloneze asociate la afacere.  Dar în România nu se pune problema aşa, nu? 
Aşa că exploatarea gazelor de şist de la noi ar fi probabil bine văzută de către statele dezvoltate din UE. Poluarea ar rămâne la noi, iar gazul ar merge la ei, concurând gazul rusesc şi contribuind la scăderea preţului acestuia. Convenabil, nu? Depinde pentru cine. 

Proteste contra exploatării gazelor de şist

În Quebec populaţia cere un moratoriu până la adoptarea unei legislaţii stricte în domeniu

În Franţa, populaţia protestează contra lobbyurilor ce încearcă să repună pe tapet exploatarea gazelor de şist, ce a fost deja interzisă  pe teritoriul francez. Şi, atenţie, exploatarea gazelor s-ar face, la ei, cu firme de-ale lor, astfel încât profitul să rămână în ţară şi să se obţină într-adevăr independenţă energetică. Dar viaţa are prioritate! Aşa că preşedintele Franţei a declarat solemn că atâta timp cât va fi el în funcţie, nu se vor exploata gaze de şist în Franţa. Clar. Primul ministru al Franţei, aflat în vizită la noi, a ţinut să ne spună acest lucru la conferinţa de presă. 
Pentru că, aşa cum spunea un bătrân înţelept, 
"Numai după ce ultimul copac a fost tăiat;  Numai dupa ce ultimul peste a fost prins; Numai dupa ce  ultimul râu a fost otrăvit; Numai atunci îţi vei da seama că banii nu se pot mânca"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu