MICHELANGELO

Michelangelo di Buonarroti, fiul lui Lodovico di Leonardo Buonarroti Simoni şi al Francescăi di Neri del Miniato di Siena

Pe  6 martie 1475 se năştea la castelul Caprese din localitatea Caprese fiul magistratului şi primarului oraşului, Michelangelo, cel care avea să devină cel mai mare geniu al Renaşterii italiene, excelând ca sculptor, arhitect, urbanist, pictor şi chiar inginer de fortificaţii, dar şi poet,  întreprinzând o operă titanică, o înşiruire de realizări grandioase şi deschizatoare de drumuri în majoritatea acestor domenii, şi dând dovadă pe tot parcursul vieţii de înalte calitîţi morale, precum şi de un ardent patriotism.
Când iubita sa Florenta era în pericol de a fi invadată, Michelangelo a proiectat fortificaţiile de apărare, dar a şi alergat să lupte el însuşi cu arma în mână alături de ceilaţi florentini pentru apărarea oraşului.
Iar dupa ce pericolul a fost înlăturat, a creat acea sculptură alegorică ce încarna însăşi dorinţa de libertate şi hotărârea de a o apăra împotriva oricui, acel eroic David devenit simbolul Florenţei.

La 400 de ani de la naştere, oraşul Florenţa a dorit să-i ridice un monument pe terasa (proiectată chiar de Michelangelo) de pe colina aparăta altadată de marele artist cu arma în mână.   
Monumentul reuneşte copii ale celebrelor statui realizate de Michelangelo pentru Signorie şi pentru mormintele ocrotitorilor artelor, Lorenzo si Giuliano de Medici şi poarta o inscripţie care spune:

A

MICHELANGELO BUONARROTI

COMPIENDO IL QUARTO SECOLO

DALLA SUA NASCITA

IL MUNICIPIO DI FIRENZE

DEDICAVA

PERCHE

ANIMO GRANDE CON GRANDE INGEGNO

PAR COSA DIVINA

AL CITTADINO E ALL’ARTEFICE

INCHINATEVI

ITALIANI E STRANIERI

QUI

DOVE A DIFEZA DELLA LIBERTA

STETTO MICHELANGELO

GLI ERESSE CON OPERE DELLA SUA MANO

MONUMENTO DEGNO

LA PATRIA

CONTEMPLANDO QUESTI SIMULACRI

SE TI CONDUCA IL PENSIERO

DAL PALAZZO DEI SIGNORI

AI SEPOLCRI MEDICI

VI LIDOCERAI O CITTADINO SCOLPITA

QI TUA PAGINA DELLA STORIA

DI FIRENZE REPUBBLICA

======================================================================== 

LUI

MICHELANGELO BUONARROTI

LA ÎMPLINIREA A PATRU SECOLE

DE LA NAȘTEREA SA

MUNICIPIUL FLORENŢEI

I-A DEDICAT

PENTRU

SUFLETUL SĂU  MARE ŞI GENIUL SĂU CREATOR

DE NATURĂ DIVINĂ

CETĂȚEANULUI  ȘI ARHITECTULUI

ÎNCHINAŢI-VĂ

ITALIENI ŞI STRĂINI
AICI

UNDE ÎN APARĂREA LIBERTĂŢII

STĂTU MICHELANGELO

I -A RIDICAT, CU OPERE FĂCUTE DE MÂNA SA

UN MONUMENT DEMN,

PATRIA

CONTEMPLÂND ACESTE COPII

SĂ TE DUCĂ GÂNDUL

LA PALATUL SIGNORIEI

ŞI LA MORMÂNTUL FAMILIEI MEDICI

UNDE VEI AFLA SCULPTATĂ

PAGINA TA DIN ISTORIA

REPUBLICII FLORENŢA

Unele opere ale sale sunt considerate a fi rămas neterminate, dar din abordarea modernă a artei proprie zilelor noastre ele reprezintă de fapt o tratare înnoitoare a sculpturii, care nu are nevoie de şlefuire a tuturor detaliilor pentru a exprima adevărul artistic, ci tocmai contrastul dintre zonele finisate şi cele lăsate brute este în măsura să le măreasca expresivitatea şi să le sublinieze mesajul inexprimabil în cuvinte.

Sculptura "sclav captiv" este reprezentarea concepţiei artistului că sufletul uman este un prizonier ce se străduieste să se elibereze din constrângerile formei sale trupesti.

Cu patru zile înainte de a muri, la 89 de ani, încă lucra la Pieta Rondanini, lucrare care vădeşte o cu totul altă concepţie artistică decat cea din celebra Pieta de la San Pietro di Roma, pe care o făcuse când nu avea încă 25 de ani.

Aici volumele sunt simplificate, reduse la esenţă şi chiar numai schiţate, pentru a sugera natura transcedentala şi spiritualizată a subiectului. Corpul lui Cristos pare să se înalţe într-o mişcare ca a păsării lui Brancuşi, dar nu ridicat de Fecioara Maria, ce îl strange doar la piept cu mâna-i firavă, ci de un braţ misterios, enorm, venit din înalt, care imprimă mişcarea ascendentă a întregului ansamblu. Brațul imprimă mișcarea ascendentă prin simpla lui alăturare
Coborârea de pe cruce devine o înălțare.

Partea de sus a lucrării e doar schițată, ca și cum personajele ar fi învăluite de ceață.
 S-a considerat că lucrarea ar fi rămas neterminată.
Faptul că artistul ar fi ales, la aceste ultime lucrări să adopte o altă abordare artistică , total diferită de tot ce făcuse până atunci părea de neconceput. Și totuși Michelangelo a mai folosit tehnica aspectului brut, rugos al marmurei atunci când a considerat că subiectul o cere, cum a fost cazul portretului lui Brutus.
În cazul acesta, însă, e vorba de mai mult. E vorba de un nou limbaj artistic, neaxat pe reprezentarea amănunțită a subiectului, ci pe exprimarea conceptului, într-o manieră neconformistă și inovatoare.

În ultimii săi ani,Michelangelo dorea   « să renunţe complet la lume şi să-şi îndrepte toate gândurile către Dumnezeu»

Unii privitori au crezut că lucrarea nu a fost terminată şi de aceea avea aceste elemente de neînţeles. Asta, pentru că nu concepeau că Michelangelo trecuse dincolo de sculptura strict figurativă pentru a reprezenta, într-o lucrare perfect compusă, trecerea din moarte la viaţa veşnică, însăşi  ÎNVIEREA!