Clima Romaniei

Prognoza meteo

Meteorologii ne spun că în luna iunie a plouat „ aproape de normal”, dar că în lunile iulie şi august va fi secetă.

Acum, în luna iunie, nivelul de umiditate din sol este normal pe trei sferturi din teritoriul ţării, dar este sub nivelul optim în sud- estul ţării.

De ce privim , atunci, cu groază la prognozele meteo ce prevăd ploi de vară, de scurtă durată? Pentru că mereu vedem la televizor (dar foarte mulţi cetăţeni văd „pe viu”, în jurul lor), că după o ploaie ce a durat 15 minute un sat a fost inundat, rezultând pagube imense şi chiar pierderi de vieţi omeneşti.



Da, pierderile sunt imense, pentru că cele câteva animale pe care le creşteau sătenii în fiecare gospodărie şi culturile agricole de pe bucăţica de pământ a fiecăruia erau singurele mijloace de trai ale sătenilor. Iar căsuţele de chirpici distruse de viituri erau singurele adăposturi pentru familiile respective. Iar drumurile şi podeţele vechi deteriorate de aluviuni erau singurele căi de acces spre acele zone.

Cum se face că precipitaţii care nu sunt mai abundente decât normal, ba chiar sunt sub necesarul optim pentru agricultură, produc pagube în fiecare an, şi din ce în ce mai mari ?

Nu e nevoie să privim spre versanţii de pe care se prăvălesc puhoaiele, ca să ştim că ei au fost despăduriţi!  Apele care inundă satele conţin mari cantităţi de pământ: este pământul spălat de ploi de pe versanţii dezgoliţi. Pământul care nu mai este stabilizat de rădăcinile arborilor , cum fusese de mii de ani, ci o ia la vale împreună cu crengile căzute , cu resturile vegetale şi cu pietrişul de pe coastele munţilor.  Cu fiecare ploaie, acest strat de pământ format în decursul a mii de ani din depunerile de praf şi din resturile vegetale acumulate în aceste lungi perioade este spălat şi dus la vale, odată cu torenţii care nu mai sunt opriţi de copaci. Apa, care nu mai este absorbită de rădăcinile copacilor şi de stratul de muşchi şi de frunze uscate ce erau înainte în păduri, se scurge cu viteză la vale, subţiind mereu stratul de sol fertil de pe stânci. Stâncile se dezgolesc, permiţând scurgerea şi mai rapidă a apelor din ploi. Torenţii devin mai vijelioşi şi produc distrugeri şi mai mari.

În fiecare an, ştirile despre inundaţii umplu ecranele televizoarelor. În prim plan sunt chipuri înlăcrimate şi declaraţii că aşa ceva nu s-a mai văzut din timpuri imemoriale.

Prin urmare, din an în an e mai rău.

Dar defrişările continuă, cu şi mai mare viteză chiar.

Urmează promisiuni că se vor face replantări de copaci.  Ştim că puieţii vor avea nevoie de 40-50 de ani ca să înlocuiască pădurea tăiată. Dar, până atunci, dacă solul pe care au fost plantaţi e spălat de precipitaţii, puieţii nu se vor putea dezvolta. Copacii cresc în pămint, nu pe piatră seacă.

Dar asta vom vedea în viitorii ani.

Pănă atunci, mult mai repede, chiar lunile următoare, vom vedea pământurile arse de secetă. Apa care ar fi fost înmagazinată de păduri şi ar fi fost apoi eliminată treptat prin respiraţia arborilor nu va mai fi – ea s-a scurs deja, cu mare viteză, spre Dunăre şi Mare. Pădurile au luat cu ele şi posibilitatea de înmagazinare a apei pluviale. Stîncile neumbrite de arbori se vor încinge în „luna lui Cuptor” şi vor contribui la ridicarea temperaturilor şi la îndepărtarea norilor de ploaie.  Poporul se va văita că seceta a distrus culturile care supravieţuiseră după viituri.

Şi atunci? Oameni se vor repezi asupra pădurilor rămase în picioare, să le taie şi să mai ia pe ele o brumă de bani. Adică, îşi vor tăia, literalmente, creanga de sub picioare!

Ce fac autorităţile într-acestea? Păi, se prefac că ar lua unele măsuri marginale (diguri provizorii din pământ, reparaţii de podeţe, înlăturarea stâncilor căzute, declaraţii că se vor face reîmpăduriri...)

În timpul acesta, alte suprafeţe de pădure sunt tăiate „la ras”, companiile străine exportă cantităţi masive de lemn neprelucrat sau slab prelucrat (cherestea), hoţii nu sunt „deranjaţi” aproape de nimeni....şi tot aşa!

Până când? Până când pădurile se vor termina, clima va deveni de deşert şi oamenii se vor învăţa cu un trai de beduini. Aşa a fost şi în Sahara, care acum cinci mii de ani era un paradis verde. 

Se pare că procesul de deşertificare a fost destul de rapid. El este studiat astăzi de către oamenii de ştiinţă, concomitent cu eforturile disperate de readucere la viaţă a regiunii.

Au rămas mărturii (confirmate de cercetările geologice şi arheologice) despre viaţa populaţiilor din Sahara, acum 3000 de ani. Printre altele, în picturile rupestre. Da, ei foloseau şi bărci pentru deplasare pe apă!	Aceste doamne elegante , frumos coafate, au trăit acum 3000 de ani în Sahara. Ele călăreau bovine domesticite, probabil la nişte ceremonii.	Sahara abunda în ierbivore, după cum se vede în picturile rupestre din Tassili. Bovinele erau evident domesticite şi crescute în cirezi întinse. Cine ar fi crezut că nu după multă vreme totul avea să devină un pustiu?

Exploatarea gazelor de şist contribuie la deşertificare

În zilele noastre, însă, procesul poate fi accelerat de exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice.

Tehnologia respectivă prevede utilizarea de cantităţi uriaşe de apă, care sunt obţinute din sursele de apă dulce disponibile. Apa folosită pentru fracturare nu mai poate fi folosită la altceva, fiind mult prea încărcată cu substanţe chimice toxice şi chiar cu substanţe radioactive aduse la suprafaţă din adâncurile pământului odată cu gazele. Dacă apa folosită în agricultură rămâne în circuitul normal al apei, cea folosită pentru extragerea gazelor de şist este pierdută pe vecie.

Sursele de apă vor fi secătuite, apa din ce în ce mai scumpă şi mai rară. 
În SUA preţul apei a crescut de 20 de ori în zonele în care se exploatează gaze de şist, mulţi agricultori fiind în imposibilitate de a plăti preţul exorbitant al apei pentru a face irigaţii.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 12.07.2013
Vedem la televizor inundaţii catastrofale cu apă amestecată cu nămol în statul Colorado din SUA. 
Explicaţia oferită de autorităţi este că ele sunt cauzate de distrugerea copacilor şi vegetaţiei de mai mici dimensiuni de pe versanţi în urma unor incendii uriaşe din anul precedent.
La ei, vegetaţia a fost distrusă de o calamitate. La noi, însă, oamenii distrug cu bună ştiinţă pădurile, văitându-se pe urmă ca vin pe neaşteptate inundaţii cu mâl, care le distrug gospodăriile şi drumurile....